Category Archives: Mişcare

Retezat SkyRace 2017: Custura all inclusive și cea mai muncită medalie

Mai ții minte ce făceai anul acesta pe 12 ianuarie? Eu mă înscriam la Retezat SkyRace Intersport, cursă la care urma să particip pentru prima dată. Nu m-a speriat avertizarea privind gradul ridicat de dificultate, mai ales că auzisem numai de bine despre organizare și despre peisajele superbe.

Și dacă tot mă deplasez până în Hunedoara, am zis să am parte de doza maximă de distracție, așa că am ales Custura, traseul de 28 km, care urma să ne plimbe pe vârfurile Piule (2081 m) și Custura (2457 m), printre altele, cu o diferență de nivel de 2300 m.

retezat skyrace impresii custura

Au trecut lunile și iată c-a venit și momentul mult-așteptat. Vineri seara, după vreo 8 ore de mers cu mașina, o plimbare frumoasă pe Transalpina, urmată de un drum dezastruos și o incursiune prin orașele-fantomă de pe Valea Jiului, am ajuns la Complexul Turistic Cheile Buții, o cabană mai frumoasă și mai îngrijită decât m-aș fi așteptat. Ne-am luat kit-urile, apoi am plecat spre cazare. Recunosc, i-am invidiat un pic pe cei care stăteau la cort, pentru că erau fix lângă start și a doua zi nu vor trebui să meargă cu mașina vreo 30 km de dimineață, ca noi, cei cazați în împrejurimi.  Continue reading

Brașov: Tâmpa și un prânz de vis

Dacă la ultima vizită în Brașov am ratat urcarea pe Tâmpa, de data asta m-am dus acolo chitită să urc pe jos dealul înverzit al orașului. But first, lunch!

Am poposit la Bistro de l’Arte, pe care l-am găsit bazându-mă doar pe amintirile de la prima mea vizită aici. Tot de atunci datează și dorința de a mă întoarce, pentru a mă înfrupta din bunătățile grozave cu iz tradițional-local, dar și internațional. Meniul bistroului nu e foarte stufos, și totuși mi-a fost greu să mă decid.

pranz la Bistro de l'Arte brasov

Am început cu o supă de ardei, apoi am plusat cu o salată cu roșii și brânză grasă – ceva simplu, la prima vedere. De fapt, mi s-a așezat în față o ditamai farfuria cu două felii zdravene de pâine unse cu usturoi, un pat de salată verde cu multe roșii coapte, strălucind de ulei, și ditamai bucățile de brânză albă, deasupra cărora se odihneau ardei copți tăiați fâștii. Și niște măsline negre alături, pentru variație la culoare.  Continue reading

Cum am cucerit Jepii

Deși iubesc muntele și am fost de mică în drumeții, stau prost la capitolul “cunoștințe de trasee, cabane și vârfuri”. Nici geografia nu mă ajută și uneori mi se că peisajele seamănă ca niște picături de apă, indiferent de masiv. Amatoare de cort nu sunt și nici n-aș merge iarna la munte (lipsă de echipament și zero pasiune pentru sporturi montane). Rog munțomanii să nu arunce cu pietre 😀

Totuși, nimic nu mi se pare mai relaxant decât să mă plimb prin păduri, pe pajiști verzi, pustii, fără ambalaje și pet-uri, admirând stâncile golașe care privesc zen spre cer sau să admir nuanțele infinite de verde, atât de frumos îmbinate cu albastrul cerului. Asta numesc eu eleganță și cred că natura e cel mai bun designer.

Pentru că s-a ivit ocazia unei vacanțe la Bușteni, am profitat de vremea bună pentru un traseu frumos pe munte, că de când cu alergările montane a reînviat pofta de hoinărit la înălțime. Trecuse o bună bucată de vreme de la ultima drumeție serioasă (privind acum retrospectiv, cred că nu făcusem așa ceva vreodată :P).  Continue reading

Maratonul Arad – de la 42 la 52 km

Ce se află dincolo de cei 42 km ai maratonului clasic? Cum m-aș simți după această distanță? Mi-am propus să aflu răspunsul în cadrul unei curse pe care am descoperit-o tocmai la Arad. Maratonul, semimaratonul și crosul Aradului, după denumirea sa oficială, are mai multe probe, printre care și una de 52 km (ei îi zic ultramaraton, eu i-aș spune mini-ultra), la care m-am înscris cu nerăbdare încă din decembrie, anul trecut.

