Category Archives: Mişcare

Emoții și adrenalină la Ciucaș X3 2017

O pană la mașină, un genunchi cu „franjuri” și o dorință îndeplinită. A fost plin de emoții maratonul Ciucaș X3, dar totul e bine când se termină cu bine, nu-i așa?

Am așteptat Ciucașul cu mai multă nerăbdare decât orice altă cursă. Nu știu dacă asta se datorează organizării de nota 10, peisajelor superbe, traseului variat sau pur și simplu atmosferei magice de la Cheia, din weekendul cursei. Însă după experiența de anul trecut am vrut musai să particip din nou, tot la proba de maraton. Nu obișnuiesc să-mi stabilesc obiective de timp înainte de curse, dar acum mi-am dorit mult să scad sub 6 ore.

maraton ciucas impresii

Dimineața cursei a debutat cum nu se poate mai “bine”: o pană serioasă la mașina în care mă aflam, chiar când ieșeam pe poarta pensiunii și aveam de mers vreo 12 km până la locul startului. După agitația de rigoare și un ajutor prețios din partea oamenilor cunoscuți și străini, am reușit să ajungem la start în timp util.

Start determinat

La 10:30 a început cursa și pentru noi, maratoniștii, după ce cu jumătate de oră înainte plecaseră cei de la semi. Ultramaratoniștii alergau deja de o bună bucată de timp, ei având startul la 6.

Am trecut pe sub poarta de start cu dorința puternică de a alerga cât de bine pot și totul a mers brici primii câțiva kilometri. Am plutit pe coborâri de m-am mirat și eu de curajul meu, urcările nu m-au terminat așa tare, iar starea de spirit era cum nu se poate mai bună. Unde mai pui că vremea era perfectă de alergare, cu soare prietenos sus pe cer.  Continue reading

CONCURS: Câștigă o înscriere gratuită la Semimaraton Buftea

Concursul s-a încheiat!

Câștigător este comentariul cu nr. 12 – Daria. Persoanele care au lăsat primele 5 comentarii vor primi fiecare câte un voucher de reducere. Felicitări și mulțumesc tuturor pentru participare! 🙂

Mă bucur de fiecare dată când aud de o nouă cursă de alergare, cu atât mai mult când se desfășoară aproape de București. Pe 1 octombrie 2017 Asociația Pegas Triatlon Club organizează prima ediție a Semimaratonului Buftea, cu probe de 21 km, 14 km și 7 km.

Ce are special această competiție?

Alergătorii de la probele de 21 și, respectiv, de 14 kilometri vor puncta în clasamentele probelor inferioare. Astfel, un sportiv înscris la cursa de 21 de kilometri, poate puncta și la probele de 7 și 14 kilometri (o buclă are 7 km, cei de la semi urmând s-o parcurgă de 3 ori). Alte detalii despre Semimaraton Buftea se găsesc pe www.buftea21km.ro (inclusiv harta traseului) și pe pagina de Facebook.

semimaraton Buftea 2017

Eu am alergat deja o dată la Buftea, la proba de ștafetă de la Duatlon și mi-a plăcut atmosfera, ba am ajuns și pe podium :D. Poți citi articolul aici.

La semimaraton n-o să pot participa, pentru că în acea zi voi fi la altă competiție, însă alături de organizatori am pus de-un CONCURS 🙂

PREMIUL este o participare gratuită la una dintre cele 3 probe de la Semimaraton Buftea, la alegere.

Cum participi la concurs

Continue reading

Aventură la munte cu ploaie și grindină: pe vârfurile Bucșoiu și Omu

Dacă la Retezat SkyRace am trecut cu brio printr-o perdea de grindină, vânt puternic și un pic de ploaie, de curând am ridicat miza în materie de vreme rea la munte. De data asta nu la o cursă de alergare, ci într-un traseu de o zi în Bucegi.

traseu munte bucegi

Ne-am strâns o mașină de oameni și am pornit dis-de-dimineață din București, somnoroși, dar cu chef de plimbare, într-o duminică ce se anunța cu soare și ceva ploi. Ne propusesem să facem un traseu lunguț, cam îndrăzneț pentru o zi:

Cabana Gura Diham – Poiana Izvoarelor – Prepeleac – Vf. Bucșoiu – Vf. Omu 

Pe parcurs ne-am dat seama că nu e realist să ne întoarcem prin același loc; unele porțiuni ar fi fost prea periculoase la coborâre, plus că riscam să ne prindă întunericul, așa că am stabilit ca de la Omu să mergem la Babele și să luăm telecabina spre Bușteni.

Începe urcarea

Am lăsat mașina la Gura Diham și ne-am luat rucsacurile în spate, pline cu poftă de aventură (pe lângă mâncare, apă și haine). Chiar când am pornit la drum au căzut câteva picături de ploaie care ne-au făcut să ne scoatem impermeabilele, dar după nici 5 minute s-au oprit. A fost doar un demo…  Continue reading

Fox Trail Half Marathon 2017 – un podium și 9 minute

Să zâmbesc sau să continui să respir cu gura deschisă?” Am dilema asta de fiecare dată când mă aflu în fața fotografilor la o cursă de alergare, și la fel s-a întâmplat și la Fox Trail Half Marathon 2017, unde am zburdat în viteză pe potecile din pădurea Băneasa.

