Ceai ascuns în ciocolată

Cine spune că medaliile sunt condamnate să zacă în dulap? Am găsit o întrebuințare practică medaliei simpatice de la Cozia, sub formă de mini-farfurioară: suport pentru ciocolată 😀 Și nu orice fel de ciocolată, ci una cu… ceai.

Ciocolata neagră Bovetti cu Earl Grey îmbină două plăceri sub un singur ambalaj, motiv pentru care nici n-a rezistat întreagă până la ședința foto :))

ciocolata-bovetti-cu-ceai-earl-grey.

Să le luăm pe rând. Ceaiul Earl Grey este un sortiment clasic, ușor de găsit chiar și prin supermarketuri, însă până de curând habar n-aveam ce-i cu el. Am descoperit cu mirare că, pe lângă ceai negru, conține… bergamotă. Adică un soi de citrice care reunește caracteristici de potrocală, lămâie, grepfrut și lime. Fructul nu se consumă ca atare, dar se folosește la parfumuri, dulciuri, băuturi, uleiuri esențiale etc., fiind foarte aromat. Continue reading

Jurnal de plăceri culinare

Cu ce mi-am mai încântat suflețelul și stomacul în ultima vreme:

Mix de brânzeturi @Băcănia ROD

Pe 14 iulie, cei de la Băcănia ROD au pus de-o degustare franțuzească de produse românești, unde brânzeturile și vinul au fost atracția principală. N-am plecat cu mâna goală, ci cu trei tipuri de brânzeturi maturate, bune de te lingi pe degete: cu busuioc, cu trufe și Tekeroi. Acasă le-am găsit o companie pe măsură, astfel că alături de smochine și nuci au fost un prânz regal. Brânza cu trufe mi-a plăcut la nebunie, am simțit destul de bine aroma ciupercilor, gust de care nu mă mai bucurasem de ceva vreme.

branzeturi bacania rod

Supă de cocos @Barca

Am decis să risc la cina luată la restaurantul Barca și am comandat o supă raw de cocos. Deși îmi plac deserturile crude și salatele, supele mi se pare cam ciudate. Însă de data asta m-am aventurat fără teamă, cu gândul de a încerca ceva nou. Supa a fost cel puțin interesantă datorită mixului inedit de arome: cocos, măr, avocado, ardei gras, pătrunjel. Un pic cam grețoasă pentru gustul meu, însă o limonadă cu ghimbir a șters această senzație cât ai clipi. Note to self: să mai încerc preparate față de care am prejudecăți 😀  Continue reading

5 idei simple pentru o viață mai senină

Schimbările mari se fac cu pași mici, dar siguri. Drumul de la a fi morocănos la a întâmpina viața cu un zâmbet cald nu e atât de greu de parcurs dacă iei măsuri și ai răbdare să-ți înlocuiești vechile obiceiuri cu unele noi, benefice. Uite 5 idei pe care le poți implementa fără prea mai bătăi de cap:

5 idei pentru o viață mai senină

1. Organizează-ți un spațiu fain acasă pe post de “refugiu”. Poate fi un colț al locuinței, o cameră, o pătură, o pernă etc. care să joace rolul unui “retreat” ușor accesibil, unde să te încarci de energie în zilele obositoare. Un loc pe care să-l asociezi cu relaxarea, confortul și siguranța, indiferent că așezi în el fotografii din vacanță, cărți, lumânări, bețișoare parfumate sau chiar improvizezi un mini-spa. Continue reading

Therme – spa, relaxare și plajă aproape de București

Am ajuns în sfârșit la Therme, după ce admirasem îndelung fotografiile de pe site-ul lor și de pe Facebook, tânjind la peisajul tropical, cu multă verdeață și zone de relaxare. Partea faină e că am fost într-o zi de luni, de dimineață, când nu era prea aglomerat. Nu vreau să mă gândesc cum e în weekend 😀

Therme Bucuresti

Theme se află aproape de capitală, în Balotești (după Aeroportul Otopeni, cum vii dinspre București), iar cel mai ușor se ajunge cu mașina. Există și autobuze speciale care merg acolo, cu plecare de la Eroilor și de la Floreasca. Mai multe găsiți aici (în partea de jos a paginii).

