Magiunul de Topoloveni, savoarea unui dulce sănătos

Cu un cuţit, întinzi tacticos untul ce se topeşte încetişor, îmbrăţişând felia cald-crocantă. Deasupra aşezi cu generozitate o lingură de magiun, dulce ca dimineaţa de duminică pe care o ai în faţă. Un fel de carpe diem pe pâine, din care muşti cu poftă, dorindu-ţi să prinzi în acea îmbucătură tihna prezentului.

Pentru mine, Magiunul de Topoloveni nu e despre vreo reţetă anume, ci despre gust şi plăcere brută. Nu l-aş folosi în vreun desert complicat, prefer să mă bucur de el aşa simplu, în timp ce stau în bucătărie lângă frigider şi scormonesc cu linguiţa în borcan, netezind stratul rămas cu maximă conştiinciozitate (de fapt, o scuză pentru a mai lua încă un pic…). Uneori, îl întind pe un cracker sau o felie de pâine cu gust cât mai neutru, ca să pot să-i simt din plin consistenţa dulce.

magiun-de-prune-fara-zahar-topoloveni

Nu mănânc prea des gemuri sau dulceţuri, ci doar la ocazii speciale, de poftă, când ies în oraş ori sunt plecată pe undeva departe de casă. Tocmai de-asta magiunul are pentru mine gust de vacanţă, de răsfăţ matinal şi chef de explorat. Continue reading

Răşinari şi Cisnădioara, culoare medievală pe trasee cicloturistice

Weekendul ÎnAlergare petrecut în împrejurimile Sibiului s-a lăsat cu experienţe noi pe alese. În afară de Cisnădie, unde m-a impresionat biserica fortificată, am făcut o plimbare şi prin Răşinari şi Cisnădioara, în căutare de locuri faine de clătit ochii şi sufletul.

De la Păltiniş spre Sibiu am trecut prin Răşinari, unde casele colorate înşirate de-a lungul drumului m-au fermecat de-a dreptul. Circulau multe maşini, aşa că n-am prea avut cum să le surprind în fotografii, însă am recuperat mergând prin labirintul de uliţe, unde se iveau alte case vechi, acoperite cu ţigle roşiatice asemenea solzilor de peşte.

rasinari-strada perete-colorat-rasinari

Continue reading

Ia iniţiativa! – John Izzo

carte-ia-initiativa-john-izzo-editura-act-si-politonExistă atâtea cărţi de dezvoltare personală care vorbesc despre puterea vizualizării, că poate părea de ajuns să-ţi lipeşti citate motivaţionale prin casă ori să repeţi diverse fraze şi “Universul” îţi va îndeplini orice dorinţă. Însă aceste cărţi uită să menţioneze şi un lucru foarte important: degeaba vrei să câştigi la loterie dacă nu cumperi bilet. Altfel spus, nu este de ajuns să visezi cu ochii deschişi, trebuie ca în primul rând să faci ceva pentru a pune lucrurile în mişcare.

Pe acest aspect nu foarte confortabil pune accentul cartea “Ia iniţiativa!”, care transmite un mesaj simplu, la obiect: asumă-ţi responsabilitatea şi acţionează! John Izzo îşi motivează cititorii să lase deoparte scuzele şi să facă schimbarea pornind de la ei înşişi, fără să aştepte mobilizarea celor din jur. Autorul dezvoltă practic citatul lui Ghandi – “Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” – susţinând că fiecare este responsabil pentru “felia” lui, chiar şi atunci când pare că schimbarea ar trebui să vină de la o entitate mai puternică. Continue reading

Conectare, clătite şi zâmbete – Jurnal de tabără fericită

Fericirea este cea mai bună atunci când este împărţită.”

jurnal de tabara bootcamp pentru fericireRecunoscătoare pentru…

  • Clipele de fericire atât de pline că nu simţi nevoia să dai check-in, să faci poze sau să te gândeşti la ce o să scrii pe blog după.
  • Mic-dejunurile la care mănânci fără vreun regret pâine (albă!) cu unt şi gem.
  • Când un zâmbet e cel mai plăcut icebreaker.
  • “Aha”-urile de la ateliere, jocurile şi discuţiile deschise.
  • Dimineţile cu yoga.
  • Momentele alea magice în care te bucuri că poţi să alergi prin ploaie, chiar dacă n-ai şapcă, iar ochelarii (evident că) nu sunt prevăzuţi cu ştergătoare.
  • Zilele în care telefonul a fost uitat printr-un rucsac, în cameră.
  • Conexiunea cu tine şi cu ceilalţi. Interacţiunile naturale.
  • Când joci Dixit până după miezul nopţii şi apoi visezi iepuraşi coloraţi.
  • Surprizele oferite cu drag.
  • Îmbrăţişări, “sugar cubes”, clătite şi alte dulcegării (la propriu şi la figurat).

