Tag Archives: Bucureşti

1 Decembrie cu alergare şi sarmale. Cum a fost la Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc 2015

Am rămas datoare cu povestea despre semimaratonul la care am participat în prima zi de iarnă 🙂

De 1 Decembrie de obicei nu am un program special. Mă bucur că e zi liberă, dar nu merg la parade, defilări sau alte evenimente unde aglomeraţia e factorul comun. Singurul 1 Decembrie pe care-l ţin bine minte e ăla în care o bancă a inaugurat un brad uriaş la Unirii şi TOT Bucureştiul s-a înghesuit să-l vadă. Dar nu despre asta vreau să scriu acum.

semimaraton-IOR-1-decembrie-2015Anul acesta (2015) am sărbătorit 1 Decembrie printr-o alergare pe cinste: 21 km la Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc. Iniţial mă bătea gândul să mă bag chiar la proba de maraton, dar până la urmă am ales semi-ul şi zic că a fost o idee bună. După personal best-ul de la Verona mi-am dorit să fie o alergare maxim de relaxată şi fără vreun target, mai ales că urma să se desfăşoare în parcul “meu” IOR.

Taxa de înscriere a fost de 60 de lei; exista şi opţiunea de 90 lei, având inclusă în plus o bluză de alergare. Mi s-a părut o idee bună această departajare, pentru cei care şi-ar fi dorit să participe, dar nu ţineau neapărat să primească şi tricou. Eu nu am stat pe gânduri să aleg varianta a doua, însă am cam regretat, pentru că S-ul era unul enorm, cu mânecile foarte lungi (sau sunt eu prea mică, poate? :P). În fine, merge purtat iarna pe sub geacă, deci nu e aşa grav. În rest, kit-ul a fost foarte generos; mi-a plăcut tare mult ideea cu fotografia de după, pe care am primit-o printată, pe loc, iar sarmalele cu mămăliguţă şi bombonica raw au fost delicioase. Continue reading →

O nouă pictură pe treptele străzii Xenofon

Un râu cu apă limpede şi rece se revarsă pe o stradă din capitală, printre pietre şi vegetaţie sălbatică…

Nu am halucinaţii, cum probabil aţi fi tentaţi să credeţi. Este vorba de o pictură aflată pe strada Xenofon, singura stradă în trepte din Bucureşti, aflată aproape de Parcul Carol.

strada-xenofon-cascada

În vara anului trecut am făcut o plimbare pe-acolo şi am găsit strada respectivă decorată cu monumente şi locuri reprezentative ale oraşului, o idee binevenită în urbanul cam cenuşiu al zonei. Fotografii şi impresii de atunci găsiţi în acest articol.

Recent am aflat că strada a fost repictată, de data aceasta cu un peisaj montan, aşa că am mers să văd minunea cu ochii mei. Continue reading →

Unde fugim de agitaţie: Mănăstirea Snagov

O zi de weekend altfel monotonă s-a transformat într-o plimbare plăcută aproape de Bucureşti. Având un cer tulbure deasupra, am pornit spre Mănăstirea Snagov, aflată la vreo 40 km de capitală. Nu ştiam mare lucru despre acest loc, aveam în minte o asociere cu Vlad Ţepeş, dar nu eram sigură care-i treaba.

Am ajuns destul de repede la Siliştea Snagovului, iar după un mic ocol pe drumeagurile înguste am dat în strada Mănăstirea Vlad Ţepeş, de unde începe un pod pietonal spre mănăstire. Numele străzii mi-a confirmat că aveam dreptate în ceea ce-l priveşte pe Ţepeş. Partea faină la această mănăstire este că se află amplasată pe o insulă în mijlocul lacului Snagov, înconjurat de Codrii Vlăsiei.

