Pentru că ediţia de anul trecut mi-a plăcut mult, am decis să fac o vizită şi acum la Rural Fest, un eveniment care a îmbrăcat bulevardul Kiseleff într-o atmosferă rurală, cu muzică, artă tradiţională şi miros de mâncare.
Rural Fest 2015 a fost un eveniment extrem de popular, judecând după mulţimea care se perinda prin faţa corturilor albe ce le făleau cu tot felul de bunătăţi. La prânz, în faţa standurilor cu mâncare şi băutură se formaseră cozi uriaşe, dar oamenii păreau dispuşi să-şi aştepte rândul la peşte, plăcinte cu brânză, sarmale, îngheţată, dulciuri şi câte şi mai câte alte delicatese.
Chiar de la intrare am văzut roşu în faţa ochilor. Sau mai bine zis, am văzut roşii 😀 Asta pentru că la un stand erau expuse mai multe soiuri de roşii, cu gusturi diferite, din care am ciugulit câteva, minunându-mă de culorile şi formele lor. Păcat că astfel de soiuri nu sunt atât de populare precum ar merita şi că ne cam rezumăm la roşiile “clasice”…
La Bistro de l’Arte şi Băcănia Veche rândurile erau luuungi de tot, aşa că am preferat să zic „pas”. Cum mi-era poftă de ceva marin, am stat la coadă la standul Ivan Patzaichin, sorbind cu poftă mirosul de peşte la grătar. Ca desert, am poftit la o îngheţată, iar din gusturile existente în vitrină mi-au făcut cu ochiul fisticul şi… halvaua. A fost prima dată când am mâncat îngheţată de halva şi mi-a plăcut, deşi după halva nu mă prea omor. Dar îngheţata a fost mai uşoară şi nu atât de greţoasă.
La standul „Un băiat şi o fată” tocmai se scoteau covrigi calzi din cuptor, ocazie cu care mi-am amintit de gustoşii covrigi semi-moi cu gust de cozonac mâncaţi de curând la Piteşti, de la cofetăria cu nume atât de simpatic.
Am remarcat multe standuri cu zacuscă, dulceţuri şi miere, în combinaţii inedite. Magiunul de Topoloveni a fost şi el prezent.
Spaţiile de relaxare, amenajate rustic cu baloţi de paie, erau luate cu asalt de copii şi părinţi.
Câteva bucăţi de târg…
Mi-au atras atenţia titirezii din lemn şi presa de struguri în funcţiune, de unde se scurgea un pârâuaş dulce.
În capăt erau şi ceva animale vii; mie mi-au plăcut tare oiţele pufoase, simpatic colorate, ca şi cum şi-ar fi băgat capul şi picioarele în vopsea neagră.
Soarele a ţinut cu tot dinadinsul să-şi arate muşchii, ceea ce a fost cam obositor, dar cu toate astea m-am bucurat să văd că şi anul acesta producătorii s-au mobilizat să aducă în Bucureşti gusturi bogate şi variate.