QuestoApp, o aplicație cool pentru vânători de comori urbane

Despre QuestoApp am aflat chiar înainte de starea de urgență din primăvară, când ieșitul în oraș la plimbare era doar un vis frumos. Mi-am pus însă o notă mentală (și fizică, undeva prin laptop) ca atunci când voi avea ocazia, să parcurg unul dintre tururile propuse de aplicație, care promiteau aventuri palpitante pe străzile din București, dar și alte orașe din țară și din lume.

Coincidența a făcut ca prin toamnă să aud din nou povestindu-se cu entuziasm despre această aplicație și ce faine sunt tururile, așa că de data asta m-am mobilizat și am bifat 3 “vânători”: 2 în București și 1 în Timișoara.

“Vânătoarea de comori” se face pe cont propriu, cu ajutorul aplicației QuestoApp. Poți porni în explorare oricând dorești, singur sau însoțit.

Cum funcționează:

Continue reading

HoT: Cum să descoperi la pas clădiri și povești din Timișoara

O plimbare pe străzi, cu ochii la clădiri și detalii, este pentru mine unul din cele mai plăcute moduri de a-mi reîncărca bateriile.

Așa că după câteva flirturi cu Timișoara, am zis să mă apropii mai mult de miezul acestui oraș, de secretele și poveștile sale. Am fost super-entuziasmată când am aflat despre evenimentele Heritage of Timișoara, un proiect care își propune să promoveze patrimoniul cultural din cartierele istorice ale orașului.

Piata-Unirii-Timisoara

Dacă vă tentează o “vânătoare” de clădiri faine din Timișoara, pe cont propriu, pe site-ul https://heritageoftimisoara.ro găsiți o grămadă de idei, cu fotografii și o scurtă istorie. Eu chiar așa am descoperit proiectul – frunzărind Internetul, am dat peste acest site.

Organizate anul acesta în cartierul Cetate, evenimentele culturale HoT au inclus vernisaje, ateliere, concerte și tururi ghidate și au avut loc între 21 și 26 septembrie 2020.

Nerăbdătoare, m-am înscris imediat la două tururi ghidate.

Continue reading

9 ani de blog

Când scriu aceste rânduri e duminică și de-abia m-am mobilizat să termin un articol pentru blog. Era pe lista de To do de câteva săptămâni, tot mutat de la un weekend la altul și m-am bucurat că într-un final l-am dat gata.

Prezența mea pe blog s-a rărit. Anul ăsta, în august, s-au împlinit 9 ani de când postam primul articol pe Zâmbet și sănătate și am uitat să-l sărbătoresc.

În viața de zi cu zi fac freelancing în domeniul comunicării – mai bine zis, al scrisului, căci asta lucrez de peste 6 ani: scriu articole și tot felul de texte, postări pentru social media, newslettere, broșuri de prezentare, rapoarte, plus mici chestii de design care însoțesc textele respective.

A fost un drum construit pe parcurs, de la sine, fără vreo direcție clară de început. Când mi-am făcut PFA-ul, nu am stat să analizez prea mult situația sau să-mi creez vreo strategie, cum văd că fac acum proaspăt-freelancerii. Nu zic că a fost mai bine sau mai rău, pur și simplu ăsta a fost drumul meu. Cumva, lucrurile au curs natural dintr-o colaborare în alta, 90% prin recomandări, iar o parte dintre ele și datorită blogului. De fapt, pentru blog am început să scriu frecvent și așa a început totul.

Continue reading

Refugiu artistic în București: Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei

Într-o după-amiază de octombrie, weekend, am trecut pragul unei case vechi din București pentru o mică gustare artistică. Știam de câțiva ani de Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei și iată că, după multe amânări, m-am mobilizat s-o vizitez, alături de o prietenă.

De cum am intrat, am simțit o răcoare plăcută, în contrast cu căldura de afară. Din hol am observat tablourile și micile obiecte decorative, gata să spună povestea locului. Am avut senzația aia de „Unde să mă uit mai întâi?!”, pentru că spațiul generos expune atât de multe mini-comori, încât mi-era teamă să nu pierd nimic din vedere. Un fel de FOMO muzeal.

Din păcate, vizitele ghidate nu erau disponibile, așa că am descoperit colecția Macovei doar cu ajutorul plăcuțelor cu explicații de lângă unele obiecte. Insuficient, dar tot mai bine decât deloc.

Continue reading

Cum a fost Aleargă România 2020, cursa virtuală cu kilometri reali

Ultimii kilometri ai unei curse de alergare, când mai ai puțin și ajungi la finiș, sunt cei mai lungi. Cel puțin asta a fost impresia mea, atât la cursele reale de până acum, cât și la cursa virtuală pe care am încheiat-o de curând – Aleargă România.

