Reţetă: Salată de kale cu brânză de capră şi goji

Îmi pare rău să văd că multă lume consideră salatele ca fiind feluri plictisitoare, “de dietă”, adică orice altceva în afară de o mâncare gustoasă pe care să-ţi facă plăcere să o serveşti. Nu ştiu dacă sunt de vină reclamele, revistele şi site-urile care preamăresc regimurile stupide sau restaurantele mediocre, dar salatele au o reputaţie deloc cool. Şi e păcat, pentru că sunt un fel de mâncare uşor de pregătit, sănătos şi bun-bun.

salata-de-kale-avocado-branza-mix-de-seminte

Gândiţi-vă aşa: salata nu înseamnă frunze ofilite cu niscaiva legume anemice, cum se servesc pe la fast food-uri (bleahh!), ci un bol uriaş cu legume proaspete colorate, fructe uscate, nuci, brânzeturi şi alte bunătăţi, care îţi fac fericit organismul. Salata e o provocare la creativitate şi la dezordine, până la urmă, dar la o dezordine apetisantă, care te face să fii curios, te incită să testezi tot felul de variante, să descoperi combinaţii inedite. Salatele sunt delicioase dacă sunt făcut cu imaginaţie şi, neapărat, cu mult drag. Drag de mâncare, de sănătate, de gustul adevărat al hranei neprocesate. Continue reading

În vizită la Muzeul Minovici, locul unde arta e la ea acasă

Despre “Vila cu clopoţei” de lângă Fântâna Mioriţa auzisem de mulţi ani şi de tot atâta timp se afla pe lista mea cu locuri de văzut în Bucureşti. Am admirat-o doar de la distanţă, de pe trotuarul de vizavi, iar când m-am hotărât într-un final să vizitez muzeul găzduit de ea (Muzeul de Arta Populară “Dr. Nicolae Minovici”), am aflat că e în renovare :D

Totuşi, după ce am mai săpat puţin pe internet în căutare de informaţii actualizate, am descoperit un alt muzeu Minovici, respectiv Muzeul de Artă Veche Apuseană “Dumitru Furnică Minovici”, aflat chiar în spatele Vilei cu clopoţei, în vecinătatea Gării Băneasa.

muzeul-minovici- Continue reading

5 lecţii pe care mi-ar fi plăcut să le învăţ în liceu

Astăzi sună din nou clopoţelul! Chiar dacă şcoala am terminat-o acum un număr de ani, agitaţia din presă şi de pe stradă mă face să-mi amintesc în fiecare toamnă de momentele din liceu. 4 ani frumoşi, finalizaţi cu un examen de bac. Apoi facultatea. Apoi ceva orbecăit pe drumurile carierei. Un mare blank.

amintiri-din-liceuNu cred că am fost singura un pic nehotărâtă asupra viitorului meu profesional. Mi-a plăcut să învăţ cam de toate şi mi-a fost greu să mă decid. Acum ştiu că pe lângă română, istorie sau filosofie mi-ar fi fost de folos să învăţ mai multe lecţii pentru viaţă. La unele se pare că am lipsit ori am fost neatentă. Sau poate că nu au fost predate.

Nu-ţi fie teamă să greşeşti!

În primul rând, mi-aş fi dorit să fiu încurajată să greşesc mai mult. Da, sună cam ciudat să vrei să greşeşti, când toată lumea este avidă de perfecţiune şi vânează un 10 rotund plus reuşite pe toată linia. Însă greşelile sunt calea de a evolua, de a fi mai bun, sunt inevitabile până a ajunge la performanţă. Şi nu e nimic rău în asta! Este ok să greşeşti, să pui întrebări pe care unii le consideră stupide, să dai rateuri sau să pici probe. Greşelile îţi dau posibilitatea să creşti, de asta nu ar trebui stigmatizate, ci respectate şi tratate ca o lecţie, nu un motiv de pedeapsă. Mi-aş fi dorit să nu mă tem de greşeli, ci să învăţ din ele. Continue reading

La Plăcinte… înainte – restaurant tradiţional moldovenesc în Bucureşti

Plăcintele au, în mintea mea, o semnificaţie dublă.

Pe de-o parte, sunt plăcintele pe care le mâncam acasă, făcute de bunica sau mama, umplute cu brânză sărată şi un praf de dragoste. Plăcinte calde, aburinde, cu compoziţie din belşug, la care mă repezeam imediat ce erau scoase din cuptor şi le înfulecam cu poftă, bălăcite prealabil în multă smântână.

Pe de altă parte, sunt plăcintele anemice luate ca gustare în anii de liceu, cumpărate de chioşcul de la colţ. Calde, dacă aveam noroc, subţirele şi cu brânză mai puţină, cu foi elastice. Le mâncam în grabă, tot cu poftă (un sentiment care încă îmi însoţeşte mesele…), în pauzele de la şcoală, alternate uneori cu un covrig.

Revenind la prezent, mărturisesc că la plăcinte am cam renunţat; cel puţin la cele cumpărate de la supermarketuri sau simigerii, căci şi acum, din când în când, mai am parte de câte o surpriză acasă sub formă de plăcintă cu muuult dovleac. În rest, plăcintele au cam dispărut din peisajul meu culinar.

