Ultra Grande Amore 2024: la fel ca anul trecut, dar mai bine

Am dat startul sezonului de concursuri de alergare pe 2024 cu un 50 km la Ultra Grande Amore, eveniment care se desfășoară în Balatonfüred, pe malul lacului Balaton din Ungaria.

Pentru că anul trecut am fost pe podium, am primit o înscriere gratuită anul acesta, de care am zis să profit. De data asta, mai bine antrenată și cu un plan mai clar de ritm și nutriție. Mi-am propus să fac un PB pe maraton, chiar dacă la această cursă nu a existat split oficial pe cei 42,195 km, ci urma să văd rezultatul doar pe ceas.

Ziua evenimentului se anunța udă și chiar așa a fost. A plouat de dimineață până la finalul cursei, cu picături mai mari sau mai mici, însă din fericire fără rafale puternice și vânt. Nu m-a îngrijorat prea tare ploaia pentru că mai alergasem în condiții de umiditate în antrenamente, dar am avut extra-grijă să nu alunec.

Continue reading

Vizită în tihnă la Budapesta – ce am văzut și unde am mâncat

După nebunia sărbătorilor de iarnă am fost un weekend prelungit la Budapesta, cu gânduri de relaxare.

Am prins o vreme cam ploioasă, dar asta nu ne-a împiedicat să explorăm orașul și să ne delectăm cu arhitectura superbă și mâncare delicioasă. Nu am bifat” locuri celebre, chiar dacă aveam câteva pe listă, ci mai degrabă ne-am plimbat în voie, fără grabă. Am admirat clădirile elegante, care seara, frumos luminate, arată foarte diferit de ziua. Secessionul care îmi place atât de mult este la el acasă în centrul orașului, și nu numai.

Continue reading

Scurtă recapitulare pe 2023 din Timișoara, Capitală Culturală Europeană

Un obicei pe care îl am deja de ani buni este să-mi notez (aproape) în fiecare zi câteva motive de bucurie/ recunoștință. Căutând pe blog, mi-am dat seama că scriam despre acest subiect acum mai bine de 10 ani :).

În general, gândurile pe care le scriu sunt legate de locuri, evenimente, mâncăruri, alergări, discuții cu prietenii sau senzații care îmi dau o stare de bine.

Răsfoind la final de 2023 agenda mea cu motive de bucurie, mi-am dat seama că un an care părea, la o privire din avion, destul de stresant, a fost de fapt bogat în mărunțișuri delicioase și sclipitoare.

Am zâmbit imediat când le-am citit și mi-am amintit de fiecare în parte, ajutată și de contul meu de Instagram, unde am mai postat despre ele. Așa că da, voi continua să scriu și în 2024 despre micile comori ale fiecărei zile, ca să mă bucur de cel puțin 2 ori de ele: când le trăiesc și când mi le amintesc.

Pentru că în 2023 Timișoara a fost Capitală Culturală Europeană, multe dintre bucuriile mele au fost legate de participarea la tururi ghidate, expoziții și alte manifestări artistice, pe care am zis să le trec în revistă și aici, pe blog.

La toate evenimentele menționate mai jos am avut acces GRATUIT.

Majoritatea erau tot timpul gratuite, la altele (Brauner, Brâncuși) am mers în zilele alea speciale cu acces liber. *La evenimentele despre care am scris deja pe blog am pus doar link-ul.

Continue reading

(Alte) 2 locuri de vizitat + 2 restaurante în Oradea

După vizita din 2020, am știut că-mi doresc să revin în Oradea ca să văd cum s-a mai schimbat orașul și ce clădiri s-au mai renovat. Trei ani mai târziu, am planificat un weekend prelungit la Oradea chiar de 1 Decembrie.

Vremea a fost un pic capricioasă, în sensul că a cam plouat, dar cu toate astea am reușit să avem câteva zile minunate în capitala românească Art Nouveau. A fost și cu plimbare, și cu odihnă, și cu alergare, și cu mâncat chestii delicioase.

