Nu știu cum se face, dar de fiecare dată când alerg la curse pe distanțe scurte, “se întâmplă” să fiu neantrenată. Așa a fost și la Brașov Running Festival, competiție de alergare cu mai multe probe, pentru adulți și copii, care a strâns la start inclusiv elite ale atletismului mondial.
În premieră, anul acesta a existat și proba de 1 milă, adică 1,609 km, dedicată elitelor.
Continue readingLa finalul cursei de 24 de ore de alergare din Grecia, chiar înainte să mă duc la culcare, eram pe telefon în căutarea următorului concurs de acest fel. După ce am răsfoit DUV-ul în lung și-n lat, mi-a rămas în minte Transylvania 6 Days, un festival de alergare multi-day, dar care are și probă de 24 de ore.
Singurele mele rețineri erau legate de dată – 1 iulie, când bănuiam că va fi foarte cald și de traseu – doar 842 m, destul de puțin pentru gusturile mele (jumătate zgură – pe stadion și jumătate dale și asfalt – prin parcul de lângă). Avantajele majore erau locația convenabilă – Reghin, jud. Mureș și faptul că organizatorul, Adi Bonțiu, are experiență ca alergător în curse multi-day, deci cunoaște bine condițiile optime pentru un concurs ultra.
Nu mai știu când am luat decizia fermă de a participa, însă probabil a fost când mi-am dat seama că ar fi cazul să las deoparte scuzele și să mă pregătesc cât de bine pot pentru condițiile de concurs, indiferent care vor fi ele.
Continue readingȘi anul acesta am făcut dubla la S24H, adică organizare și alergare. Cu o seară înainte de cursă nici nu știam dacă o să iau startul, pentru că era posibil ca oboseala să-și spună cuvântul. Însă iată că a venit dimineața evenimentului și mi-am pus automat pantofii buni de alergare.
Spre deosebire de 2022, când am participat la ștafetă și am alergat 6 ore în schimbul al doilea, de după-amiază, acum am ales proba individuală de 6 ore, cu start la 8 dimineața, cu gândul că va fi mai răcoare un pic.
A fost prima mea cursă oficială de 6 ore – toate rezultatele mele de până acum pe acest timp au fost split-uri la curse mai lungi. Așa că am zis să văd dacă pot îmbunătăți un pic cei 61-62 km pe care îi fac de obicei în 12 ore de alergare. Mi-am propus măcar un PB, iar ca distanță ideală, 65 km.
Mi-am făcut un plan clar cu nutriția și mi-am aliniat frumos gelurile pe masă, ca să nu stau să mă gândesc în timpul cursei ce să iau.
Continue readingDe multă vreme nu mai alergasem o cursă pe ploaie, dar iată că a venit și acest moment la Petrovaselo în vie, eveniment organizat de Alergotura și Petro Vaselo Winery.
Așa cum spune și numele, se aleargă prin via de la Petrovaselo, dar și prin pădurile din zonă, în trei probe: 5 km, 14 km și 28 km. E o zonă tare frumoasă și atmosfera e mereu animată la acest concurs, și asta nu doar de la vin.
În dimineața cursei am plecată de acasă deja însoțiți de picăturile de ploaie și eu eram cu mintea că e luna mai, deci n-are cum să fie frig. În consecință, mi-am luat tricou și pantaloni scurți, fără vreo bluză de alergare mai groasă. În ultimul moment am aruncat în bagaj o pelerină de ploaie.
Când am ajuns la locul faptei, adică Petrovaselo, mai că nu-mi venea să mă dau jos din mașină. Timpul s-a scurs rapid, așa că într-un final mi-am improvizat o bluză din pelerina de ploaie și m-am așezat tremurând la start. A fost o decizie înțeleaptă să îmi iau acest strat suplimentar, pentru că pe unele porțiuni a bătut foarte tare vântul și altfel mi-ar fi fost foarte frig (nu, nu mi-am luat pelerina de ploaie ca să nu mă ud, e inevitabil udatul dacă plouă; mi-am luat-o să-mi țină puțin cald). Știu că aspectul era un pic ciudățel, dar la alergare (și nu numai) pun confortul pe primul loc.
Am luat startul în proba de 28 km cam amorțită și adormită, știind că ne așteaptă o urcare prin vie – pe care unii o numesc “fals plat”, dar să trecem peste asta :))
Continue readingPoteci, iarbă și pădure, asezonate cu un pic de asfalt. Mi-a plăcut traseul de la Honey Run, cursă de alergare cu startul în Lugoj, care ne-a purtat de-a lungul Timișului și prin zonele de lângă oraș. Nu am alergat după miere, numele vine de la compania Honeywell, care a susținut organizarea competiției 🙂
La proba de 30 km, unde am participat eu, traseul a fost de 15 km și l-am parcurs dus-întors. Partea bună la genul ăsta de traseu e că știi ce te așteaptă la întoarcere – mental, mi se pare mai ușor de digerat. Plus că ai ocazia să te încurajezi cu alergătorii de la alte probe și cu cei rapizi, care au întors deja.
De admirat priveliștea recunosc că n-am mai avut energie, doar am tras cu ochiul și urechea în jur și am auzit cântec de păsărele și șopârle strecurându-se printre frunze.
