Iubeşte-ţi imperfecţiunile!

cactusi-in-santorini

Un sacagiu chinez avea două oale mari atârnate de capetele unui par pe care îl ducea în fiecare zi pe umeri. Însă una dintre ele era spartă, iar pe drumul de la râu la casă aceasta picura apă şi ajungea pe jumătate goală la destinaţie. Din cauza asta, se simţea ruşinată de imperfecţiunea ei. Într-o zi, ea i-a reproşat acest lucru sacagiului, spunându-i că este supărată că nu poate să-şi facă bine treaba. Sacagiul i-a răspuns: Continue reading

Mai puţine medicamente, mai mult echilibru

Durerea este un mesager. Durerea ne aduce o informaţie. Dacă nu o ascultăm – dacă suprimăm durerea fără să ascultăm mesajul şi fără să încercăm să rezolvăm problema care se află la baza ei – este ca şi cum am tăia firele de la alarma de incendiu şi ne-am culca la loc fără să stingem focul.

Dean Ornish – „Dragoste şi supravieţuire”

medicamente greataNu ştiu dacă aţi observat, dar în ultimul timp reclamele la medicamente s-au înmulţit ca ciupercile după ploaie. Se apropie sărbătorile, motiv de abuzuri culinare bucurie, deci un bun pretext şi pentru companii să-şi scoată în lume pilulele. În sezonul rece, la putere sunt cele pentru gripă şi răceală, primăvara, cele pentru alergii şi micoze, iar vara pentru dureri de burtă. În preajma sărbătorilor, suntem „trataţi”, desigur, cu buline împotriva indigestiilor.

Pentru fiecare afecţiune, minoră sau nu, este recomandat să luăm pastile cât cuprinde. Pilulele sunt prezentate ca nişte buline magice, care te scapă de durere şi îţi redau buna dispoziţie cât ai bate din palme. Continue reading

Uleiul de migdale dulci: impresii şi recomandări

Am descoperit uleiul de migdale dulci de curând, căutându-mi un demachiant mai bun, care să nu-mi irite ochii şi să nu usture. Până acum am folost doar demachiante obişnuite, din supermarket, şi nu acordam cine ştie ce atenţie acestui capitol. Însă în încercarea de a mai scoate din viaţa mea ingredientele suspecte atât din alimente, cât şi din cosmetice, am dat peste acest minunat ulei, un produs multi-funcţional.

ulei-de-migdale_beneficii_cum-se-folosesteCum spuneam, l-am cumpărat cu gândul de a-l folosi ca demachiant, însă am citit că are mai multe întrebuinţări. Bogat în acizi graşi esenţiali, săruri minerale şi vitamine, uleiul de migdale extravirgin are proprietăţi de regenerare şi hidratare, putând fi folosit atât pentru faţă, cât şi pentru corp şi păr, ca loţiune de masaj, anti-vergeturi, mască, tratament, cremă de seară şi anti-rid etc. Mai multe despre beneficiile acestui ulei citiţi aici.

Are un miros crud, diferit de ceea ce mă aşteptam eu, fiind obişnuită cu aromele chimice de migdale, deci foarte puternice. Se foloseşte la fel ca un demachiant obişnuit: se pun câteva picături de ulei pe un disc demachiant şi se tamponează uşor tenul. Faţă de demachiantele anterioare, cu uleiul de migdale nu mă mai ustură ochii şi mă bucur că pot să-mi curăţ mai bine tenul, fără să-l încarc cu tot felul de chimicale. Dacă la început m-a deranjat că e prea uleios, acum îmi place consistenţa sa şi nu m-aş mai lipsi de el. Probabil că dacă sunteţi mai pretenţioase o să vi se pară un pic incomod, însă eu zic că merită. Continue reading

Drumuri de vacanţă şi de viaţă

Indiferent de destinaţie, călătoriile mele sunt întotdeauna condimentate cu multe plimbări şi rătăciri pe străduţe sau poteci înguste, în căutare de imagini armonioase pe care să le absorb şi să le păstrez întipărite pe retina memoriei.