Complexul de relaxare este poziționat pe un teren vast, “în câmp”, cu o parcare imensă lângă. De departe chiar pare o oază în deșert 😛

Mi-au plăcut foarte mult conceptul și structura de organizare, cu mai multe zone de relaxare, dar și ideea cu brățări cu cip pe care se înregistrează ceea ce consumi în interior (nu trebuie să cari bani cash sau carduri, le poți lăsa la vestiare). Ingenios și sistemul cu dulăpioare care se deschid apropiind brățara de ele. Per total, arată foarte bine locul, e modern și profi. Continue reading

În căutarea simplităţii: 9 idei inspirate de minimalism

Mă bucur de confortul unei locuințe cozy și îmi place să am la îndemână obiecte care îmi plac, însă nu vreau să devin obsedată de ele și în permanent nemulțumită că nu am destule. Iar în ultimii ani am constatat că nu e chiar atât de greu să renunți la lucruri. Cu puțin exercițiu, devine tot mai ușor să te detașezi.

Înainte să fi auzit de minimalism (curent care presupune simplificare – în artele vizuale, în design, în viață), descoperisem cât de eliberator e să fac ordine în șifonier și să donez din lucrurile pe care nu le mai port. Am renunțat să cumpăr un obiect doar pentru că e la reducere, deși nu am nevoie de el. A urmat apoi provocarea “6 luni fără shopping”, iar în ultima perioadă am citit mai multe chestii despre minimalism și beneficiile sale.

Totuși, nu-mi plac extremele. Nu am în plan să ajung la 15 obiecte, viața de nomad nu mă încântă deloc și nici ascetismul nu mi s-ar potrivi. Așa că din minimalism am adoptat și adaptat doar câteva idei, pe care le împărtășesc mai jos:

In geanta - minimalism

  1. Geantă mică

Prin facultate obișnuiam să car după mine o ditamai geanta, în ideea de a avea loc pentru tot felul de lucruri (în caz că aș avea nevoie de ele). Între timp, dimensiunile ei au scăzut considerabil. Mi-am dat seama că oricum nu foloseam multe din obiectele purtate cu zel, iar greutatea genții nu era tocmai prietenoasă cu umărul meu. Ce găsești acum la mine în geantă, în mod obișnuit? The basic stuff:

Continue reading

O carte, un ceai și 5 citate (+ supriză)

Așa cum potrivim vinuri la feluri de mâncare, cred că la fel putem potrivi ceaiuri la cărți. Am ajuns la concluzia asta citind “Cele patruzeci de legi ale iubirii”, de Elif Shafak, în timp ce sorbeam tacticos din Dulceața Cerului. La propriu 🙂

Cele patruzeci de legi ale iubirii - Elif Shafak

Dulceața Cerului” mi s-a părut mai puternic la gust decât alte ceaiuri albe, unde mă aștept să descopăr delicatețe și arome fine. Aparențele înșală, nu-i așa? Din frunzulițele fragede, cu siluete subțiri, a rezultat o infuzie de un galben viu, neașteptat de tare, ce m-a trezit din amorțeală și mi-a ascuțit atenția la prezent.

La fel și cartea. Au fost pasaje pe care le-am simțit tari, poate chiar obositoare, siropoase, însă mi-a plăcut împletirea perspectivelor, iar anumite fragmente m-au pus pe gânduri. În unele din cele patruzeci de legi am regăsit idei asemănătoare cu cele din cărțile motivaționale moderne, dar îmbrăcate în povești cu parfum mistic. Continue reading

Lecția de zen la Cafe Miau

Când am auzit că în București există o cafenea cu pisici, am mustăcit amuzată și am pus-o pe listă. Multe luni mari târziu, într-o seară caldă de sâmbătă, am ajuns la Cafe Miau, pregătită de alintat și mângâiat blănițe.

cafeneaua cu pisici bucuresti miau

Pe str. Maximilian Popper, la nr. 41, am găsit o curte micuță, cu mese, scaune, un balansoar și un hamac colorat, lângă gardul acoperit de verdeață. Nimic neobișnuit până acum. Raiul pisicilor e înăuntru, în cele câteva camere transformate în loc de joacă pentru micile feline. Ambianța mi s-a părut hippie-studențească, cu muzică reggae pe fundal și un decor relaxa(n)t. Mandala colorată mi-a atras atenția de cum am intrat, așa că m-am așezat la măsuța de lângă ea, căutând din priviri gazdele pufoase. Continue reading

Unde poți dona haine și alte obiecte în București?