Pe lângă dorința de a trece limita celor 42 km, m-a încântat și ideea de a merge în acest capăt de țară unde nu mai fusesem niciodată.

primaria arad

Așadar, după 50 de minute cu avionul București-Timișoara și o oră și un sfert cu trenul Timișoara-Arad, am ajuns în micul oraș de pe Mureș, cu clădiri cochete și multă verdeață. Am ridicat kitul de participare, am făcut o plimbare și apoi am trecut la masarea genunchilor cu Rumalaya (prevenitv :P).

Start!

Organizatorii au fost inspirați să dea startul la ora 8 pentru semi, maraton și ultramaraton, ca să prindem cât de mult din răcoarea dimineții. Nu erau foarte mulți participanți la aceste trei probe, așa că m-am găsit în primele rânduri la linia de start și am pornit ca atare. Adică rapid. Nu-mi făcusem o strategie de cursă, aveam în minte timpul de 3:45 de la Maratonul Cluj din aprilie, deci mi-am zis că e rezonabil să termin maratonul în vreo 4 ore și-apoi voi mai vedea ce fac cu ăia 10 km în plus.  Continue reading

Alergarea mea: lecții, plăceri și momente de aha

Primesc deseori întrebarea “De ce alergi?” Cum nu stau prea bine la improvizat răspunsuri elaborate, am zis să scriu un articol despre ce am învățat de la alergare și ce-mi place așa mult la activitatea asta aparent monotonă. Că doar e vorba de a pune un picior în fața celuilalt, nu?

Să ne-nțelegem, alergarea nu e mereu cu inimioare și fluturași. Sunt și momente de oboseală, de “N-am chef…” sau “Cine m-a pus??”. Însă în restul timpului e o chestie foarte tare, iar dacă te prinde, devine o plăcere intensă și chiar un viciu, aș zice. Așadar:

1. Alergarea îmi oferă un răgaz prețios de a fi eu cu mine și cu gândurile mele. Un fel de meditație în mișcare, activă, în care îmi limpezesc mintea, pregătindu-mă pentru o zi cu mai multă energie.

Foto: Cristi Todoran

2. La alergare, ca și în viață, sunt zile mai bune și zile mai puțin bune. Iar asta e ok. Important e să mergi mai departe în ritmul propriu.

3. Deși nu-s de gazelă, picioarele mele merită expuse și nu ascunse sub blugi pe timp de vară.

4. Toaletele ecologice nu-s chiar atât de rele. Mai ales când ai nevoie urgentă să le folosești.

5. Maratonul nu înseamnă doar o distanță de 42 km, ci un carusel de emoții, adrenalină, bucurie, libertate, mândrie, momente de “nu mai fac asta niciodată” (urmate de înscrierea la o nouă cursă). Și ceva durere presărată deasupra, ca lucrurile să fie mai interesante.  Continue reading

1:45 la Semimaratonul București 2017

Duminică dimineața, încântată că febra musculară de la EcoMarathon a trecut 100%, am pornit veselă spre parcul Izvor, ca să-mi alerg picioarele 21 km la Semimaratonul București.

Deși în ultima perioadă am respirat cu entuziasm aer curat la cursele montane, încă îmi place siguranța asfaltului. M-am bucurat să văd străzile din București, de obicei aglomerate de mașini, acum înțesate de oameni. Mi se pare că e ceva magic când așa mulți alergători iau startul la o cursă, cu emoții, încredere și chef de viață. În aer zumzăie o energie care mă face să mă simt alive, fericită că am descoperit chestia asta minunată numită alergare.

medalie semimaraton bucuresti 14 mai 2017

Anul acesta, tot Piața Constituției a fost gazda nebuniei, dar startul semimaratonului s-a dat de lângă parcul Izvor. Vremea a ținut din nou cu noi: cald, dar cu un cer ușor înnorat. Zona s-a animat rapid, a venit ora 9:30 și am pornit pe sub poarta mare, în uralele susținătorilor. Îmi făcusem un plan vag să mă țin de pacemakerii de la 1:50, dar i-am pierdut în mulțime, așa că am alergat de capul meu. Și n-a fost rău deloc 😉  Continue reading

EcoMarathon Moieciu 2017. Libertatea miroase a aer de munte

Despre EcoMarathon știam că e o competiție de alergare extrem de populară și apreciată; mai toți cunoscuții mei într-ale alergării au bifat cel puțin o ediție și s-au arătat încântați de organizare și traseu. Așa că anul acesta, în miez de ianuarie, mă înscriam la cursa din Moieciu de sus, nerăbdătoare să încerc minunea cu picioarele mele.