Turnul Primăriei și panorama

Din fericire, l-am găsit deschis chiar de 1 Decembrie și am putut urca multele trepte (250) ca să admirăm orașul de la înălțime. Era destulă lume care se perinda pe-acolo, dar a fost oricum o vizită plăcută. Am ajuns la apus, așa că am văzut luminițele de la târgul de Crăciun în toată splendoarea lor. Mi-au dat ceva emoții scările cam înguste și abrupte, dar sunt mândră de mine că până la urmă am urcat.

Continue reading

Castele cu grădini superbe în Italia: Duino și Miramare (+ câteva ore în Trieste)

Dacă tot e așa aproape Italia (de Rijeka), cum să nu facem o vizită și acolo? Aveam pe hartă două castele lângă orașul Trieste – Duino și Miramare, așa că am dedicat o zi întreagă explorării tărâmurilor italiene vecine cu Croația. Ca transport am folosit mașina personală.

Am început ziua cu o oprire scurtă în Trieste, pentru micul dejun, ocazie cu care ne-am plimbat puțin pe faleză și în centru. Mă așteptam să fie mai mic, dar m-a surprins prin clădirile elegante, impunătoare, atmosfera agitată și traficul infernal. Ca în mai toate orașele italiene, sunt la loc de cinste fântânile monumentale, statuile și bisericile, dar și străduțele înguste, care te îmbie să te pierzi în explorare.

Continue reading

Opatija – bijuteria de pe riviera croată

În ziua în care am vizitat localitatea Opatija de lângă Rijeka, norii promiteau un duș serios. Totuși, nu ne-am lăsat intimidați și am prins și câteva ore uscate”. Am riscat și am câștigat momente și priveliști minunate, într-un oraș ca pe rivieră franceză, dar în varianta croată. Opatija arată într-adevăr de vis: abundă în vegetație exotică, atent îngrijită și clădiri elegante.

Potențialul turistic al zonei a fost fructificat de la jumătatea secolului al XIX-lea, Opatija transformându-se treptat într-o stațiune luxoasă, unde venea să se relaxeze lumea bună din Austria și împrejurimi (inclusiv împărații).

Continue reading

Ce să vezi în Rijeka, Croația

Pentru vacanța de toamnă 2023 am planificat o săptămână în Croația, mai exact la Rijeka, oraș care acum câțiva ani a fost Capitală Europeană a Culturii. Însă nu acesta a fost motivul pentru care ne-am ales acolo cazarea, ci faptul că e destul de aproape de Timișoara, în comparație cu alte orașe de pe coasta croată.

Rijeka înseamnă „râu” în limba croată, și la fel și denumirea pe care a purtat-o în trecut – Fiume – doar că în italiană. Moștenirea italiană se vede și în vechile nume ale unor străzi și piațete, apărând pe plăcuțe alături de numele actual în croată.

Am ajuns în Rijeka într-o vineri la prânz, când orașul era extrem de agitat și aglomerat. Ne-am învârtit vreo oră ca să găsim un loc liber de parcare în centru, iar apoi ne-a luat ceva să ne dăm seama cum se poate plăti. Nu a fost o primire prietenoasă, pentru că îmi doream relaxare de la acest concediu, dar se pare că doar am nimerit într-un moment nepotrivit. În restul zilelor, Rijeka ni s-a arătat ca un oraș cuminte, destins, gata să fie explorat la pas.

Continue reading

Toamnă cu bronzat, vin și alergare la Timișoara Capital Marathon 2023

După ce la UVT Liberty m-am furișat la semimaraton, am zis că sunt destul de refăcută cât să alerg 42km la Timișoara City Marathon – la această ediție Timișoara Capital Marathon 2023. Așa că duminică dimineață la 7 eram în autobuzul spre Otelec, cu gândul de a ajunge la finișul din Timișoara pe picioarele mele (întregi, dacă se poate). Nu mai alergasem maraton de luni bune, long run-urile au fost puține, deci nu prea știam la ce să mă aștept.

Mai o poză, mai o gustare, mai o vorbă și timpul s-a scurs rapid. Startul a început cu minunata urcare (not!) pe pod, dar din fericire n-a durat mult, așa că iată-ne pe pista de biciclete care duce până în Timișoara – vreo 32 km în linie dreaptă, o plăcere!

