4 sortimente inedite de ceai din boabe de cacao

Povesteam acum ceva vreme despre boabele de cacao crude de la Aromes Noirs și ceaiul ciocolătos rezultat din infuzarea lor. Între timp, au scos chiar o gamă de ceaiuri pe bază de… ați ghicit, boabe de cacao 🙂

ceai boabe de cacao si rooibos aromes noirs

Pe lângă bucățelele de cacao, ceaiurile conțin și alte ingrediente, pentru savoare și diversitate. Am avut ocazia să le încerc pe toate și am avut surpriza să constat că la fiecare gustul de cacao se simte foarte bine, ca un fel de ciocolată ușoară. Partea și mai bună este că au un conținut foarte scăzut de cofeină, deci merg în orice moment al zilei.

Un lucru pe care l-am observat este că gustul fiecărei infuzii, chiar și din același sortiment, poate varia în funcție de ce nimerești în linguriță – mai multe sau mai puțin fructe/ boabe de cacao/ alte ingrediente.

Pe scurt, despre fiecare dintre cele patru ceaiuri Aromes NoirsContinue reading

Semimaraton București 2018 și o nouă porție de bronzat

După cele două maratoane montane de anul acesta, Semimaratonul București a fost un fel de „petrecere acasă”. M-am simțit foarte relaxată în ajunul cursei de 21 km, deși speram la un Personal Best și știam că voi trage mai mult decât o fac de obicei la alergările de antrenament. Strategia mea era să mă țin după pacerii de 1:45, iar apoi, dacă mă mai lasă plămânii, să-i dau mai tare și să termin sub timpul ăsta.

Dar cum socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg… m-am trezit alergând cam rapid pe primul km și am sperat în naivitatea mea că o să pot ține ritmul cât mai mult. Susținătorii erau cu energia la maxim și făceau galerie de pe margine, se mai auzea ceva muzică, totul mergea cum nu se poate mai bine pentru picioarele mele. Pacerii de 1:45 erau undeva în spatele meu, iar eu zburdam fără griji printre ceilalți alergători.

semimaraton bucuresti 2018 impresii

Foto: Semimaraton București

Când am întors la Piața Alba Iulia, tare bine a fost să am soarele în spate și nu direct în ochi (nu-mi luasem șapcă). Am profitat de porțiunile cu o coborâre ușoară ca să-mi las picioarele libere, iar pe urcări parcă n-a fost așa de grav, am reușit cât de cât să țin ritmul.  Continue reading

EcoMarathon 2018: aceeași energie, mai puțină febră musculară

După ce în 2017 am gustat pentru prima dată din atmosfera EcoMarathon, anul acesta am revenit la Moieciu pentru cele 3 bucle ale trifoiului maratonist. M-am simțit mult mai relaxată, cred că și mai încrezătoare, deși n-am pornit cu ambiții de timp, ci doar cu dorința de a mă simți bine.

Adevărul e că sunt niște peisaje de poveste în zona asta, iar faptul de a alerga pe un traseu divers, scăldat în verdeață și aer curat, e binevenit pentru o alergătoare de asfalt ca mine. 

ecomaraton moieciu impresii 2018

Foto: Marius Claudiu

Dimineața cursei a început caldă și luminoasă, cu zumzăiala din fața Casei de Cultură din Moieciu, asediată de alergători colorați. Spre deosebire de anul trecut, când a fost înnorat, acum am avut parte de soare la maxim. Cam mult soare, chiar.

La start am încercat să-mi temperez pornirea prea în forță și să nu mă las furată de valul de alergători. Cei 3 km de asfalt s-au scurs repede sub picioarele mele (recunosc, abia așteptam micul pod de peste râu ca să-mi mai trag un pic sufletul :)) După ce am trecut podețul a început adevărata distracție: urcarea prin pădure, în șir indian, cu unii alergători mai energici depășind prin decor.  Continue reading

Pentru salate exotice: oțet balsamic din boabe de cacao

De obicei, asociem cacaua cu ciocolată sau cu deserturi cremoase și dulci. Ei bine, eu m-am convins că boabele de cacao crude sunt mai versatile decât s-ar crede și se potrivesc bine chiar și cu mâncăruri sărate. De curând mi-a ajuns pe mână un oțet balsamic din boabe de cacao, pe care am fost tare curioasă să-l testez (mai mult chiar decât niște sortimente de ceaiuri :D).

