21km @Maratonul București 2018 – frumos, dar scurt

Startul de la Maratonul București 2018 m-a găsit în spatele pacerilor de 1:40, cu gândul că dacă tot am alergat câteva semimaratoane cu 1:42-1:43, ar fi cazul să trec la next level (orice ar fi însemnat asta).

Începe cursa, iar eu sunt cu ochii după aripile galbene, care fluturau deja în viteză, distanțându-se în fața mea. Fără să mă uit în stânga sau în dreapta, fără să arunc vreo privire la ceas, o zbughesc prin mulțime după paceri, ca hipnotizată.

Big mistake.

maratonul bucuresti 2018 impresii 21 km

Pe primul kilometru am tras tare să-i ajung din urmă pe băieți. Într-un final, sunt prin preajma lor, alături de mulți alți alergători, și parcă s-a mai stabilizat situația. Sunt extrem de concentrată (și încruntată, am senzația), mă bate și soarele în față, plus ceva vânt. Deși sunt în maiou, nu mi-e frig, am intrat în transă și încerc să respir corespunzător.

Mă uit într-un final la ceas și parcă sunt un pic cam tare, sub 4:44 min/km – ceea ce oricum pentru mine e blană. Încet-încet, aripile galbene câștigă grațios distanță, în timp ce eu mă căznesc să nu-mi pierd suflul pe urcarea de la Berzei-Buzești. Și uite-i că s-au dus… Iar eu nu.  Continue reading

O bibliotecă de vis

Ce-ți spune numele „Emil Gârleanu”?

Eu îmi aminteam vag că a fost un scriitor studiat în clasele primare și cam atât. Însă de curând îl asociez cu un loc special din București: Biblioteca “Emil Gârleanu”, o filială a Bibliotecii Metropolitane.

I-am trecut pragul prima dată într-o după-amiază de joi, când atmosfera era destul de calmă și încă de la intrare m-a cucerit spațiul foarte luminos. Renovată de curând, Biblioteca “Emil Gârleanu” m-a întâmpinat cu un aspect proaspăt și primitor, de nici nu zici că ar fi o bibliotecă publică.

biblioteca emil garleanu bucuresti

Cărțile sunt puse în valoare de rafturile și pereții albi, decorați cu stickere inspirate. Am rezistat cu greu să nu împrumut nimic acum, însă știu că am o perioadă mai încărcată și deja un teanc de cărți acasă care își așteaptă rândul.  Continue reading

Semimaraton Buftea 2018 – o competiție, mai multe podiumuri

Bravo, ești a patra fată! mi-a spus voluntara de la finiș, în timp ce-mi desfăcea cipul, după ce înainte îmi atârnase medalia de gât. M-am bucurat și m-am amuzat în același timp – indiferent de concurență sau distanță, locul 4 e… de vis 😛

Locul faptei: Semimaraton Buftea 2018, aflat la a doua ediție, iar eu, la prima participare. O cursă de 21 km aproape de București mi s-a părut perfectă ca să schimb traseul alergărilor de weekend, dar fără prea mare deranj cu deplasarea. În plus, pentru mine o competiție e prilej bun să mai lucrez la viteză, unde sunt deficitară. Lipsește cu desăvârșire din antrenamentele mele de alergare din simplul motiv că în general n-o suport. Și cum sunt amatoare, îmi permit să-i dau skip 😛

impresii semimaraton buftea

Foto: Mihaela Jianu

Am ajuns dis-de-dimineață în Buftea, iar după ce am luat kitul și am mai stat în mașină, la căldură, am trecut la tremurat în fața Primăriei – zona startului. Cerul acoperit de nori și vântul ne-au asigurat că n-o să ne plângem de căldură, însă m-am îmbrăcat oricum la tricou și pantaloni scurți, în ideea că o să mă încălzesc pe traseu.