Un drum bătătorit de lume nu îmi prea trezeşte interesul şi mă entuziasmez mai greu în faţa obiectivelor ultra-cunoscute, admirate de toţi turiştii. Întotdeauna mi-e foame de noi peisaje şi de-asta mă aventurez pe drumuri misterioase, fără vreo direcţie anume, doar cu ochii în patru şi aparatul de fotografiat pregătit să imortalizeze simplitatea, formele extravagante sau inedite.

straduta-in-roma

Îmi place să mă rătăcesc în oraşe pentru că aşa am un motiv să mă întreb care e drumul bun. În vacanţă, dar şi în viaţă. Mai ales intersecţiile sunt o adevărată provocare, în special atunci când nu ai o ţintă şi vrei doar să te plimbi şi să te bucuri de fiecare colţişor descoperit şi fiecare tablou ad-hoc care se construieşte în faţa ta, în orice moment.

Şi cam la fel e şi în viaţa de zi cu zi. Mi-am dat seama că uneori e bine să te opreşti, să te uiţi la intersecţia de drumuri din faţa ta şi să-ţi pui întrebări. Continue reading

Aprovizionarea de weekend: halele şi piaţa Obor

Am descoperit relativ recent Halele Obor, deşi auzisem de când am venit în Bucureşti de celebra piaţă, cea mai ieftină din capitală, de unde poţi să cumperi aproape orice îţi trece prin cap.

Într-o bună zi, am decis să fac o vizită la Obor şi să mă lămuresc cum e cu piaţa asta atât de generoasă. Când mergi de la metrou spre piaţă, dai peste o lume pestriţă, formată din oameni care şoptesc hotărâţi „ţigăriţigăriţigări” şi (pseudo)precupeţe care-şi strigă marfa-n gura mare, cu reduceri cu tot (din categoria „3 la 10 lei”).

După ce treci de bucata autohtonă de balcanism şi îţi faci curaj să intri în ditamai hala, străjuită de mici tarabe, nimereşti într-un adevărat paradis al condimentelor şi nucilor exotice, alături de lactate, ouă, carne şi preparate din carne, produse alimentare vrac (biscuiţi, bomboane, cafea, halva etc.), plus mărunţişuri de tot felul, de la mături şi cratiţe până la produse cosmetice. La capitolul „mirodenii” am rămas uimită de oferta variată şi de preţurile mult mai mici decât în  magazinele de tip plafar sau chiar hipermarketuri. Aceeaşi situaţie este valabilă şi în cazul fructelor uscate şi al nucilor de tot felul, dar nu numai.

fructe-uscate-si-nuci-in-Piata-Obor Continue reading

Cum se prepară corect pastele

Să fierbi nişte paste pare cel mai uşor lucru din lume, chiar şi pentru un începător în ale gătitului. Cu toate acestea, există câteva mici secrete pentru a obţine o farfurie de paste mai bune şi chiar mai sănătoase.

Tradiţia italiană recomandă ca pastele să fie al dente, adică un pic mai tari, iar dacă aţi servit vreodată acest fel de mâncare în Italia cu siguranţă aţi observat consistenţa lor fermă. În România, există tendinţa de a le fierbe foarte mult timp, până când acestea devin o masă albă şi lipicioasă. Pastele fierte al dente au indice glicemic mai mic, deci sunt de preferat faţă de cele ultra-gătite.

paste al dente

Pasta e al dente dacă nu se lipeşte şi opune o uşoară rezistenţă la mestecare sau când este înţepată cu furculiţa. O preparare prea scurtă, recunoscută printr-o urmă albă şi dură la interiorul pastei, o va lăsa crudă în interior, în timp ce o fierbere excesivă o va face moale, umedă şi greu digerabilă. Dacă pastele sunt de proastă calitate, deseori vor avea timpi de fierbere scurţi, în timp ce la un produs superior timpul de preparare creşte.

Pentru a obţine paste al dente, sunt câteva reguli simple de urmat: Continue reading

Despre alimentaţia veggie, la Bucătărim sănătos!