otet cacao

Prima surpriză plăcută a fost că nu conține zahăr adăugat. Pe lista de ingrediente am citit: boabe de cacao crude, apă purificată, ceai verde, melissa, cultură de kombucha. Iar modul de obținere este cel puțin interesant:  Continue reading

Pegas Duatlon Buftea 2018 – o cursă ca un 1 Mai

Pentru că anul acesta zăpada și-a făcut simțită prezența masiv în martie, Duatlonul de la Buftea s-a mutat tocmai la final de aprilie, în preajma unui weekend prelungit (pentru unii). Totuși, locul de start de pe malul lacului era animat sâmbătă dimineața, când am ajuns la Buftea. Se făceau ultimele pregătiri la biciclete, mai un umflat de roți, mai o alergare de încălzire, mai un stat la povești…

Colega cu care mă înscrisesem inițial la ștafetă feminin n-a mai putut să vină, așa că m-am orientat spre ștafetă mixt, ca anul trecut, eu ocupându-mă de alergare, iar partenerul meu, de bicicletă. Am fost plăcut surprinsă că organizatorii au acceptat rapid schimbarea cu 3 zile înainte de competiție, fără să pretindă vreo taxă de transfer sau mai știu eu ce.

duatlon buftea 2018

Startul pentru probele de individual și de ștafete a fost în același timp, la ora 11:00.

Și plecăm. Încep să alerg în ritm cu cei de pe lângă mine, fiind depășită din când în când. Totul bine și frumos, mă simt plină de energie și mi se pare că alerg ușor, sprinten, fără efort. Privind la ceilalți, parcă sunt pe o barcă legănată plăcut de valuri, asta e senzația.  Continue reading

Brașov Marathon 2018 – impresii de cursă

În fiecare an tot zic că merg mai des la munte pentru alergări sau măcar pentru plimbări, ca antrenament, dar uite că s-a făcut deja aprilie și n-am reușit nicio astfel de ieșire. Așa că la Brașov Marathon, pe 21 aprilie, am ajuns exclusiv cu kilometri pe plat în picioare și curiozitatea de a explora pentru prima oară traseul probei de maraton (38 km).

Însă înainte să povestesc cum a fost cursa, vreau să laud inițiativa organizatorilor de a renunța la paharele de plastic pentru apă de la punctele de hidratare. Și nu doar atât: respect pentru faptul că n-am primit pliante inutile în kit și că n-a trebuit să venim cu declarații printate! Pe 22 aprilie se sărbătorește Ziua Pământului, deci evenimentul s-a asortat perfect cu ea. Dacă tot am amintit de kit, mi-a plăcut bentița personalizată și m-am bucurat că voi avea o amintire practică de la cursa asta, având în vedere că tricou nu mi-am luat.brasov marathon finis

Dimineața cursei a fost una generoasă cu noi, alergătorii: luminoasă, fără pic de nori, cu o răcoare revigorantă, numai bună de zburdat. Timpul până la start s-a evaporat rapid, iar la 8 fix  am început goana spre culmea verde din fața noastră.  Continue reading

Bucuria lucrurilor superficiale

Bucuriile superficiale sunt un fel de oi negre. Deși aduc o stare de bine aproape imediată, unii oameni se feresc să aducă vorba de ele, ca nu cumva să pară mai puțin culți, stilați sau fancy.

Melodia aia stupidă pe care o adori și o asculți pe repeat de câteva zile n-ar trebui să te facă să te simți prost (în niciun sens). Nici cartea ușurică, de vară, pe care o ascunzi în geantă, nici pisicile cărora le dai like pe Facebook.