Am ales fără să ezit proba de maraton – 42 de km. Pe lângă aceasta, EcoMarathon mai are un cross de 14 km și cursa copiilor. N-o să intru în detalii, găsiți toate informațiile pe site-ul evenimentului.

ecomarathon moieciu de sus 2017

Ce e așa fain la EcoMarathon?

Acum că am fost la fața locului și am parcurs cele trei celebre bucle, înțeleg de unde tot entuziasmul. În primul rând, e cea mai animată cursă de alergare la care am luat eu parte vreodată. Reunind un număr mare de participanți (peste 1600), zona startului este mereu plină de alergători, susținători și voluntari, așa că indiferent în ce timp termini cursa, se găsesc destui oameni care să te încurajeze și să te facă să te simți ca și cum ai fi ieșit primul/ prima. Și ghici ce, în competiția cu tine chiar ieși întotdeauna primul/ prima 🙂  Continue reading

Un shot de alergare și un podium la Duatlon Buftea 2017

Îmi plac alergările pe distanțe lungi, așa că un shot de 7,5 km nu m-ar fi făcut să mă mobilizez la Duatlon Buftea dacă n-aș fi primit propunerea să fiu jumătatea unei ștafete mixte. M-am bucurat să schimb un pic peisajul, mai ales că locația era aproape de București, iar în Buftea nu mai fusesem (poate doar în trecere).

Duatlonul Buftea a constat dintr-un “sandviș” cu 5 km alergare + 20 km pedalat + 2,5 km alergare, servit în mare parte pe asfalt. O parte a traseului de alergare a trecut prin parcul de pe domeniul Știrbey, unde am dat și de un pic de noroi – trebuie să aibă și sandvișul un sos, nu? 🙂

duatlon buftea 2017 stafeta

Foto: Radu Cristi

Startul la ștafete s-a dat tocmai la ora 12:00, pe malul lacului Buftea, însă a trebuit să venim mai devreme de 9:30 ca să lăsăm bicicleta la rastel. Mai o vorbă, mai o poză, mai un pahar cu apă, iar cele 2 ore și jumătate au trecut mai repede decât m-aș fi așteptat. Între timp am văzut startul cadeților și cel al elitelor, ocazie să căscăm ochii cu admirație la corpurile bine lucrate care alergau și se aruncau în șa cu cea mai mare eleganță.  Continue reading

Clujul încurajează mișcarea: Complexul Sportiv Gheorgheni

Cele două zile petrecute la Cluj înaintea maratonului au fost peste măsură de leneșe, așa că n-am explorat multe locuri noi și nici fotografii n-am făcut. Desigur, a existat o excepție, căci nu se putea ca dragul de Cluj să nu-mi rezerve o surpriză plăcută. 

De Complexul Sportiv Gheorgheni am aflat de la o prietenă din Cluj. Locația părea departe și afară era înnorat, dar după ce am scotocit un pic pe net și am văzut fotografiile, am decis că merită o șansă. Complexul ocupă o suprafață de 9 hectare și s-a deschis la final de 2016, printr-o investiție din fonduri publice. Se află aproape de Iulius Mall Cluj-Napoca, iar accesul e GRATUIT.

Ce găsești la Complexul Sportiv Gheorgheni?

Continue reading

Maratonul de la Cluj în 3 ore 45 minute

Mă întrebam cum o fi să alergi un întreg maraton pe ploaie. Din fericire, n-am aflat de data asta, pentru că, după două zile de ploaie și cer înnorat, la Maratonul de la Cluj am avut parte de soare + răcoare, adică o vreme ideală de alergat. Atât de ideală, că am făcut Personal Best pe distanța de maraton: 42 km în 3 ore 45 minute (de la 3 ore 55 minute).

impresii maraton cluj 2017În dimineața cursei am tremurat un pic pe drum în pantaloni scurți și tricou(ri), dar m-am încălzit când am ajuns la Cluj Arena, locul startului. Am lăsat rucsacul la garderobă (rugându-mă să nu am norocul de la MIB, când nu mi-am mai recuperat bagajul…), apoi am intrat în mulțimea veselă de alergători și susținători. Cele 20 de minute până la startul maratonului au trecut imediat și iată că am pornit pe sub poarta roz alături de ceilalți maratoniști și de participanții la proba de ștafetă.

De la 4 la 3:45

Mi-am propus să scot în jur de 4 ore și să adaptez viteza în funcție de cum mă simt, fără prea mare presiune. Pentru că înaintea mea la mică distanță am văzut pacerul de 3:45, m-am gândit să alerg o bucată de traseu cu el, iar apoi s-o las mai moale, când n-oi mai putea. N-a fost cazul 😀  Continue reading