Category Archives: Mişcare

Ciucaș X3 2019: Primul ultra montan, primul abandon

Mă uit hipnotizată la lumina proiectată pe jos de frontală, încercând să nu adorm și să rulez în minte un citat motivațional, ceva, dar tot ce simt e durere la fiecare pas. Iar când calc pe pietricele care se găsesc din belșug pe drum, parcă merg pe cioburi.

Game over.

După 92 km așez numărul de concurs pe masa de alimentare de la Valea Stânii, mă apuc să mănânc nectarine cu brânză și vreau să neglijez durerile din tălpi – lucru pe care îl făceam deja de peste 35 km. Voluntarii îmi par un pic mirați, mă întreabă dacă sunt sigură că vreau să abandonez, când mai sunt doar 16 km până la finiș. Le spun că da, am tălpile pline de bășici și nu am cum să continui.

Am așteptat cu nerăbdare ultramaratonul de la Ciucaș. Cu așa mare nerăbdare, că am avut cazarea rezervată cu peste jumătate de an înainte. E cursa mea trail preferată, de-asta am și vrut să alerg aici primul ultra montan, după 3 ani la rând în care am participat la proba de maraton.

Foto: Traian Olinici
Continue reading

Cozia Mountain Run 2019. Să vină urcarea!

Amintirea mea marcantă de la cursa Cozia – ediția 2016 a fost porțiunea de final, când eu credeam că se termină și m-am trezit cu ditamai urcarea în față.

Cu gândul la urcarea asta m-am înscris iar la Cozia Mountain Run, tot la proba de 30km.

Ia să vedem: cum o să mi se pară traseul, după 3 ani?

În 2016, Cozia a fost printre primele mele curse montane; acum am mai acumulat experiență pe munte (chiar dacă ea se reduce, în mare parte, la competiții de alergare, nu și la antrenamente sau trasee, din păcate).

În dimineața cursei m-am trezit liniștită, ca și cum nu urma o alergare, ci leneveală toată ziua. Deși erau doar 30km, iar pe cer nu se vedea niciun nor, mi-am luat totuși rucsac cu bidon de apă, geacă, folie de supraviețurie etc., ca să fiu sigură că nu-mi lipsește nimic.

Am ajuns în zona de start puțin după ora 8, dar acolo am găsit deja animație, multă culoare și veselie. După clasicul drum la toaletă (cât încă nu e coadă), plus câteva vorbe schimbate cu alergători cunoscuți și necunoscuți, vine momentul startului.

Continue reading

Buftea Multisport Festival 2019. Take my breath away

Bun, am bifat antrenamentul de viteză pe anul 2019, acum pot să stau liniștită :))

Iar am plecat tare. Dar de data asta a fost scurt, scurt de tot.

Am participat pentru al treilea an la Duatlon Buftea, redenumit acum Buftea Multisport Festival, eveniment care se întinde pe două zile și reunește mai multe probe: sâmbătă – duatlon și semimaraton (7, 14, 21 km) și duminică – triatlon. Tot pentru al treilea an am participat la proba de ștafetă mixt de la duatlon, unde m-am ocupat de partea de alergare -aprox. 4,6 km + 2,7 km. Și n-am plecat cu mâna goală 🙂

Pentru că nu reușisem să ne luăm kiturile în ziua precedentă, sâmbătă am ajuns devreme în Buftea, când atmosfera era calmă. Calmă a rămas pe toată durata evenimentului, probabil că soarele ne-a cam amețit pe cei care eram acolo – destul de puțini, bănuiesc că majoritatea sunt prin vacanțe.

Mai o vorbă, mai o alergare de încălzire, s-a făcut timpul să ne așezăm în spatele porții de start. Nu mi-am făcut nicio strategie, știam că o să alerg cât de tare pot și atât, cu speranța să mă țină cât mai mult și să nu-mi dau duhul pe traseu.

Continue reading

S24H 2019. Toate zidurile

Toate zidurile de care nu m-am lovit până acum în alte curse mi s-au pus în cale la S24H 2019. Și mentale, și fizice.

M-am înscris pentru a treia oară la S24H și tot pentru a treia oară la proba de 12 ore, o cursă pe gustul meu, nici prea lungă, nici prea scurtă. E timp de alergat, socializat și mâncat, dar apoi poți dormi liniștit într-un pat confortabil, după ce ai stat aproape o oră sub apa fierbinte de la duș.

S24H Family

Mi-am propus să mă bucur de weekendul competiției ca o de mini-vacanță, căci pentru mine asta a ajuns să însemne Timișoara, mulțumită S24H: un loc de relaxare și reîncărcare de baterii, în ciuda efortului. Asta se datorează mai ales oamenilor speciali pe care cursa asta reușește să-i adune an de an pe malul Begăi, în Parcul Copiilor.

Am intrat în atmosfera magică încă de vineri, când am fost să-mi iau kitul și să stau la ședința tehnică & pasta party. Mi-a fost ușor să mă conectez cu oamenii de acolo, cu alergătorii și echipa, deși pe mine scrie mare “introvertit”. Eram trează de la 3:30 dimineața și totuși am avut energie toată ziua, până seara târziu, livrând și primind îmbrățișări. Ca să vezi ce face atmosfera ultra dintr-un om 🙂

Continue reading

Alergare de vară la Semimaratonul București 2019

În fiecare an, Semimaratonul București e un fel de sărbătoare locală pentru mine, un prilej de întâlnit cu mulți prieteni și cunoscuți într-ale alergării. Bonus, luăm în stăpânire străzile (mai) libere de mașini din capitală.