După luni de zile fără competiții de alergare din cauza pandemiei, au început să se organizeze curse „virtuale”, adică evenimente unde fiecare aleargă pe traseul lui, pe unde preferă, iar apoi trimite organizatorilor dovada kilometrilor parcurși, pentru centralizare.

Continue reading

I Giardini di Zoe – Grădini cu aromă de Italia, lângă Deva

Mi-a tresărit sufletul de bucurie mai ceva ca la o pizza bună când am auzit că aproape de orașul Deva, la Banpotoc, s-au deschis I Giardini di Zoe. Iar când am văzut poze, le-am pus imediat pe wishlist.

Este vorba de o grădină șic, de inspirație italiană. Proprietarul, un italian, și-a dorit să aducă aici un pic din magia naturii din țara sa.

De la intrare, după ce am lăsat mașina, am pășit pe o alee umbroasă, unde grădina rămâne încă ascunsă privirii. De-abia după ce am intrat în locul propriu-zis am văzut minunea. Colina cu flori și arbuști este incredibilă, iar aleile urcă până în vârf, de unde ai o priveliște spre zona de jos. Terasa asta permite să admiri gardurile vii tunse cu grijă, stând aliniate cuminți lângă aleile netede.

Continue reading

Traseu lejer prin Bucegi: Piatra Arsă – Babele – Caraiman – Omu

M-am întâlnit cu urși.

Panda.

În Bucegi.

Mi-au zâmbit resemnați de pe tarabele cu suveniruri de la Piatra Arsă, alături de bețe de drumeție șlefuite, magneți, dulciuri și bere.

Inițial plănuisem o urcare mai îndrăzneață pe Jepii Mici, dar săptămâna anterioară, cu mulți kilometri parcurși în alergare, ne-a făcut să ne reorientăm spre un traseu mai lejer. Așadar, am mers cu mașina până la Piatra Arsă, iar de acolo am urcat pe jos spre Babele. Și nu am fost singurii cu acest plan. Dimineața, parcarea de lângă Piatra Arsă era deja plină de mașini, așa că nu am avut nevoie de vreun indicator ca să găsim drumul.

Continue reading

Moment de respiro în Parcul Dendrologic Bazoș

La nici 20 km de Timișoara, am făcut o plimbare prin Parcul Dendrologic Bazoș, un loc minunat de relaxare. Nu știam că în România sunt atât de puține parcuri dendrologice și nu am mai mers în vreunul, așa că am fost cu atât mai entuziasmată.

Parcul Dendrologic Bazos jurdetul Timis

Dar… ce e un parc dendrologic și ce îl diferențiază de o grădină botanică, de exemplu?

Parcurile dendrologice sunt suprafețe plantate cu diferite specii de arbori și plante, locale și exotice, unde se studiază dezvoltarea lor. Aceste parcuri apar atât ca urmare a cultivării, cât și a răspândirii naturale a plantelor. Din ce îmi dau eu seama, la grădinile botanice procesul de cultivare și marcare este mai controlat, iar spațiile, mai organizate (sau așa ar trebui să fie în teorie).

Revenind la Parcul Dendrologic Bazoș. Se întinde pe o suprafață de 60 de hectare, în Bazoșu Nou, comuna Bucovăț, județul Timiș, iar intrarea e liberă.

Continue reading

Locuri unde se mănâncă bine în Oradea

Euphoria Biergarten

Am descoperit din întâmplare acest restaurant uriaș cu terasă în timp ce hoinăream pe străduțe. A fost o întâmplare fericită :). Ne-am oprit să bem o limonadă, apoi a doua zi, înainte de plecare, am revenit pentru prânz.

Mi-a fost greu să mă decid, dar m-a încântat o salată cu năut, quinoa, roșii uscate, semințe de rodie, caju și ardei copt. La pachet am luat un hummus (aș fi comandat și muuulte alte bunătăți, dar am zis să fiu rațională :D).  

Continue reading

Locuri de văzut în Oradea (mai puțin cunoscute, dar tare faine)

După ani de zile în care a fost pe wishlist, în sfârșit am ajuns la Oradea, în miez de iunie 2020, adică în perioada de după starea de urgență. O escapadă binevenită după atâta izolare.

Weekendul prelungit la Oradea a stat sub semnul “slow travelling”. M-am bucurat de ce am văzut, dar mi-am dat timp și de odihnă, leneveală și admirat peisaje.

În loc de maraton de obiective turistice, cum făceam acum câțiva ani, am preferat să încetinesc ritmul, chiar dacă asta înseamnă că au mai rămas locuri pe care nu le-am văzut. JOMO începe să se simtă bine, cel puțin în vacanțe.

Continue reading