Planul meu a fost să alerg cu 5:10 cât mai mult și apoi să mă adaptez la situație. Am avut pe tot parcursul cursei alergători în față, în apropiere, ceea ce mi-a fost tare de ajutor, pentru că am avut după cine să trag 🙂

Continue reading

Vizită în Jimbolia, orașul cu 6 muzee

Când am văzut că cei de la Flight Festival organizează un tur gratuit la Jimbolia, cu prof. univ. dr. Adriana Babeți ca ghid, m-am entuziasmat maxim și m-am înscris imediat, deși era în timpul săptămânii. Unul dintre beneficiile vieții mele de freelancer e că îmi pot organiza programul de lucru cum doresc și am ocazia unor astfel de ieșiri.

Autocarul cu care am fost era plin, semn că mai sunt și alții cu program flexibil. De la Timișoara la Jimbolia drumul mi s-a părut foarte scurt, iar pe parcurs am aflat povești despre istoria zonei, cultivarea duzilor și a orezului și despre Florimund de Mercy, care a făcut un pic de ordine în Banat prin secolul al XVIII-lea.

Centrul orașului Jimbolia mi s-a părut extrem de liniștit, asemenea unui sat mai cochet și ordonat, cu străzi perfect perpendiculare. N-am apucat să pozez statuia Sf. Florian, considerat protectorul orașului și al pompierilor săi, pentru că am fost prea absorbită de calmul din jur. Foarte puține mașini pe străzi și la fel de puțini oameni.

Aveam Jimbolia pe lista de locuri de vizitat pentru că, deși e un oraș foarte mic, de 10.000 de locuitori, numără nu mai puțin de 6 muzee. În acest tur am văzut 4 dintre ele.

Casa Memorială dr. Karl Diel

Prima oprire a fost la Casa Memorială dr. Karl Diel, medic chirurg din Jimbolia renumit pentru priceperea sa și care a contribuit la organizarea spitalului din localitate – asta se întâmpla la final de secol XIX și început de secol XX. Înrudit cu dr. Karl Diel a fost și medicul Pius Brânzeu, al cărui nume este legat de spitalul județean de urgență din Timișoara. La casa memotială ne-a fost ghid chiar strănepoata dr. Karl Diel, prof. Pia Brânzeu, fiica dr. Pius Brânzeu, care a donat toate materialele aflate acum în casa memorială, de la documente, îmbrăcăminte, instrumente medicale, fotografii, decorații și multe obiecte folosite în viața de zi cu zi.

Continue reading

Semimaraton la UVT Liberty 2023 – Cea mai bună decizie

La unele curse alergi pentru PB, la altele ca să te bucuri de atmosferă, ca să faci act de prezență ori să-ți demonstrezi că încă miști, după o perioadă de pauză (de la antrenamente serioase, nu de la alergare).

Nu am prea multe de spus despre participarea mea de anul acesta de la UVT Liberty Marathon. Prin iarnă, când m-am înscris la proba de maraton, eram pe val cu antrenamentele și aveam multă încredere în ce va urma. Între timp m-am dat pe ultra, am avut și rezultate de care am fost foarte mulțumită, iar pregătirea la viteză a rămas undeva la coada priorităților (story of my life).

Cu vreo 2-3 săptămâni înainte de UVT Liberty, mi-am dat seama că n-am mai făcut un long run ca la carte de prea mult timp, iar despre viteză ce să mai vorbim. Așa că m-am mutat la 21 km și pot să spun, cu mâna pe inimă, că a fost cea mai bună decizie.

La start mi s-a părut că e înghesuială, având în vedere că la 8:30 au plecat concurenții de la aproape toate probele. Aglomerația de pe primul km m-a ajutat să mă temperez și să nu pornesc ca din pușcă, lucru care zic eu că mi-a prins bine. M-am ținut ba după un alergător, ba după altul, în încercarea de a mă mobiliza să trag cât de cât, cu pace de 4:50ish.

Continue reading