Însă nu am putut să nu fiu curioasă ce-i cu plăcintele de La Plăcinte, un restaurant tradiţional moldovenesc deschis de ceva vreme în Bucureşti, acum aflat pe picior de extindere.

placinta-cu-varza-murata-restaurant-la-placinte

Continue reading

E scump să mănânci sănătos?

Una dintre „scuzele” celor care preferă să mănânce prostii este că alimentele sănătoase sunt scumpe. Aşa să fie?

salata-de-naut-cu-valeriana

În primul rând, trebuie să ţinem cont de ce înţelegem prin a mânca sănătos. Mulţi merg pe ideea că a te hrăni astfel înseamnă pur şi simplu să înlocuieşti alimentele consumate în mod obişnuit cu altele la fel, doar că „eco”, adică mai scumpe şi în consecinţă ridică din umeri că nu îşi permit. Alimentele sănătoase sunt, în accepţiunea lor, un moft pentru cei care au bani de aruncat pe fereastră.

Nimic mai fals. A te hrăni sănătos nu se reduce la alegerea produselor bio, ci se referă în primul rând la Continue reading

Jurnal de weekend slow şi creativitate la iarbă verde

Weekendul trecut a stat sub semnul relaxării şi al lenei. După o porţie de alergare, pentru energizare, apoi ceva curăţenie, am încetinit ritmul şi m-am dedat la activităţi mai asortate cu finalul de săptămână. Am mai şi lucrat printre picături, ce-i drept, însă am făcut şi chestii pentru sufleţel, să-mi ajungă pentru toată săptămâna asta.

creative est gradina botanica relaxare in hamac cu carte

Am început amalgamul de răsfăţuri încercând un ceai bun de la d’Oro Tea din multele sortimente primite, care îşi aşteaptă nerăbdătoare rândul la testare. Verdictul: cocos şi migdale e o combinaţie pe cinste! Continue reading

Avem nevoie de…

Din înţelepciunea de pe zidurile Gării din Tulcea :)

citat-we-need-ar-least-one-friend

Continue reading

Recomandări de lectură: 10 cărţi care îmi plac

Pentru că zilele astea circulă intens pe Facebook o leapşă cu cărţi, pe care am primit-o şi eu, am zis să răspund mai pe-ndelete printr-o postare pe blog. Aşadar, mai jos, în ordine aleatoare, am povestit despre 10 cărţi care mi-au plăcut şi pe care le-aş reciti oricând.

krucifix-serge-brussolo“Krucifix” – Serge Brussolo

Am împrumutat-o de la Schimb de cărţi dintr-o pură întâmplare. Nu aş fi zis că e pe gustul meu, judecând după copertă, însă promisiunea de suspans m-a convins. Am stat până târziu în noapte să o termin, apoi am visat numai insule misterioase şi creaturi suspecte… Au urmat “Haita”, “Coşmar de închiriat” (mai slăbuţă), “Iceberg”, “Mâna rece”, “Bulevardul banchizelor” şi “Pelerinii întunericului”. Mi-aş mai fi dorit să citesc şi altele, căci nenea Brussolo are un stil pe gustul meu, însă nu le-am mai găsit de cumpărat în format fizic, aşa că mă mulţumesc să le mai recitesc din când în când pe cele pe care le am. Continue reading

Weekend de Rowmania Fest la Tulcea

Deşi de obicei dau pe-acasă doar de sărbători, acum am făcut o excepţie şi am pornit-o spre Tulcea la final de august, să-mi văd oraşul pe timp de vară. Din fericire, fix în acelaşi weekend, adică 29-31, s-a nimerit să fie Rowmania Fest, un super-eveniment de promovare a Deltei, din punct de vedere cultural, turistic, sportiv şi… sentimental, aş adăuga eu :)

suveniruri-tulceaRowmania este o iniţiativă a lui Ivan Patzaichin, care îşi propune să promoveze Delta Dunării la nivel naţional şi internaţional, frumuseţile şi tradiţiile acestui loc şi, în special, bărcile, ca mijloc de deplasare, dar şi de a face mişcare. Rowmania Fest a avut un program plin, cu competiţii de vâslit la canotcă, Delta Triathlon, un concurs de aventură urbană, concerte, spectacole de dans, proiecţii de filme, expoziţii foto etc. Continue reading

Un alt colţ liniştit în Bucureşti: Casa Ion I. C. Brătianu

Aşa cum povesteam într-o postare anterioară, cu ocazia turului ghidat făcut alături de cei de la ARCEN am decoperit un nou spaţiu fain în capitală, foarte aproape de Piaţa Amzei, într-o curte ascunsă: Casa familiei Ion I. C. Brătianu.

Pentru că mi-a plăcut atât de mult, zilele trecute mi-am luat aparatul foto şi am profitat de lumina caldă ca să fac o plimbare şi, desigur, câteva poze.

Casa a fost construită la începutul secolului XX de către arhitectul Petre Antonescu pentru omul politic Ion I. C. Brătianu (Ionel Brătianu), şi se află pe strada Biserica Amzei, nr. 5-7. Stilul arhitectural este cel neo-românesc, care îmbină motive tradiţionale locale cu elemente bizantine, otomane şi renascentiste.

Casa-Ion-I.-C.-BrătianuAm intrat prin pasajul discret, iar după câţiva paşi am zărit vila. Curtea era liberă, iar lumina cădea atât de frumos pe clădiri, încât îmi venea să fac poze într-una. Continue reading