Chiar dacă în general ești o persoană serioasă, nu-i bai dacă din când în când ieși din rând. Iar când ieșitul ăsta din rând vine la pachet cu un zâmbet mare și sincer pornit din inimă, zău că e păcat să ratezi ocazia, doar pentru că e sub “standardele” altora.

cafeneaua cu pisici

Se întâmplă uneori ca aceste mici acțiuni sau lucruri să fie cunoscute și ca „plăceri vinovate”. O alăturare foarte nefericită, dacă mă întrebați pe mine, când se referă la o prăjitură sau o oră de visare cu ochii deschiși. Eu prin “plăceri vinovate” înțeleg să chinui animale sau să dai în cap la oameni, nu să-ți faci o poftă inocentă.  Continue reading

Eliberează întrebările din mintea ta

Dacă e un lucru pe care mi-aș fi dorit să-l fac mai des până acum, acela ar fi să pun mai multe întrebări.

Știi când vine momentul întrebărilor în sala de clasă sau la un training și se lasă brusc liniștea? Aproape că o simți cum circulă prin aer. Nimeni nu îndrăznește să scoată un cuvânt, deși nelămuriri ar fi.

elibereaza intrebarile din mintea ta

Să întrebi ceva în astfel de situații înseamnă că nu știi. Iar a recunoaște că nu știi e o vulnerabilitate pe care am fost încurajați să o ascundem, nu să ne-o asumăm. Asta deși la un curs se presupune că trebuie să-ți lămurești neclaritățile, nu să te simți prost pentru neștiința ta.

Nu știi cu ce se ocupă un Copywriter, la ce se folosește un hidrofor sau ce înseamnă ramen? Întreabă! Fii curios și întreabă chiar dacă ceilalți tac; mai ales dacă e un subiect care te interesează sau dacă îți dorești sincer să afli mai multe detalii. Indiferent de vârstă, ai dreptul să nu cunoști absolut totul din orice domeniu. Nu ești Google, să fim serioși, nimeni nu este. Indiferent de vârstă. Continue reading

Legende în alergare: “Drumul către Sparta” – Dean Karnazes

Acum câțiva ani, dintr-o întâmplare, mi-a ajuns în mâini cartea „Ultramaratonistul”, de Dean Karnazes. Am citit-o cu fascinație, uimită de isprăvile acestui alergător devenit cunoscut datorită ultramaratoanelor extreme pe care le-a terminat (ajutat și de ceva marketing, zic unii). A fost prima carte despre alergare pe care am citit-o, așa că acum „Drumul către Sparta”, de același autor, mi-a stârnit curiozitatea.

impresii carte Drumul către Sparta - Dean Karnazes

Pe scurt, „Drumul către Sparta” este despre eroi mai vechi și mai noi care inspiră alergătorii de anduranță, dar oferă și o mini-lecție de istorie. Cartea împletește legenda mesagerului grec Fidipide cu date istorice despre bătălia de la Maraton, plus pastile amuzante despre stilul de viață grecesc și o porție de motivație à la Karnazes.

Câteva capitole sunt dedicate experienței lui Karnazes la Spartathlon, unul dintre cele mai dure ultramaratoane ale lumii, care se întinde pe o distanță de 246 km între Atena și Sparta, pe o rută similară cu cea parcursă de Fidipide acum peste 2000 de ani.  Continue reading

Creează spațiu

O zi frumoasă merită să se încheie cu o cină pe cinste, mi-am spus atunci. Așa am ajuns să am în față cadrul de mai jos, care mi-a atras atenția într-un mod neașteptat.

Primul gând care mi-a trecut prin minte a fost: “Hm, nu e cam gol peretele ăla?” Apoi, după ce am făcut poza, m-am uitat mai bine și mi-am dat seama că nici nu e nevoie de mai mult, ba dimpotrivă.

creeaza spatiu

Bucata aia liberă de zid dă senzația de deschidere, de ușor. Acum, spațiul ăla gol mi s-a părut cumva terapeutic, ajutându-mă să-mi clătesc privirea de toată încărcătura din peisajul urban, de reclame colorate, de clădiri și mașini înghesuite. A fost eliberator și pentru balastul din minte.

Spațiul gol e o invitație la odihnă și echilibru. Spațiul gol poate deveni un ecran pe care îți vezi mai limpede gândurile și emoțiile cum circulă prin minte.

Încă avem nevoie de spațiu în viețile noastre. Poate de mai mult spațiu decât am crede. Așa că data viitoare, în loc să adaugi, scoate. Simplifică și creează spațiu.  Continue reading