Casa Costa-Foru: Povești dintr-un alt București

Îmi lipseau plimbările prin București și descoperirea unor colțișoare cu poveste, așa că atunci când am auzit de tururile ghidate la Casa Costa-Foru, am fost peste măsură de entuziasmată.

Casa Costa-Foru se deschide doar o dată pe an, pentru câteva săptămâni, ocazie cu care au loc diferite ateliere, expoziții, concerte și alte evenimente culturale, prin care organizatorii își propun să revitalizeze acest spațiu, readucând la suprafață poveștile sale. Evenimentele sunt gratuite, susținute prin voluntariat, însă dacă doriți, puteți lăsa o mică donație pentru a sprijini inițiativa.

Vila din Dealul Mitropoliei mi-a atras atenția la exterior prin ferestrele mari și luminoase, cu grilaje frumos lucrate.

Turul ghidat a fost foarte plăcut, iar de la gazde am aflat mai multe informații despre familia Costa-Foru, care a locuit în această vilă și i-a dat și numele, lăsând în urmă o moștenire culturală semnificativă.

Continue reading

1 oră și ceva-cu-3-în-față la Maratonul București 2019 // 21km

Cișmigiu, o oază de verdeață, alei umbroase și romantice…

Poate cu altă ocazie. Acum, în Cișmigiu, am simțit doar denivelările din asfalt, coliziuni la masa de alimentare și pierderea valoroșilor paceri de 1:40. Când mi-am revenit, la ieșirea din parc, deja prinseseră viteză. Le vedeam aripile zburând în fața mea, după 16 km în care reușisem să mă țin aproape.

Anul trecut am plecat tot cu pacerii de 1:40, dar mi-am pierdut energia încă de la început, la urcarea pe Berzei. “Acum măcar am rezistat mai multișor cu ei, cu pace sub 5:00”, m-am încurajat în gând, preocupată să respir, în timp ce coteam dreapta pe bd. Regina Elisabeta.

Pentru Maratonul București – proba de 21km, îmi propusesem să alerg susținut, dar nu cu gând de PB, având în vedere că la Crosul Loteriei nu m-am simțit prea bine cu 4:33 pe doar  3,8 km.

În dimineața cursei mi-am dat seama că sunt complet relaxată și nu am deloc emoții :). Mi-am luat un gel la mine, încă nehotărâtă dacă să-l folosesc sau nu.

Continue reading

Cum să nu mai amâni

Ai de lucrat, dar îți amintești brusc că în frigider te așteaptă o felie de prăjitură rămasă de ieri, așa că te duci să-i faci felul.

În timp ce mănânci, te uiți pe telefon și te pierzi printre sutele de poze postate de prieteni la sală, la masă sau în Bali (ați observat că TOATĂ lumea merge mai nou în Bali? :D). Și dacă i-ai admirat pe alții, hai să postezi și tu ceva. Măcar un selfie, acolo.

Și uite-așa, se duc zeci de minute, iar proiectul tău e în același stadiu în care l-ai lăsat.

Amânarea sau procrastinarea, cum i se zice mai nou, este considerată de unii o modalitate de a face față stresului. Te învârți în jurul cozii și lași pe mai târziu, pentru că nu îți surâde ceea ce ar trebui să faci sau pur și simplu nu ai chef.

Fiecare dintre noi avem momente din astea. Sunt inevitabile, după părerea mea.

Problema e că uneori ai un deadline sau mai mult de lucru și nu prea îți permiți să te lălăi. Am notat mai jos câteva idei care pe mine mă ajută să iau taurul de coarne. Poate că nu ți se vor potrivi toate, dar sper să găsești măcar câteva sugestii care să-ți dea avânt. În timp, dacă nu pe loc.

Continue reading

Crosul Loteriei Române 2019 – antrenament de viteză în IOR

  • E în parcul IOR, adică aproape
  • E gratis
  • E bun pentru un mic antrenament de viteză, că în rest nu mă motivez la așa ceva

Acestea au fost motivele pentru care pe 5 octombrie am participat la Crosul Loteriei Române 2019, o cursă de aproximativ 3,8 km, adică o tură și puțin de IOR, pe malul lacului.

Se pare că e un concurs cu tradiție – se află la ediția 22. Eu îmi aminteam vag de acum muuulți ani (încă nu mă prinsese microbul alergării) că am fost la acest cros când a avut loc în jurul Palatului Parlamentului.

Mi-am propus să scot un 4:30, să vadă și picioarele mele cum mai e, că de la Buftea Multisport Festival n-am prea servit.

Continue reading

În vizită la Muzeul Hărților din București

Mi-am pus în agendă vizita la Muzeul Hărților în miezul săptămânii, după prânz, profitând de avantajele programului de freelancer :), dar și ca să sparg un pic rutina zilnică și să mă extrag din fața laptopului.

Așadar, într-o după-amiază înnorată de toamnă am pornit spre Muzeul Hărților, curioasă să descopăr ce se află în frumoasa clădire de pe str. Londrei. Mai trecusem pe lângă muzeu cu ocazia unor plimbări, dar îl admirasem doar de afară. Se află în zona cu străduțe cu nume de capitale, aproape de Victoriei, într-o companie selectă, printre ambasade și clădiri cu arhitectură faină.

Este un muzeu tânăr (deschis în anul 2003) și micuț, unde nu ai timp să te plictisești. Vila care îl găzduiește a fost construită în 1920, iar stilul îmbină elemente de arhitectură gotică și mediteraneană.

