Category Archives: Mişcare

Prima experiență ca voluntar la o cursă de alergare: Transmaraton 2018

Stau și mă întreb cum de până acum nu m-a tentat să fiu voluntar la o competiție sportivă, având în vedere cât de prezentă este alergarea în viața mea. Însă într-un final iată că am încercat și această activitate, ca voluntar la Transmaraton, cursă ce se desfășoară pe Transfăgărășan.

voluntar la transmaraton

Ce e special la Transmaraton, pe lângă zona super-frumoasă unde are loc? Participanții sunt încurajați să strângă fonduri pentru una dintre cauzele proiectului: Școala de Valori, Pădurea Copiilor sau Hospice Casa Speranței – ONG-uri de educație, mediu și, respectiv, îngrijire paliativă.

Eu am acceptat provocarea lansată de colegii mei de la Școala de Valori și am decis ca în weekendul 15-16 septembrie 2018 să trec din pantofii de alergător în cei de voluntar.  Continue reading

Ciucaș X3 2018, energie X3

Al treilea an la Ciucaș și simt că de-abia acum am început să-i prind gustul.

Maratonul Ciucaș X3 2018 a fost cea mai reușită cursă montană a mea până la acest moment. Și spun asta nu (doar) pentru că am scos un timp mai bun decât în anii anteriori, ci pentru că m-am simțit excelent pe tot traseul. Urcările, chiar dacă solicitante, nu m-au mai chinuit așa tare, iar pe plat am alergat binișor. Nu am avut absolut nicio durere de genunchi sau de altceva, nici în timpul și nici după cursă, iar febra musculară e blândă.

Sună a concluzie, însă e doar începutul 🙂

ciucasx3 2018

Foto: Cornel – Fisheye.ro

Am ajuns în Cheia vineri, la prânz, iar pe seară am fost printre primii la ridicat kiturile, după o raită pe la standurile cu produse de alergare. Între timp, sala de sport s-a umplut rapid de lume și entuziasm.

La ieșire am văzut grămezile de pepeni care așteptau cuminți în curte și mi-am promis că mă înfig în ei a doua zi, după alergare.  Continue reading

Lecții din alergare: zile bune și zile mai puțin bune

Acesta trebuia să fie un articol despre puterea minții când vine vorba de alergare și cum antrenându-ți mentalul poți să-ți depășești limitele fizice bla bla bla…

La o zi după ce pregăteam în gând un material motivațional pe tema asta, realitatea mi-a dat o palmă lecție s-o țin minte.

lectii din alergare

Foto: Bogdan Popa, 2016

Ce poate fi mai plăcut într-o sâmbătă decât o alergare matinală? Mi-am propus un long run, că acuș vine toamna cu o mulțime concursuri. M-am trezit dis de dimineață, m-am îmbrăcat și mi-am pregătit proviziile pentru alergare. Se pare că stafidele le rătăcisem pe undeva, așa că am luat doar câteva bucăți de cașcaval, în ideea că e suficient.

Ajunsă în parc, pe primii kilometri m-a enervat suportul de chei, că se tot mișca la talie. Într-un final, l-am lăsat mai pe șolduri, unde stătea fix (sau poate acolo se ține, de fapt? :))). N-aveam prea multă energie, dar mi-am zis că sunt la început, că e devreme încă etc. Doar mi s-a mai întâmplat și în alte zile să am un start lent și apoi să termin alergarea în forță.

Și după vreo 10 km cu un lejereanu de 6 min/km… BUM!

Continue reading

Ne vedem la Semimaraton Buftea 2018! (+ cod de reducere)

După ce în aprilie am fost jumătate de ștafetă la Pegas Duatlon Buftea, la final de septembrie mă pregătesc să vizitez din nou acest oraș în interes alergător, de data asta pentru 21 km.