Nu știam cât de repede o să pot alerga după ultramaratonul din weekendul anterior, așa că n-am plecat cu gândul de a obține un timp anume, ci doar de a termina cursa… încă respirând. Continue reading

S24H 2018 – 12 ore de alergare și 115 km

E 22 septembrie dimineața, aproape de ora 9, iar eu sunt în Parcul Copiilor din Timișoara, așteptând să înceapă cursa de ultraalergare S24H. Lângă atâția oameni entuziasmați și energici, aproape regret că m-am înscris tot la proba de 12 ore, ca anul trecut, și nu am „crescut” la cea de 24 de ore.

Avea să-mi treacă repede regretul.

s24h 2018

Foto: Tiberiu Adrian Purcari

După selfie-urile de rigoare, se dă startul și pornesc într-un val cu ceilalți alergători de la probele de 6, 12 și 24 de ore. Traseul e deja “încălzit” de temerarii de la 48 și 72 de ore, care începuseră alergările cu o zi, respectiv două, înainte.  Continue reading

Prima experiență ca voluntar la o cursă de alergare: Transmaraton 2018

Stau și mă întreb cum de până acum nu m-a tentat să fiu voluntar la o competiție sportivă, având în vedere cât de prezentă este alergarea în viața mea. Însă într-un final iată că am încercat și această activitate, ca voluntar la Transmaraton, cursă ce se desfășoară pe Transfăgărășan.

voluntar la transmaraton

Ce e special la Transmaraton, pe lângă zona super-frumoasă unde are loc? Participanții sunt încurajați să strângă fonduri pentru una dintre cauzele proiectului: Școala de Valori, Pădurea Copiilor sau Hospice Casa Speranței – ONG-uri de educație, mediu și, respectiv, îngrijire paliativă.

Eu am acceptat provocarea lansată de colegii mei de la Școala de Valori și am decis ca în weekendul 15-16 septembrie 2018 să trec din pantofii de alergător în cei de voluntar.  Continue reading

Ciucaș X3 2018, energie X3

Al treilea an la Ciucaș și simt că de-abia acum am început să-i prind gustul.

Maratonul Ciucaș X3 2018 a fost cea mai reușită cursă montană a mea până la acest moment. Și spun asta nu (doar) pentru că am scos un timp mai bun decât în anii anteriori, ci pentru că m-am simțit excelent pe tot traseul. Urcările, chiar dacă solicitante, nu m-au mai chinuit așa tare, iar pe plat am alergat binișor. Nu am avut absolut nicio durere de genunchi sau de altceva, nici în timpul și nici după cursă, iar febra musculară e blândă.

Sună a concluzie, însă e doar începutul 🙂

ciucasx3 2018

Foto: Cornel – Fisheye.ro

Am ajuns în Cheia vineri, la prânz, iar pe seară am fost printre primii la ridicat kiturile, după o raită pe la standurile cu produse de alergare. Între timp, sala de sport s-a umplut rapid de lume și entuziasm.

La ieșire am văzut grămezile de pepeni care așteptau cuminți în curte și mi-am promis că mă înfig în ei a doua zi, după alergare.  Continue reading

Lecții din alergare: zile bune și zile mai puțin bune

Acesta trebuia să fie un articol despre puterea minții când vine vorba de alergare și cum antrenându-ți mentalul poți să-ți depășești limitele fizice bla bla bla…

La o zi după ce pregăteam în gând un material motivațional pe tema asta, realitatea mi-a dat o palmă lecție s-o țin minte.

lectii din alergare

Foto: Bogdan Popa, 2016

Ce poate fi mai plăcut într-o sâmbătă decât o alergare matinală? Mi-am propus un long run, că acuș vine toamna cu o mulțime concursuri. M-am trezit dis de dimineață, m-am îmbrăcat și mi-am pregătit proviziile pentru alergare. Se pare că stafidele le rătăcisem pe undeva, așa că am luat doar câteva bucăți de cașcaval, în ideea că e suficient.