Din când în când, șifonierul meu trece printr-un proces de “detoxifiere”: îl eliberez de haine și accesorii pe care nu le mai port. Îmi place să păstrez doar lucrurile folositoare, care îmi plac, iar după fiecare curățenie mă simt mai relaxată și mai ușoară, de parcă odată cu hainele s-ar fi dus și gândurile negative. Și nu știu cum se face, dar de fiecare dată strâng cel puțin o sacoșă de obiecte care sprijină pereții săptămâni bune înainte de a le găsi o nouă destinație.

magazin caritabil social xchange bucurestiUltima raită prin dulap a avut ca rezultat o pungă de haine cărora am decis să le zic “adio”, deși unele erau în stare destul de bună. De data aceasta, sacoșa cu pricina n-a mai zăcut prea mult timp uitată printr-un colț, pentru că am descoperit o inițiativă ce îmbină o rețea de schimb cu una caritabilă: magazinul Social Xchange. 

Conceptul din spatele acestui proiect mi se pare foarte inspirat și binevenit, deoarece creează o  legătură specială între donații și cei ce au nevoie de ele. Ideea este de a oferi celor aflați în dificultate ocazia de a munci pentru a obține obiecte care le sunt necesare (separat de ajutorul social primit de la Primărie). Continue reading

Viena, o cană și ceva roz. Sau când piperul întâlnește ciocolata

Acum ceva timp, am petrecut un revelion la Viena, când am sărbătorit venirea unui nou an în miros de cârnați, într-o aglomerație de nedescris și înghețând de frig. Totuși, din toată nebunia aia m-am întors acasă cu o frumusețe de cană, pe care a trebuit să o cumpăr plină cu vin fiert, deși la momentul respectiv nu aveam chef de așa ceva. Eu voiam doar cana, dar n-a fost chip  să mă înțeleg cu oamenii de la stand, foarte pregătiți să întâmpine noul an cât mai veseli. Evident, nu înțeleg ce scrie pe cană, dar par a fi mesaje de “La mulți ani!”.

cana-viena

Acum poate vă întrebați ce legătură e între o cană cumpărată de la Viena, piper și ciocolată. Ei bine, Continue reading

30 km de agonie și extraz la Cozia Mountain Run

Alergările montane au intrat în viața mea din curiozitate, pentru că îmi doream să schimb peisajul și să variez asfaltul atât de familiar. După un semi la Cindrel în 2015 și un maraton la Sinaia anul acesta, de curând am bifat o distanță intermediară, tot la înălțime: traseul de 30 km la Cozia Mountain Run.

Foto: Radu Cristi

Foto: Radu Cristi

Nu pot să zic că sunt fan alergări la munte, pentru că nu mă împac prea bine cu pantele. De fapt, antrenamentele de acest tip lipsesc cu desăvârșire din alergările mele urbane, desfășurate exclusiv pe plat. Totuși, asta nu m-a împiedicat să mă înscriu la traseul Cozia, de 30 km, diferență de nivel 1.750 m, despre care organizatorii spuneau: <<Treci prin “iad” dincolo de Mănăstirea Stănișoara pentru a descoperi “raiul” de pe Vârful Cozia>>. Habar n-am cum se calculează diferențele astea de nivel și cum se traduc ele în efort fizic, așa că nu mi-am bătut prea mult capul cu profilul traseului, care părea destul de abrupt. Nu-i problemă, am aflat mai târziu!

Ups and downs…

Dimineața cursei a fost una cu soare, dar nu în exces – o zi numai bună de alergat. Startul s-a dat din campingul Mănăstirii Turnu, înviorat de echipamente colorate și zâmbete. Ne-am îndreptat spre pădure, iar după câteva sute de metri ne-am mai răsfirat și a început și urcarea, despre care am avut impresia că nu se mai termină. Căutând acum în memorie, îmi dau seama că nu îmi amintesc mare lucru despre traseu, ci doar câteva bucăți mai… tragice :)) Însă ce știu cu siguranță e că muuulte porțiuni din cursă mi-au părut endlessContinue reading