Semimaratonul Buftea – a doua ediție se întâmplă în 2018 pe 30 septembrie și vine cu 3 probe: 7, 14 și 21 km. La fel ca anul trecut, partea inedită la această competiție este că participanții de la probele de 14 km sau de 21 km intră și în clasamentul probelor inferioare. Asta înseamnă că dacă te înscrii la 21 km, de exemplu, poți fi premiat și pentru 7 sau 14 km, dacă te clasezi printre primii pe aceste distanțe. Mai multe șanse de a fi câștigător, deci.

semimaraton Buftea 2017

Traseul este format dintr-o buclă de 7 km care se parcurge o dată, de 2 sau de 3 ori, în funcție de proba aleasă. Din ce am văzut pe hartă, o parte din traseu este comun cu cel al duatlonului din primăvară, iar vreo 2 km sunt pe pământ, prin Domeniul Știrbey.  Continue reading

O zi cu antrenament și aventură în munții Ciucaș

Pentru că se apropie cursa de alergare montană CiucașX3, iar pe mine deja mă mănâncă tălpile gândindu-mă la ea, m-am alipit unui grup de (viitori) ultramaratoniști montani porniți pe recunoaștere de traseu + antrenament.

Într-o zi de sâmbătă ce se anunța a fi însorită, am pornit spre Cheia de Prahova, locul unde în septembrie ia startul aventura CiucașX3. Anul acesta va fi pentru a treia oară când voi zbur(d)a pe coclaurii de la Ciucaș, iar ce s-a întâmplat acum a fost un “aperitiv” binevenit.

peisaje ciucas

Nu știam exact pe unde urma să mergem în recunoaștere, însă m-am bucurat când am aflat că escapada noastră va include porțiuni din traseele de ultra, maraton și semimaraton. Mă așteptam mai mult la o drumeție decât la un antrenament, dar oamenii erau puși pe treabă, așa că ritmul a fost mai alert. Ceea ce a picat tocmai bine: și-așa voiam eu un long run weekendul ăsta, cei 36 km pe drumuri de munte au venit ca super-alternativă la aleile din parc.

Începe aventura!

Am lăsat mașina în Cheia și, după un brunch ad-hoc, am început traseul cu entuziasm. Am alternat mersul cu alergatul și vorbitul, deci atmosfera s-a destins suficient cât să mă simt mai mult ca la drumeție, decât la un antrenament de munte. Până când – bum! am ajuns la urcarea despre care se spune că e cea mai criminală din traseul de ultra: cea spre culmea Gropșoarele. Cu ochii după marcajele bine camuflate de copaci și stânci, am făcut o incursiune neprevăzută într-un “lan” de urzici, să ne pregătim picioarele cum trebuie pentru urcare.  Continue reading

Cele mai valoroase lecții învățate de la alergare

La pachet cu endorfinele, alergarea vine cu o porție de lecții pe care poți să le “furi” și să le aplici în viața de zi cu zi. După câțiva ani de activitate fizică regulată, am descoperit câteva idei care-mi dau curaj și în afara alergării:

lecții alergare

Foto: Irina Anton, Fisheye

  1. Cu pași mici, dar constanți, imposibilul poate deveni posibil

De mult ori am gândit că n-aș putea niciodată să fac lucrul X sau Y. Dar ce-ar fi dacă aș încerca ceva ce mi se pare imposibil și aș reuși? Păi simplu, aș avea mai multă încredere să spun “da” și altor provocări și mi-ar crește încredere în mine. Fără să-mi dau seama, asta am făcut cu alergarea.

Când mă antrenam pentru primul semimaraton (21 km), mi se părea teribil de greu (= imposibil) să alerg un maraton (42 km). Din curiozitate mai mult, am continuat să mă antrenez și până la urmă am reușit. Ba chiar am trecut de maraton. Mi-am dat seama atunci că multe dintre lucrurile pe care ni le dorim se pot dobândi prin exercițiu, făcând pași mici, dar siguri în acea direcție. Așa se construiesc obiceiurile și se antrenează noi abilități.  Continue reading

Roșia Montană Marathon 2018. Noroiul face bine

Anul acesta mi-am dorit să descopăr și să particip la noi curse de alergare, iar multe dintre cele alese au fost la munte. În general maratoane, că dacă tot bat atâta drum, măcar să fie o experiență mai intensă. Este și cazul Roșia Montană Marathon, care mi-a surâs și pentru că nu fusesem încă în zonă, deci am profitat ca să îmbin alergarea cu exploratul de tărâmuri necunoscute mie.

rosia montana marathon 2018

Joi, după multe ore de mers cu mașina, am ajuns aproape de miezul nopții în Bucium, satul de lângă Roșia Montană unde am avut cazare. A doua zi dimineață am luat un mic dejun foarte consistent, ne-am jucat cu Zoro, câinele pensiunii, după care am pornit spre Roșia.