Ajunsă în parc, pe primii kilometri m-a enervat suportul de chei, că se tot mișca la talie. Într-un final, l-am lăsat mai pe șolduri, unde stătea fix (sau poate acolo se ține, de fapt? :))). N-aveam prea multă energie, dar mi-am zis că sunt la început, că e devreme încă etc. Doar mi s-a mai întâmplat și în alte zile să am un start lent și apoi să termin alergarea în forță.

Și după vreo 10 km cu un lejereanu de 6 min/km… BUM!

Continue reading

Milu Cafe, sufrageria cu prieteni și cafea

La Milu Cafe voiam să ajung de o grămadă de timp, că arăta ispititor de chill, dar am tot amânat pentru că ba nu aveau program seara, în weekend, ba nu aveam eu drum prin zonă… Însă într-o bună zi am măturat toate scuzele și mi-am zis: “Gata, mâine mă duc să fac o vizită la Milu Cafe!”

Am planificat ieșirea într-o vineri după-amiază, când lumea e încă la serviciu sau pe drum spre munte/ mare și m-am înființat la ușa Milu cu o carte la posesor, plus dorință de relaxare cât cuprinde.

cafenea milu cafe

Milu Cafe are o locație mega-centrală, în spatele magazinului Cocor de la Unirii, pe strada Bărăției (aproape de biserică), așa că mi-a fost ușor s-o găsesc.

După ce mi-am luat un ceai, m-am tolănit într-un fotoliu aproape de geam și am constatat cu amuzament că în vitrină era reconstituită o bucată kitsch-ironică de litoral, cu flamingo roz, scoici, coral, pisică norocoasă aurie, boabe de cafea și pești-bibelou :)) Continue reading

Fii bine tu cu tine

Ce crezi despre tine, ești o companie plăcută?

Tu pentru tine, adică. Nu pentru ceilalți. Ești o companie plăcută tu pentru tine?

Cât de confortabil ești cu propria persoană? Te plictisești repede de tine sau te “suporți” cu brio? Îți asculți gândurile sau le acoperi cu muzică, scroll pe Facebook ori alte activități, doar-doar să nu-ți auzi vocea interioară?

“Merg dacă mergi și tu”. “Mă înscriu la cursul x doar dacă vine și y”. “Nu mă duc singur(ă) acolo.” Să ne înțelegem, aceste fraze nu sunt rostite cu referire la locuri sau situații periculoase, ci în momente în care evităm să ne asumăm propriile dorințe, dând vina pe alții pentru ezitarea noastră.

Cred că a te simți bine cu propria persoană te ajută mult să-ți construiești încrederea în tine. Astfel, devii o persoană pe care știi că te poți baza în majoritatea situațiilor și nu aștepți mereu să vină cineva să te “salveze”, ca pe o făptură neputincioasă.

Înseamnă să ai curajul să-ți asumi dorințele și să fii gata să ți le îndeplinești, fără a mai aștepta ca ajutorul să vină din exterior, fără a învinui pe altcineva pentru neîmplinirile tale.  Continue reading

Recomandări de cărți lejere

Știți momentele alea în care tânjești după relaxare și vrei să evadezi din fața laptopului? Dacă ești șoricel de bibliotecă, din instinct întinzi mâna spre o carte. Dar poate că Saramago sau Dostoevsky nu sunt cele mai bune opțiuni în acest caz. Zic și eu 🙂

Am scris mai jos, pe scurt, despre câteva recomandări de lecturi lejere, pentru vară, weekend sau o seară leneșă.

Mica enciclopedie Lykke, Meik Wiking

Încă n-am citit cartea cu Hygge, de același autor, dar am descoperit-o pe asta în biblioteca unei prietene și n-am ezitat să o împrumut. Lykke (“fericire”) este despre cât de fericiți sunt danezii, despre cum dau ei cu bucurie taxe la stat (pe bune, există o statistică despre asta) și cum putem să ne inspirăm de la ei (la partea cu fericirea, nu la plătitul taxelor) pentru propria noastră stare de bine.  Continue reading