Am mers pe a doua variantă, însă asta nu înseamnă că nu m-am simțit bine pe parcursul celor 21 km, mai ales că am scos un timp nesperat de bun pentru mine: 1h 43 min, care mi-a adus locul al doilea la categoria F 30-39. Însă nu ăsta a fost motivul principal de bucurie, ci faptul că mi-am îmbunătățit timpul cu 9 minute față de cursa de anul trecut. A, și am rămas până la final ca să urc pe podium la festivitatea de premiere 😀 Dar să începem cu începutul.

fox trail half marathon 2017

Foto: Cherestes Janos Csaba

Sâmbătă, pe 2 septembrie, am ajuns devreme în zona Academiei de Poliție, unde s-a dat startul, însă alergătorii de la cele trei curse (5, 10 și 21 km) începuseră deja să se adune. M-am bucurat să văd multă lume, mai ales că vremea era perfectă de alergare, iar atmosfera – în fierbere, pe ritmuri muzicale alerte. Cursa a început la 9:30, o oră foarte potrivită pentru gustul meu, față de 10:30 anul trecut.

Mai o banană, mai o vizită la toaletă, mai o încălzire, am salutat ceva cunoscuți și iată că a venit timpul să ne aliniem în spatele porții de start. După 2 luni și jumătate în care n-am mai fost la vreo cursă oficială, ci m-am zbânțuit doar prin parcuri și pe scări (Ha! Nu vă așteptați la asta, nu?), acum am resimțit din nou nerăbdarea de dinainte de numărătoarea inversăContinue reading

Pentru începători: ABC-ul curselor de alergare

Când am alergat primul meu maraton, habar n-aveam cum stă treaba cu timpul brut vs. timpul net și nu știam mare lucru despre partea “logistică” a curselor. Între timp am mai aflat unele lucruri 🙂

Acest articol este scris pentru începătorii într-ale alergării, care au prins microbul mișcării și vor să participe la curse oficiale, însă nu știu prea multe despre cum se desfășoară ele. Desigur, cursele de alergare variază ca mod de organizare, însă mi-am propus să surprind aici câteva caracteristici generale. Completările la obiect sunt apreciate, le poți lăsa într-un comentariu.

ABC-ul curselor de alergare

“Maraton” de… 5 km

  • Pe scurt: un semimaraton are 21,097 km, iar un maraton, 42,195 km. Denumirea de “maraton” se folosește uneori și pentru distanțe de 38-40 km (mai ales la cursele montane), însă dacă ai alergat 5 sau 10 km în cadrul Maratonului București, nu se cheamă că ai alergat un maraton :D.
  • De obicei cursele sunt denumite în funcție de proba cea mai lungă (de exemplu, Maratonul București), însă în cadrul lor pot exista trasee mai scurte, de 21 km, 10 km, 5 km, ștafetă etc.
  • Ultramaratonul este orice cursă pe distanță (mult) mai mare de 42,195 km (discutabil dacă 45 de km, de exemplu, poate fi considerată o cursă de ultra).

Unde găsești recomandări de curse de alergare

Continue reading

Muzica mea de alergare

Unele voci spun că muzica influențează pozitiv alergarea și îți dă un zvâc în timpul mișcării. Iar asta indiferent de ritm și volum. Se pare că la fel de eficientă e și muzica ascultată înainte de antrenament. Cauți noi melodii pentru playlistul tău de alergare? Poate te inspiră opțiunile mele 🙂

Ce muzică îmi place să ascult când alerg

muzica de alergare

Foto: Alexandru Farca

Ei bine, melodiile mele preferate când alerg sunt propriile gânduri, țopăitul de la unul la altul, într-o succesiune rapidă, care uneori mă amețește și mă face să uit a câta tură de lac e cea tocmai încheiată. E reconfortant să am timpul ăsta al meu, în care cadența pașilor să fie una cu cea al gândurilor. Dacă mă concentrez un pic, se aude și muzica bătăilor de inimă sau cea a răsuflării.

Gândurilor li se adaugă și alte melodii matinale ale parcului; asta pentru că de obicei ies la alergat dimineața, când e liniște și zen. Am făcut de câteva ori greșeala de a merge în IOR în serile de vară, când anarhia ia în stăpânire aleile din jurul lacului și când ai impresia că te afli într-o uzină cu sunete deloc armonioase, din cauza aglomerației.  Continue reading

Retezat SkyRace 2017: Custura all inclusive și cea mai muncită medalie

Mai ții minte ce făceai anul acesta pe 12 ianuarie? Eu mă înscriam la Retezat SkyRace Intersport, cursă la care urma să particip pentru prima dată. Nu m-a speriat avertizarea privind gradul ridicat de dificultate, mai ales că auzisem numai de bine despre organizare și despre peisajele superbe.