Deși sâmbătă a fost așa o vreme de parcă vine toamna, am petrecut câteva ore plăcute la atelierul Bucătărim sănătos!, unde am aflat și am experimentat noi lucruri despre ce înseamnă a mânca echilibrat – în varianta veggie.

Cristian Mărgărit a fost “responsabil” cu partea de teorie despre alimentația sănătoasă vegetariană și vegană, iar Florentina Gionea – cu gătitul. Noi, cei din public, nu am fost doar spectatori, ci am avut ocazia să luăm parte la bucătărit, căci Florentina ne-a mobilizat să gătim alături de ea. Întreaga echipă de bucătari curajoși a pregătit patru preparate delicioase, pe care le-am gustat fiecare, iar sala s-a umplut de “Mmmm”, “Ce buuun!”, “O să fac și eu acasă!”, “Tare gustos!”.

bucatarim-sanatos-legume Continue reading

Cum a fost la atelierul Blog your passion!

La ora la care scriu aceste rânduri, numai ce m-am întors de la incubator107, unde am ţinut primul meu atelier, despre bloguri şi pasiuni. Pentru mine a fost o experienţă nouă, având în vedere că n-am mai vorbit în public de ceva vreme, mai ales în faţa unor oameni pe care nu-i cunosc; pe majoritatea participanţilor i-am văzut pentru prima oară.

can you remember who you were before the world told you who should you beMai mult entuziasmată decât emoţionată, m-am pregătit cu drag, adunând într-o prezentare colorată imagini şi cuvinte motivaţionale, dar şi practice.

Am stat la poveşti despre pasiunile proprii şi online, despre cum să găseşti idei şi motivaţie pentru a scrie şi cum porneşti la drum în aventura blogging-ului. În unele momente mi-aş fi dorit să am cuvintele mai la îndemână sau să dezmorţesc mai mult atmosfera, însă a fost un început bun, zic eu.

7 idei ale prezentării mele: Continue reading

Atmosferă de primăvară, în suflet şi afară

Chiar dacă dimineţile sunt încă reci şi, uneori, mohorâte, e clar că a venit primăvara. Se simte în aer, o văd peste tot în copacii înverziţi şi o miros în parfumul florilor colorate. Şi în micile răsfăţuri pentru suflet.

Vremea e perfectă pentru plimbări lungi în parcuri, însă chiar şi în grădina de la bloc poţi avea surpriza să dai peste un „tablou” simpatic: zambile, verdeaţă şi pisici :) Mă întreb uneori cum e să fii pisică şi să hoinăreşti nestingherită prin tot felul de locuri secrete, să dormitezi la soare pe un garaj sau să te laşi mângâiată de vreun trecător… Dar despre filosofia de pisică o să scriu cu altă ocazie. Acum vă invit să ne bucurăm de spectacolul copacilor şi să ne amintim să înflorim şi noi, prin zâmbete şi fapte bune. Nu doar primăvara.

pisoi-si-verdeata Continue reading

Weekend de supravieţuire în mijlocul naturii sau cum a fost prima mea experienţă la cort

Sfârşitul săptămânii trecute am evadat din Bucureşti în aventura montană pusă la cale de cei de la WildThing în Piatra Craiului. Mai exact, am bătut munţii cu cortul în spate şi energie în suflet, într-un grup vesel, călăuzit de un om cu multă experienţă în ale supravieţuirii.

Pe drumul spre Zărneşti am admirat de departe crestele dantelate de zăpadă ale munţilor. Am urmat pe jos traseul prin Prăpăstiile Zărneştilor, unde am mers în pas vioi la adăpostul pereţilor înalţi de stâncă. Chiar dacă vii dintre blocuri înalte, nu ai cum să nu rămâi impresionat de peisaj şi de seriozitatea cu care stâncile îşi impun statura. Prin poieniţe am văzut covoare de brânduşe, dar şi petice de zăpadă ici-colo, semn că iarna mai are un cuvânt de spus. Am campat pe platoul de lângă cabana Curmătura, unde am avut ca gazde doi câini care au ţinut neapărat să ne arate cum pot ei lătra la orice oră din zi şi (mai ales) din noapte…

rucsacuri

Continue reading