Toate astea au venit la pachet în Bootcamp pentru Fericire, tabăra unde am participat la invitaţia celor de la IPF, care mi-a mângâiat sufletul cu gingăşia unei păpădii şi mi-a şlefuit zâmbetul mai frumos decât ar fi putut s-o facă un dentist. Continue reading

Annette, ceainăria-bistro cu aer cochet

O plimbare pe strada Polonă din capitală, într-o după-amiază călduroasă de weekend, mi-a adus în cale un mic colţ de rai. Ceainăria Annette, căci despre ea este vorba, se află la câteva minute de mers pe jos de Piaţa Romană, în pas vioi. Încă de la intrare poţi să admiri curtea cu verdeaţă şi flori, presărată cu scaune şi mese albe, dantelate, într-un dulce stil elegant şi feminin.

ceainaria-anette-bucuresti

Recunosc că găsirea ceainăriei nu a fost o întâmplare. O ochisem cu o zi înainte (tot) pe Facebook şi m-am mobilizat imediat să ajung acolo, curioasă să văd cum face faţă bogatei pieţe de ceainării din Bucureşti. Zis şi făcut. Am profitat de o întâlnire cu oameni dragi şi am pornit în ritm de plimbare spre locul cu pricina.

Deşi îşi spune “ceainărie”, Anette e mai mult bistro, dacă e să judecăm după meniul de mâncăruri destul de generos. Cu toate astea, lista de ceaiuri este la fel de impresionantă şi probabil că statutul de ceainărie a fost preferat datorită atmosferei delicate, liniştite. Faţă de alte ceainării, unde poţi să asortezi la ceai prăjituri, sandvişuri sau quiche-uri, la Annette ai la dispoziţie şi multe supe, salate, bruschette, paste, preparate variate cu carne şi deserturi. Dacă nu mă credeţi, meniul îl găsiţi aici în toată splendoarea lui. Continue reading

Biserica fortificată din Cisnădie sau turismul aşa cum ar trebui să fie

Escapada la Păltiniş cu ocazia Cindrel ÎnAlergare a fost pretextul perfect pentru a vizita împrejurimile Sibiului şi a-mi clăti privirea cu frumuseţile zonei, sorbind din aerul medieval-chic al micilor oraşe transilvănene. Acompaniată de două plimbăreţe pe măsură, pe drumul spre întoarecere ne-am oprit la Cisnădie, despre care singurele mele informaţii se opreau la o tradiţie în ţesut covoare, nişte amintiri vagi dintr-o vizită de demult.

cisnadie-sibiu

Covoare n-am văzut, în schimb am admirat o frumuseţe de biserică fortificată, un complex într-o stare foarte bună, cu toate facilităţile turistice. Nu mă aşteptam să fie atât de bine organizat, având în vedere că Cisnădie (Heltau) este un oraş micuţ. Tocmai de-asta m-a impresionat plăcut. Au ştiut să profite de fiecare bucăţică de istorie şi să o ambaleze frumos pentru a o servi turiştilor, lucru pe care ar trebui să-l facă mai multe oraşe din ţară. Construită în secolele XII-XIII, biserica evanghelică fortificată din Cisnădie a cunoscut variate transformări arhitecturale de-a lungul vremii, dar şi-a păstrat intact farmecul medieval, pe care îl poartă cu mândrie şi azi. Continue reading

Deschis Gastrobar, libertate şi atmosferă magică la înălţime

S-a întâmplat acum vreo 2-3 luni.