Continue readingCel mai bine înveți din greșeli, așa se spune. Cel mai bine înveți din greșelile pe care le faci tu (nu din greșelile altora), am dedus eu în timp, în urma diferitelor experiențe pe la ultramaratoane. Cel mai bine înveți din greșelile pe care le faci tu, de mai multe ori,am completat acum, de curând, la prima mea cursă de 24 de ore de alergare. Dilema mea e… de câte ori trebuie să repeți o greșeală până când înveți din ea?
De prin 2020 voiam să sparg gheața și să particip la un concurs de 24 de ore, dar până a trecut pandemia, până s-au aliniat planetele, până etc. s-a făcut 2023.
Am căutat o cursă de 24 de ore pe Duv, acest Netflix al ultramaratoanelor. Mi-a atras atenția Serres Circuit Run (Grecia) din câteva motive: bucla are 3.047 m, fără diferență de nivel, startul la 8 dimineața, iar locația este una specială – circuitul de curse din Serres, cel mai mare din Balcani. Extra, ocazia de a revedea Grecia și de a mânca pește și fructe de mare (dar nu în timpul cursei).
Continue readingM-am așezat la linia de start a cursei Timișoara 21K fără așteptări, dar încurajată de vremea perfectă, cu soare și răcoare. De mult nu mai văzusem atâția alergători la un loc și a fost tare bine să fac o băiță de entuziasm și energie.
Din Piața Unirii, locul startului, am pornit pe străzile din centru, pe un traseu de 10,6 km, pe care la semimaraton l-am parcurs de 2 ori.
Primii km i-am alergat cu lacrimi în ochi… de la vânt :)) Am pornit destul de tare pentru cum alerg eu de obicei, dar până la urmă asta e fain la concursuri, că sunt și alți oameni în jur care mă motivează. Știam că o să încetinesc la un moment dat, așa că m-am gândit doar să amân cât mai mult momentul. Mi-am zis că sunt doar 21km și benzină e suficientă (un flask cu apă și un gel).
Continue readingUltra Grande Amore nu a avut loc în Italia, după cum sugerează numele, ci pe malul lacului Balaton din Ungaria, într-o stațiune turistică foarte drăguță – Balatonfüred.
Dorința de a participa la cursa de alergare de 50 km a fost activată de o “coincidență”: Balatonfured este aproape de Veszprém, oraș care anul acesta este Capitală Europeană a Culturii, la fel ca Timișoara. Așa că am zis să facem un mix de weekend cu plimbare, relaxare și alergare, care s-a dovedit a fi o alegere inspirată. Despre Veszprém o să povestesc într-un alt articol.
Pe lângă cursa de 50 km, la eveniment au fost și alte probe (7, 14 și 21 km, unele cu opțiuni de echipă de 2 persoane), reunite sub numele de Szerelmes Füred futóverseny, adică ceva ce implică alergare, îndrăgostire și baie (“baie” cu sensul de stațiune balneară :D). Iubirea e în contextul Zilei Îndrăgostiților din 14 februarie, cursa având loc duminică, pe 12.
Continue reading“De ce să mă descalificați?! Am luat-o la fiecare tură pe altă alee pentru că n-am știut pe unde e traseul, dar de alergat, am alergat…” Din fericire, a fost doar un vis. Un coșmar, mai degrabă, înaintea cursei de 12 ore de alergare din Zagreb, care a avut traseul simplu și clar marcat.
După ultramaratonul de la Belgrad din primăvară, m-am gândit să mai alerg spre finalul anului o altă cursă de 12 ore, însă apoi m-am luat cu altele – să fac PB la maraton – și aproape am abandonat ideea. Totuși, văzusem pe DUV că în noiembrie va fi Campionat Național de 12 ore în Croația, unde se anunța și o cursă Open, adică pentru sportivii nelegitimați sau din alte țări. M-am gândit și răzgândit de multe ori, sub pretexte că: e drum lung până în Zagreb, e noiembrie, deci probabil va ploua, nu am suficiente alergări lungi etc.
Continue readingCând am fost la Reșița în iarnă spuneam că mi-ar plăcea să particip la AlerGând la Pădure și iată că așa am făcut 🙂 M-am înscris la proba de semimaraton, în acest caz 23 km cu 1100 m diferență de nivel, să-mi mai clătesc picioarele după atâtea maratoane pe asfalt. A fost a treia mea cursă de trail pe anul ăsta și am prins o zi bună, din toate punctele de vedere.
Era întuneric când am plecat din Timișoara spre Reșița, locul startului și am ajuns destul de devreme cât să nu ne grăbim. Easy like Sunday morning, nu?
Prima impresie plăcută a fost kitul, cu tricou fain și multe bunătăți în el. Unul dintre cele mai consistente kituri pe care le-am primit.
După ce noaptea anterioară fusese o atmosferă de Halloween, cu ceață și toate cele, ziua cursei a fost blândă cu noi (am înțeles că la fiecare ediție a fost așa). Deja era soare și călduț înainte de start, așa că mi-am dat jos un strat de haine și am rămas doar într-o bluză cu mânecă lungă. Tricoul ar fi fost mai potrivit, aveam să aflu pe traseu.
Continue reading