snagov

Am trecut pe pasarela care leagă uscatul de ostrov şi am admirat întinderea neclintită a apei, cu pâlcuri de stuf din loc în loc, alături de câteva bărci. Imediat mi-a apărut în cale turnul de la poarta mănăstirii, în capătul unei alei îngrijite şi curate, străjuite de arbori firavi. În curte, aceeaşi curăţenie şi ordine, doar frunzele galbene îndrăznind să tulbure covorul verde al ierbii. Continue reading →

Răsfăţ cu prăjituri sănătoase la Ostraw Vegan

Când pofta de ceva bun şi dulce îmi dă târcoale, iar variantele gen struguri, mere sau piersici nu pot face faţă, primul meu gând este să mă înfrupt din nişte prăjituri raw vegan, adică dulciuri pregătite fără foc din tot felul de seminţe, nuci, fructe uscate şi condimente aromate, fără zahăr.

prajitura-ostraw-vegan

Asta a fost şi ideea cu care m-am îndreptat spre Ostraw Vegan într-o frumoasă zi din mijlocul săptămânii, pe la prânz. Îmi propusesem să fac o oprire la micuţa cofetărie aflată pe bd. Ferdinand I, după o scurtă plimbare de la Piaţa Iancului. Ostraw Vegan ocupă câţiva metri pătraţi de la parterul unei clădiri de birouri, într-o zonă unde există loc de îmbunătăţiri arhitecturale. Continue reading →

Therapy, cafeneaua cu verdeaţă

Later edit: Cafeneaua s-a închis.


Am trecut pragul cafenelei Therapy într-o seară ploioasă, după un slalom printre bălţile ivite pe asfaltul de pe Calea Victoriei. Reţeta a fost simplă: am văzut ceva fotografii pe Facebook cu locaţia, mi-a trezit interesul şi am trecut-o pe lista de “a se vizita cât de curând”.

cafe-terapy-bucuresti

Therapy se află pe strada Sfinţii Voievozi, aproape de Moxa, într-o vilă cu arhitectură frumoasă. A fost uşor de reperat, având în vedere numele scris mare la poartă. Am urcat câteva trepte, am trecut de cele două uşi şi m-am găsit într-o încăpere luminoasă, cu tavan înalt. Continue reading →

10 locuri dragi după 10 ani de Bucureşti

Pentru că anul ăsta, 2015, se împlinesc 10 ani de când m-am mutat cu totul în Bucureşti, am scotocit puţin prin memorie şi am descoperit amintiri care îmi ating plăcut sufletul. A trecut un deceniu (wow, ce fel sună!) de când Capitala a devenit oficial acasă, iar în timpul ăsta am făcut cunoştinţă cu sute de locuri speciale, am trăit sentimente felurite şi am experimentat viaţa felie cu felie, prin evenimente şi oameni minunaţi.

panorama-piata-romana-crystal-towe

Aşadar, am făcut un top al celor mai dragi locuri din oraşul ăsta mare şi capricios, pe care încă încerc să-l desluşesc la pas. Ce-a ieşit, vedeţi mai jos.

  1. Parcul I.O.R.

Mi-au trebuit vreo 4-5 ani ca să-l descopăr şi să-l îndrăgesc, deşi se află atât de aproape de blocul meu. Doar 10 minute în alergare mă despart de fâşia de verdeaţă primitoare, cu raţe, lebede şi alei şerpuitoare, unde îmi încarc bateriile cu energie şi îmi încep ziua în forţă. Îmi place că aleea din jurul lacului este curată, cu asfalt bun, perfectă pentru zburdat, mai ales dimineţile, când lumea e mai puţină şi parcă mai binevoitoare. Continue reading →

Degustare de pâine şi vin la My Maia

Pâinea are în general imaginea unui aliment controversat. E bine s-o consumi, nu e bine? Dacă da, în ce cantitate şi de care? Îngraşă? Sunt multe întrebări care planează în jurul ei, iar răspunsurile nu sunt întotdeauna clare şi răspicate.