Încă din prima sală am remarcat tavanul pictat cu semne zodiacale și elemente de astronomie, care completează minunat atmosfera și exponatele. Și în celelalte camere am privit cu admirație în sus. Vitraliile contribuie, la rândul lor, la aerul cochet al muzeului.  

Continue reading

Evenimente în București toamna asta (Octombrie – Noiembrie 2019)

Acum că a venit toamna și m-am mai dezmeticit un pic, am început “vânătoarea” de evenimente în București și m-am gândit să le împart cu voi, poate vă surâde vreunul.

Am strâns o listă cu festivaluri, expoziții, vânători urbane, târguri cu bunătăți, haine, accesorii handmade și cadouri, care au loc în lunile octombrie-noiembrie. Găsiți detalii despre fiecare în evenimentul Facebook respectiv (inclusiv locația).

Continue reading

Fake news. Știi la ce dai share?

Fake news sau fenomenul știrilor false a ajuns în atenția publicului în ultimii ani, deși există de când lumea.

Fake news ocupă un spectru larg: de la știri de necrezut, absurde, care sunt ușor de identificat ca atare, până la forme mai subtile de dezinformare, dificil de detectat. Se bazează pe faptul că noi suntem prea ocupați, iar știrile sunt prea multe ca să verificăm toate detaliile.

Abundența de (pseudo)știri ne amețește rațiunea și ne face să nu mai judecăm critic ceea ce citim, ci să ne bazăm doar pe ce primim ca atare. Și asta e periculos, pentru că dezinformarea poate crea panică, un sentiment de insecuritate sau chiar poate adânci conflicte sociale, etnice etc.

Fake news devin virale mai ușor decât faptele reale, cărora adesea le lipsește excepționalul. Un conținut viral, share-uit de mii sau milioane de ori, devine în sine o dovadă că trebuie să fie vorba despre ceva important, dezinformând din ce în ce mai multă lume. Și așa ia naștere un bulgăre de zăpadă.

Însă faptul că un clip/ articol este viral nu înseamnă că este și relevant sau adevărat.

Tratează fiecare știre ca și cum ai citi-o de 1 aprilie.

Continue reading

Ce trebuie să știi dacă vrei să fii freelancer

Freelancer (sau liber profesionist, mai pe română) înseamnă să fii un fel de antreprenor care lucrează pentru alții. O resursă la care companiile/ antreprenorii/ alți freelanceri apelează pentru a-și duce la bun sfârșit diferite proiecte. Tu ești propria ta afacere, cum s-ar zice.

Dar ce frumos trebuie să fie să nu te streseze niciun șef, să nu ai colegi enervanți, să lucrezi din pijamale…” vor zice unii.

Nu e totul roz și cu siguranță că acest tip de activitate nu se potrivește oricui. Sunt multe avantaje în a lucra pe cont propriu, printre care independența și flexibilitatea programului, dar și provocări pe măsură.

Eu am devenit PFA pe 3 octombrie 2014, deci am o experiență de 5 ani la acest moment. Wow, pare foarte mult timp 🙂

Continue reading

Ciucaș X3 2019: Primul ultra montan, primul abandon

Mă uit hipnotizată la lumina proiectată pe jos de frontală, încercând să nu adorm și să rulez în minte un citat motivațional, ceva, dar tot ce simt e durere la fiecare pas. Iar când calc pe pietricele care se găsesc din belșug pe drum, parcă merg pe cioburi.

Game over.

După 92 km așez numărul de concurs pe masa de alimentare de la Valea Stânii, mă apuc să mănânc nectarine cu brânză și vreau să neglijez durerile din tălpi – lucru pe care îl făceam deja de peste 35 km. Voluntarii îmi par un pic mirați, mă întreabă dacă sunt sigură că vreau să abandonez, când mai sunt doar 16 km până la finiș. Le spun că da, am tălpile pline de bășici și nu am cum să continui.

Am așteptat cu nerăbdare ultramaratonul de la Ciucaș. Cu așa mare nerăbdare, că am avut cazarea rezervată cu peste jumătate de an înainte. E cursa mea trail preferată, de-asta am și vrut să alerg aici primul ultra montan, după 3 ani la rând în care am participat la proba de maraton.

Foto: Traian Olinici
Continue reading

Arta ca un shot de tequila la MARe // Muzeul de Artă Recentă

Se poate o vară fără să ajungi la MARe?

Pentru că nu mă dau în vânt după stat în soare la plajă, am mers la MARe în București, adică la Muzeul de Artă Recentă.

Aflat la câteva minute de Casa Ceaușescu, aproape de stația de metrou Aviatorilor, MARe e ușor de reperat pe Bulevardul Primăverii. Se află într-o clădire modernă, neagră, cu forme limpezi și sticlă la parter. Are și un mic spațiu verde în față, foarte cochet.

Experiența mea

De cum îi treci pragul îți dai seama că nu e un muzeu obișnuit de artă. Am început explorarea de la subsol, unde se auzeau niște zgomote ciudate, ca un fel de incantații. Pe lângă tablourile în format obișnuit, pe un monitor se derula un… spălat de rufe, cu sunete ASMR-like 😀

Muzeul are mai multe niveluri, iar la fiecare am găsit cotloane înguste ce se cer explorate. Un fel de “De-a v-ați ascunselea” cu arta, un joc plăcut, pentru mine. Sunt și monitoare, instalații și obiecte de tot felul (un șir de ambalaje aranjate într-o vitrină, de exemplu).

La fiecare nivel există locuri de stat jos. În caz că te ia amețeala de la ce vezi.

Continue reading