M-am refăcut bine după cursa de la Moieciu, deși am fost cam obosită și somnoroasă în săptămâna dintre cele două competiții. Oricum, la Semimaratonul București nu mi-am propus să scot vreun PB sau să trag tare, dar am zis nici să nu dorm pe mine. Dacă tot m-am înscris, hai să profit și să alerg mai repede decât la antrenamentele mele în stil de melc.

Îi bănuiesc pe organizatori că au pile la meteo, altfel nu-mi explic cum de toată săptămâna în București a fost frig și ploaie, iar duminică, ditamai soarele și multe grade în termometru, de m-am și bronzat.

Continue reading

EcoRun Moieciu 2019. Coborârile sunt mișto

Un câine lățos și negru mi se pune în cale, dar îl evit în ultima clipă și pășesc pe covorul de finiș, cu gura până la urechi când văd timpul reușit.

O infuzie serioasă de încredere – cu asta am plecat acasă de la EcoRun 2019. Am trăit atâtea emoții și mici victorii la cursa asta, că de-abia aștept următoarea alergare montană!

A fost pentru mine a treia participare la competiția de alergare atât de celebră de la Moieciu, care a sărbătorit anul acesta a zecea ediție. Cu toată că și-a schimbat numele – din EcoMarathon în Salomon EcoRun, atmosfera a rămas la fel de efervescentă.

Continue reading

Zăpadă numai bună de alergat la Brașov Marathon 2019

Pentru mine, combinația munte + zăpadă este minunată de admirat online, nu de trăit live. Servesc munte cu mare bucurie pe vreme bună, în special vara, în timp ce iarna zic „pas” la ture montane. Nu mă deranjează deloc să alerg la temperaturi sub zero, dar asta în parc, nu pe coclauri.

Așadar, ideea de a participa la un maraton montan pe zăpadă, la temperaturi cu minus, mi-a dat ceva emoții, dar am acceptat totuși provocarea Brașov Marathon 2019.

Surpriză! Cursa asta mi-a schimbat părerea despre alergatul la munte, pe zăpadă 🙂

Continue reading

Ultramaraton Belgrad: 12 ore de alergare, 120 km. Calm

Mai sunt 13 minute până când se încheie cele 12 ore de alergare de la Belgrad. Le văd marcate cu roșu pe cronometrul de la poarta de start și-mi zic în gând că se poate. Am tot timpul din lume să parcurg încă o dată bucla de 2 km și să ajung la 120 km alergați, o distanță rotundă și frumoasă.

belgrad ultramaraton 2019
Foto: Mića Ignjatović

Ultramaratonul de la Belgrad are numele oficial Maraton Maratona / Marathon of Marathons și se desfășoară pe aleile peninsulei Ada Ciganlija. Am descoperit cursa din întâmplare (sau poate nu) prin iarnă și mi-a încolțit în minte gândul participării la proba de 12 ore. Încet-încet, am pus la cale un weekend prelungit în capitala Serbiei la început de martie, încurajată de faptul că mai fusesem aici acum câțiva ani într-o vacanță și mă impresionase locația asta plină de verdeață.

Înainte de cursă

Am ajuns la Belgrad joi noapte, cu gândul să am timp de odihnă până la alergare. Vineri a fost relaxare toată ziua, iar pe seară am mers să iau kit-ul și să mai aflu detalii despre cursă. Pentru curioși, kitul a constat în tricou și numărul de concurs.

Continue reading

1 Decembrie 2018: semimaraton, sarmale și apă de cocos

E deja al patrulea an în care petrec 1 Decembrie în alergare. Mai exact, la Maratonul cu același nume din parcul IOR, acum și mai festiv datorită Centenarului Marii Uniri.

Când m-am înscris la cursa asta, iarna părea departe. Am ales oricum proba de semimaraton, ca încheiere lejeră a sezonului competițional. Inițial mă bătea gândul să trag tare, că poate PB, dar când am văzut zăpada și temperaturile anunțate mi-am zis că mai bine las ambițiile pentru la anu’. Plus că traseul cu scări nu e neapărat cel mai bun cadru pentru așa ceva.

semimaraton la maratonul 1 decembrie 2018

Straturi, straturi

Site-urile meteo amenințau cu temperaturi până la -11 grade, deci mi-am pregătit multe haine. Trei straturi + geacă în partea de sus și 2 perechi de pantaloni, plus căciulă, mănuși, jambiere, buff.

Când m-am trezit dimineață și am văzut lumina prietenoasă, mi-a mai venit inima la loc. Afară nu mi s-a părut așa frig cum mă așteptam, soarele îmblânzise gerul.  Continue reading

Maratonul Montan Rafael 2018 – bucurie pe urcări și multe frunze galbene

La majoritatea curselor de alergare montană am observat că se găsește câte o minte “creativă” care pune pe ultima parte a traseului o urcare de-ți vine rău. La Maratonul Montan Rafael însă n-a fost cazul. Aici, cireașa de pe final a fost… o coborâre pe frunze 😀

Dar să începem cu începutul.

La Maratonul Montan Rafael 2018 am ales cursa de semimaraton, cu gândul la o alergare lejeră la final de sezon de trail. Anul acesta, organzatorii au schimbat puțin traseul probei față de ediția precedentă și l-au dus până pe vârful Măgura Codlei (1292 m), iar diferența de nivel a fost de 1237 m. 

maratonul montan rafael 2018

Nu mai fusesem pe munte într-un stadiu atât de avansat al toamnei, când pădurile își iau ținute în galben, roșcat, cafeniu, accesorizate cu pete din verdele verii. Văzusem deja în fotografiile de la marcarea traseului cât de frumos arată peisajele, așa că ziua dinaintea cursei m-a găsit cu energia și nerăbdarea pân’ la cer.

Continue reading