Relaţia mea cu pâinea a variat de-a lungul timpului în fel şi chip, de la sentimente de profund ataşament pâna la unele mai puţin prietenoase. Despre propria legătură cu pâinea o să vorbesc mai pe larg cu altă ocazie, acum vreau să împărtăşesc cu voi bucuria unui eveniment delicios, la care am participat de curând: o degustare de pâine şi vin la My Maia.

degustare-de-vin-si-paine-my-maiaÎn seara cu pricina am pornit cu nerăbdare la drum, lăsându-mă ocolită de agitaţia străzii. Pe Calea Floreasca am trecut prin faţa unor restaurante de unde se simţea puternic mirosul de condimente arăbeşti. Am înghiţit în sec, iar cu gândul la un platou cu tot felul de bunătăţi, am ajuns pe o străduţă întunecată şi am reperat imediat mica brutărie My Maia. Nu era foarte multă lume înăuntru, dar mi-am făcut curaj să intru. Am fost întâmpinată de gazdă cu un zâmbet prietenos, apoi m-am aşezat la mesele din lemn, alături de ceilalţi omuleţi, sub lumina caldă a lămpilor aninate în tavan. Continue reading →

Ataellier, regatul imprimeurilor colorate

Îmi plac mult de tot imprimeurile. Florale, cu aer oriental, cu spirale şi cercuri, forme geometrice, linii în zig zag aşternute îndrăzneţ pe bluze sau rochii. Ador detaliile, combinaţiile de culori şi mi se pare că mă reprezintă foarte bine: o tornadă de nuanţe de tot felul, amestecate cu bun gust. Ca să vă convingeţi, cam aşa arată o parte “imprimată” din garderoba mea:

imprimeuri colorateNu, leopard nu am 😛

Având în vedere pasiunea asta pentru imprimeuri şi asocieri curajoase de culori, m-am bucurat de invitaţia celor de la Ataellier, un magazin de haine şi accesorii pentru femei, la o sesiune de shopping.

magazin-ataellier

Continue reading →

Mister şi romantism în noapte la Ceainăria Infinitea

Despre ceainăria Infinitea am scris deja aici şi aici, aşa că n-o să mai spun multe despre micul paradis ascuns în cartierul Cotroceni. Uneori, cuvintele sunt de prisos. Într-o seară târzie de duminică, am redescoperit-o în romantismul întunericului.

PS: Mâţa am întâlnit-o pe un gard din apropiere şi a părut indignată că am îndrăznit să o fotografiez 🙂

pisic-cartierul-cotroceni seara-terasa-ceainarie-infinitea

Continue reading →

Rural Fest 2015 – cum a fost

rural-fest-2015Pentru că ediţia de anul trecut mi-a plăcut mult, am decis să fac o vizită şi acum la Rural Fest, un eveniment care a îmbrăcat bulevardul Kiseleff într-o atmosferă rurală, cu muzică, artă tradiţională şi miros de mâncare.

Rural Fest 2015 a fost un eveniment extrem de popular, judecând după mulţimea care se perinda prin faţa corturilor albe ce le făleau cu tot felul de bunătăţi. La prânz, în faţa standurilor cu mâncare şi băutură se formaseră cozi uriaşe, dar oamenii păreau dispuşi să-şi aştepte rândul la peşte, plăcinte cu brânză, sarmale, îngheţată, dulciuri şi câte şi mai câte alte delicatese.

Chiar de la intrare am văzut roşu în faţa ochilor. Sau mai bine zis, am văzut roşii 😀 Asta pentru că la un stand erau expuse mai multe soiuri de roşii, cu gusturi diferite, din care am ciugulit câteva, minunându-mă de culorile şi formele lor. Păcat că astfel de soiuri nu sunt atât de populare precum ar merita şi că ne cam rezumăm la roşiile “clasice”…

rural-fest-soiuri-de-rosii

Continue reading →