Iată-ne ajunși într-un sat liniștit, cu case ici și colo și străzi presărate cu lozinci pro-minerit. Probabil voi povesti într-un articol separat despre cum a fost întâlnirea mea turistică și culturală cu acest colț de lume, deocamdată să povestim despre cursă.   Continue reading

Cel mai spectaculos finiș la Tușnad Marathon + o aventură pe ploaie

Când am completat formularul de înregistrare pentru Tușnad Marathon 2018, eram ferm convinsă că m-am înscris la o cursă de trail. Probabil pentru că tot auzisem de peisajele minunate de pe traseu și am făcut eu cumva legătura că doar pe potecile montane te poți bucura de așa ceva. Din fericire, am aflat la timp că cei 23 km se aleargă complet pe șosea. Dar asta n-a înseamnat că peisajele au dispărut, ba dimpotrivă. 

tusnad marathon 2018

Băile Tușnad – o surpriză plăcută

Mai fusesem prin zonă acum muuulți ani, dar nu-mi aduceam aminte mare lucru (bine, cu excepția faptului că mi s-a făcut rău de la un kurtos kalacs fierbinte, iar de atunci n-am mai pus gura pe așa ceva). Am ajuns vineri la amiază în Băile Tușnad și micul orășel m-a surprins plăcut, cu jardiniere, mici parcuri și clădiri îngrijite. Desigur, sunt și o grămadă de case abandonate, gata să se dărâme, dar aspectul orașului este salvat de frumusețea munților din jur. Continue reading

Traseu prin Munții Baiului (și nu numai): Azuga – Secăria – Comarnic

La ora 9:11 dimineața eram la baza pârtiei Sorica din Azuga, privind către muntele verde din fața mea. Mă mâncau tălpile să încep micul traseu propus pentru acea zi: urcare până la stația terminus a telegondolei, apoi o plimbare pe platou și coborâre în Bușteni.

Ziua ne-a făcut cadou raze de soare și răcoare. Era pustiu la telegondolă când am ajuns în Azuga, dar oricum ideea era să urcăm pe jos (antrenament lejer pentru viitoarele alergări montane, și nu numai), așa că am luat pieptișul în primire. M-am oprit de mult ori să admir peisajul să-mi trag sufletul, cu gândul că urcarea se va termina cât de curând.

traseu muntii baiului

Am ajuns în sfârșit sus, transpirată și cu părul în toate părțile, dar ușurată că s-a dus ce a fost mai greu. Acum a început porțiunea de mers lejer, pe un drumeag molcom, cu platourile verzi de-o parte și de alta. Într-adevăr, peisajul arată de paradis, mai ales că norii fotogenici își făceau de lucru deasupra, lăsând pete de umbră pe văi.

Pe marginea drumului am văzut tufe de afine cât cuprinde, însă necoapte 😀 Mare, mare păcat.  Continue reading

Semimaraton București 2018 și o nouă porție de bronzat

După cele două maratoane montane de anul acesta, Semimaratonul București a fost un fel de „petrecere acasă”. M-am simțit foarte relaxată în ajunul cursei de 21 km, deși speram la un Personal Best și știam că voi trage mai mult decât o fac de obicei la alergările de antrenament. Strategia mea era să mă țin după pacerii de 1:45, iar apoi, dacă mă mai lasă plămânii, să-i dau mai tare și să termin sub timpul ăsta.

Dar cum socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg… m-am trezit alergând cam rapid pe primul km și am sperat în naivitatea mea că o să pot ține ritmul cât mai mult. Susținătorii erau cu energia la maxim și făceau galerie de pe margine, se mai auzea ceva muzică, totul mergea cum nu se poate mai bine pentru picioarele mele. Pacerii de 1:45 erau undeva în spatele meu, iar eu zburdam fără griji printre ceilalți alergători.

semimaraton bucuresti 2018 impresii

Foto: Semimaraton București

Când am întors la Piața Alba Iulia, tare bine a fost să am soarele în spate și nu direct în ochi (nu-mi luasem șapcă). Am profitat de porțiunile cu o coborâre ușoară ca să-mi las picioarele libere, iar pe urcări parcă n-a fost așa de grav, am reușit cât de cât să țin ritmul.  Continue reading