Cu ochii în feed-ul de Facebook, mi-au sărit în ochi o imagine şi un anunţ: se deschidea un nou local în Bucureşti, situat undeva la înălţime. Mi s-au activat imediat antenele şi am vrut să aflu mai multe, pentru că părea promiţător, mai ales că numele era şi unui simpatic: Deschis Gastrobar. Am descoperit la un moment dat şi ceve poze, iar atunci m-au lovit amintirile: atmosfera m-a purtat imediat cu gândul la Motoare, spaţiul de pe acoperişul Teatrului Naţional unde am trăit super-momente în facultate, loc care acum nu mai există.

 deschis-gastrobar-terasaAcelaşi aer boem de libertate şi lipsă de griji l-am respirat şi acum, când am reuşit în sfârşit să ajung la Deschis Gastrobar, după săptămâni de amânare. Numele i se potriveşte perfect, căci este vorba de o terasă în aer liber, cu cerul drept tavan, pe acoperişul unei vechi fabrici de pe malul Dâmboviţei, undeva între Timpuri Noi şi Mihai Bravu. După ce intri pe o uşă cam suspectă şi urci câteva etaje, treci printr-o sală aproape goală, de unde o scară în spirală te scoate la aer – un fel de poartă spre lumea magică a relaxării. Continue reading

Catedrala Evanghelică din Sibiu şi turnul care mi-a pus capac

Ei bine, da, s-a întâmplat şi asta. După ani în care am vânat cu entuziasm neliniştit cele mai înalte puncte de panoramă, indiferent că a fost vorba de biserici, turnuri sau grădini suspendate, acum mi-a fost teamă să urc la înălţime, mai exact în turnul catedralei Evanghelice din Sibiu.

catedrala-evanghelica-sibiu-renovataMotivul? Îl vedeţi mai jos. Treptele firave şi clătinânde care duceau spre turn nu mi-au inspirat deloc încredere, deşi visam să urc aici încă de la vizita de acum doi ani din Sibiu, când clădirea era în renovare. Am mai urcat pe scări fioroase în aparenţă, cel puţin pentru o persoană cu rău de înălţime, dar acum n-am reuşit nicicum să mă mobilizez. Hăul care se căsca sub trepte şi lipsa unor etaje intermediare m-a făcut să dau înapoi din faţa unei experienţe pe care mi-o doream tare-tare. Continue reading

Cindrel ÎnAlergare 2015 – prima mea cursă de alergare montană

Pe lângă endorfine şi limite depăşite, alergarea mi-a dat ocazia să experimentez o grămadă de senzaţii incitante, savurate trup şi suflet. Weekendul trecut am trăit o aventură în mişcare la cote înalte: mi-am făcut iniţierea în cursele montane la Cindrel ÎnAlergare (Păltiniş, judeţul Sibiu).

cindrel-in-alergare-2015-medalie-si-tricou

Anul ăsta am început să aud tot mai des în jurul meu despre mirajul competiţiilor de trail, care combină verdeaţa, sălbăticia şi aerul curat de munte cu entuziasmul alergării. Tânjeam de multă vreme după o alergare la munte, însă nu-mi făceam curaj să mă înham la o astfel de cursă, având în vedere că până acum am alergat exclusiv pe plat. În plus, mi se părea complicat să ajung în locurile cu pricina, având în vedere că nu am maşină. La asta se adaugă şi echipamentul special de alergare montană, pe care, din nou, nu-l aveam. Continue reading

Pizza – mâncare sănătoasă?

Dacă ar fi să numim o mâncare iubită de mai toată lumea, cred că pizza s-ar încadra foarte bine la această categorie. Este foarte versatilă şi o poţi “personaliza” cu ingredientele care-ţi plac, vegetariene sau nu şi există chiar şi variante raw.

Am auzit multe persoane în jurul meu considerând pizza ca fiind nesănătoasă, aşa că vreau să-i fac un pic de dreptate. Deşi nu mănânc foarte des pizza, îmi place mult şi iubesc tocmai versatilitatea pusă pe tavă atât de natural.

pizza-blat-integral-fibrioPovestea acestui preparat considerat simbol al Italiei începe în antichitate şi, cum se întâmplă de obicei, a ajuns la forma pe care o cunoaştem astăzi în urma unor transformări şi adaptări ce au avut loc de-a lungul timpului, păstrând totuşi şi o fărâmă de mister. La început, pizza era foarte simplă şi se asemăna cu focaccia, fiind o mâncare pentru săraci. Prima menţionare a termenului “pizza” apare într-un document din anul 997. În secolul al XVI-lea, la Napoli, denumirea a fost utilizată pentru a defini o pâine turtită, “pizza” derivând, se pare, din stâlcirea cuvântului “pitta”. Continue reading