Și dacă tot mă deplasez până în Hunedoara, am zis să am parte de doza maximă de distracție, așa că am ales Custura, traseul de 28 km, care urma să ne plimbe pe vârfurile Piule (2081 m) și Custura (2457 m), printre altele, cu o diferență de nivel de 2300 m.

retezat skyrace impresii custura

Au trecut lunile și iată c-a venit și momentul mult-așteptat. Vineri seara, după vreo 8 ore de mers cu mașina, o plimbare frumoasă pe Transalpina, urmată de un drum dezastruos și o incursiune prin orașele-fantomă de pe Valea Jiului, am ajuns la Complexul Turistic Cheile Buții, o cabană mai frumoasă și mai îngrijită decât m-aș fi așteptat. Ne-am luat kit-urile, apoi am plecat spre cazare. Recunosc, i-am invidiat un pic pe cei care stăteau la cort, pentru că erau fix lângă start și a doua zi nu vor trebui să meargă cu mașina vreo 30 km de dimineață, ca noi, cei cazați în împrejurimi.  Continue reading

Brașov: Tâmpa și un prânz de vis

Dacă la ultima vizită în Brașov am ratat urcarea pe Tâmpa, de data asta m-am dus acolo chitită să urc pe jos dealul înverzit al orașului. But first, lunch!

Am poposit la Bistro de l’Arte, pe care l-am găsit bazându-mă doar pe amintirile de la prima mea vizită aici. Tot de atunci datează și dorința de a mă întoarce, pentru a mă înfrupta din bunătățile grozave cu iz tradițional-local, dar și internațional. Meniul bistroului nu e foarte stufos, și totuși mi-a fost greu să mă decid.

pranz la Bistro de l'Arte brasov

Am început cu o supă de ardei, apoi am plusat cu o salată cu roșii și brânză grasă – ceva simplu, la prima vedere. De fapt, mi s-a așezat în față o ditamai farfuria cu două felii zdravene de pâine unse cu usturoi, un pat de salată verde cu multe roșii coapte, strălucind de ulei, și ditamai bucățile de brânză albă, deasupra cărora se odihneau ardei copți tăiați fâștii. Și niște măsline negre alături, pentru variație la culoare.  Continue reading

Cum am cucerit Jepii

Deși iubesc muntele și am fost de mică în drumeții, stau prost la capitolul “cunoștințe de trasee, cabane și vârfuri”. Nici geografia nu mă ajută și uneori mi se că peisajele seamănă ca niște picături de apă, indiferent de masiv. Amatoare de cort nu sunt și nici n-aș merge iarna la munte (lipsă de echipament și zero pasiune pentru sporturi montane). Rog munțomanii să nu arunce cu pietre 😀

Totuși, nimic nu mi se pare mai relaxant decât să mă plimb prin păduri, pe pajiști verzi, pustii, fără ambalaje și pet-uri, admirând stâncile golașe care privesc zen spre cer sau să admir nuanțele infinite de verde, atât de frumos îmbinate cu albastrul cerului. Asta numesc eu eleganță și cred că natura e cel mai bun designer.

Pentru că s-a ivit ocazia unei vacanțe la Bușteni, am profitat de vremea bună pentru un traseu frumos pe munte, că de când cu alergările montane a reînviat pofta de hoinărit la înălțime. Trecuse o bună bucată de vreme de la ultima drumeție serioasă (privind acum retrospectiv, cred că nu făcusem așa ceva vreodată :P).  Continue reading

Maratonul Arad – de la 42 la 52 km

Ce se află dincolo de cei 42 km ai maratonului clasic? Cum m-aș simți după această distanță? Mi-am propus să aflu răspunsul în cadrul unei curse pe care am descoperit-o tocmai la Arad. Maratonul, semimaratonul și crosul Aradului, după denumirea sa oficială, are mai multe probe, printre care și una de 52 km (ei îi zic ultramaraton, eu i-aș spune mini-ultra), la care m-am înscris cu nerăbdare încă din decembrie, anul trecut.

Pe lângă dorința de a trece limita celor 42 km, m-a încântat și ideea de a merge în acest capăt de țară unde nu mai fusesem niciodată.

primaria arad

Așadar, după 50 de minute cu avionul București-Timișoara și o oră și un sfert cu trenul Timișoara-Arad, am ajuns în micul oraș de pe Mureș, cu clădiri cochete și multă verdeață. Am ridicat kitul de participare, am făcut o plimbare și apoi am trecut la masarea genunchilor cu Rumalaya (prevenitv :P).

Start!

Organizatorii au fost inspirați să dea startul la ora 8 pentru semi, maraton și ultramaraton, ca să prindem cât de mult din răcoarea dimineții. Nu erau foarte mulți participanți la aceste trei probe, așa că m-am găsit în primele rânduri la linia de start și am pornit ca atare. Adică rapid. Nu-mi făcusem o strategie de cursă, aveam în minte timpul de 3:45 de la Maratonul Cluj din aprilie, deci mi-am zis că e rezonabil să termin maratonul în vreo 4 ore și-apoi voi mai vedea ce fac cu ăia 10 km în plus.  Continue reading