Degustare de pâine şi vin la My Maia

Pâinea are în general imaginea unui aliment controversat. E bine s-o consumi, nu e bine? Dacă da, în ce cantitate şi de care? Îngraşă? Sunt multe întrebări care planează în jurul ei, iar răspunsurile nu sunt întotdeauna clare şi răspicate.

Relaţia mea cu pâinea a variat de-a lungul timpului în fel şi chip, de la sentimente de profund ataşament pâna la unele mai puţin prietenoase. Despre propria legătură cu pâinea o să vorbesc mai pe larg cu altă ocazie, acum vreau să împărtăşesc cu voi bucuria unui eveniment delicios, la care am participat de curând: o degustare de pâine şi vin la My Maia.

În seara cu pricina am pornit cu nerăbdare la drum, lăsându-mă ocolită de agitaţia străzii. Pe Calea Floreasca am trecut prin faţa unor restaurante de unde se simţea puternic mirosul de condimente arăbeşti. Am înghiţit în sec, iar cu gândul la un platou cu tot felul de bunătăţi, am ajuns pe o străduţă întunecată şi am reperat imediat mica brutărie My Maia. Nu era foarte multă lume înăuntru, dar mi-am făcut curaj să intru. Am fost întâmpinată de gazdă cu un zâmbet prietenos, apoi m-am aşezat la mesele din lemn, alături de ceilalţi omuleţi, sub lumina caldă a lămpilor aninate în tavan.

Brutăria s-a deschis de aproape un an, iar de atunci încântă papilele gustative ale vizitatorilor cu diferite tipuri aromate de pâine. Nu mai fusesem la My Maia şi nici nu auzisem de acest locşor, aşa că m-am bucurat să pot lua parte la o degustare de bunătăţi aici. Spaţiul este micuţ şi include câteva mese, deşi majoritatea clienţilor cumpără pâine pentru acasă. Detaliile rustice decorează plăcut pereţii şi creează o atmosferă destinsă, relaxantă.

La My Maia se face pâine doar din ingrediente simple, fără aditivi sau coloranţi, respectiv făină, apă, sare de mare, seminţe şi ierburi aromatice. Numele brutăriei vine tocmai de la maiaua cu care se prepară pâinea. Am aflat şi ce-i cu maiaua asta, despre care mai auzisem, dar nu ştiam prea multe detalii.

Maiaua se obţine din făină şi apă lăsate să dospească la rece timp de 12 ore, procesul de fermentaţie având loc datorită unei bacterii care se găseşte în bobul de grâu. Pâinea astfel preparată are un indice glicemic mai mic decât una cu drojdie, este mai sănătoasă pentru digestie şi determină o mai bună absorbţie a mineralelor. Detalii şi explicaţii găsiţi aici.

Pentru că se pune accent pe calitate şi nu neapărat pe cantitate, la My Maia pâinea este preparată slow, iar în fiecare zi sunt scoase sortimente diferite.

Revenind la degustare, cuplul arhetipal „pâine şi vin” a fost foarte bine pus în valoare alături de brânzeturi şi ceva fructe uscate. Am încercat 4 tipuri de pâine: negresa (cu făină integrală), trio (cu 3 feluri de făină), cu măsline kalamata şi cu seminţe. Câştigătoare detaşată şi preferata oaspeţilor a fost pâinea cu măsline, judecând după viteza cu care au dispărut feliile atent ordonate din coşuleţ. Şi mie mi-a plăcut cel mai mult „Măslina”, urmată de cea cu seminţe; cred că ambele sunt perfecte de consumat ca atare, eventual alintate cu puţin ulei de măsline, ca să simţi cât mai bine gustul intens. Am ronţăit şi grisine concante, desigur cu gândul la Italia.

La capitolul „băutură”, am degustat mai multe tipuri de vinuri: 2 albe şi 2 roşii, plus unul alb de încălzire la început. Am aflat că paharele de vin se ţin de picior, nu de talpa de sprijin sau de corp, cum mai obişnuiesc eu 😀 Dacă îl ţii de talpă înseamnă că nu-ţi place vinul, iar de cupă nu e recomandat pentru că astfel se influenţează temperatura de servire; în plus, rămân amprente pe pahar şi nu mai poţi să-i admiri culoarea cum trebuie. Prezentarea a fost foarte plăcută, nici prea lungă, nici prea scurtă, presărată cu informaţii generale şi detalii despre vinurile savurate.

Degustarea de la My Maia a fost ca o întâlnire între prieteni, mulţi dintre participanţi fiind de-ai casei, iar sentimentul ăsta de familiar m-a contagiat. Nu am avut în niciun moment grija „Ce ar trebui să fac acum?”, care mă mai încearcă pe la unele evenimente de acest fel. M-am simţit în largul meu, ba am cunoscut-o şi pe Mirela (Extravita), al cărui blog de călătorii îmi alimentează cheful de vacanţă.

Timpul a trecut foarte repede, scurgându-se printre poveşti, vin, brânză şi felii consistente de pâine. Am plecat într-un târziu, bucuroasă că am făcut cunoştinţă cu maiaua „magică” şi savoarea lucrului bine făcut.