Author Archives: Andra :)

Viața pe Facebook – între FOMO, job și utilitate

Zilele trecute, aflându-mă în fața unui deadline strâns, am dat Log Out de pe Facebook. Am reușit astfel să scriu peste 1500 de cuvinte în câteva ore, fără să pierd vremea sau să mă întrerup. M-am surprins și pe mine, recunosc. “Ia uite ce ușor e să fii productiv.”, mi-am zis.

Ne plângem că n-avem timp, dar dacă ar fi să cronometrăm timpul petrecut pe Facebook făcând NIMIC, cu siguranță că am rămâne uimiți de cât de mult timp avem. Chiar, ai făcut asta vreodată? Ai numărat câte ore pe zi stai pe Facebook? Eu n-am făcut-o și recunosc că mi-ar fi frică să aflu 😀

FOMO facebook.social media

Să spui despre Facebook că e bun sau rău mi se pare o abordare greșită. Valoarea sa depinde doar de modul în care e folosit. Poate fi o sursă bună de câștig (prin job sau afiliere), o modalitate extraordinară de promovare a afacerii, o sursă de noutăți, o pierdere de vreme etc., în funcție de ce alege fiecare.

De ce am ales să fiu pe Facebook?  Continue reading

Arome se reinventează ca Bistro și Grădină

Am vizitat de multe ori micuța cafenea Arome de pe Câmpineanu. Îmi plăcea pentru că era lângă Universitate, ușor accesibilă, cu ambianță cozy și puține feluri de mâncare, dar tare bune. Când am auzit că s-a mutat pe str. Luigi Cazzavillan, nr. 25, în locul fostei ceainării La un Ceai, am avut sentimente contradictorii.

Pe de-o parte, mi-a părut rău că nu mai e așa de aproape, dar pe de altă parte, m-am bucurat că s-au extins și acum au o grădină frumoasă. Plus că minunatul parc Cazzavillan se află la doi pași.

arome bistro si gradina

N-am putut ajunge la deschiderea oficială, însă mi-am luat revanșa câteva zile mai târziu, când am ieșit la un pahar de povești în noua grădină Arome. De cum am deschis ușa cochetei clădiri, am simțit mirosul de vopsea proaspătă; am găsit aici aceeași simplitate liniștitoare de la veche locație, însă cu încăperi mai spațioase, înalte.  Continue reading

Retezat SkyRace 2017: Custura all inclusive și cea mai muncită medalie

Mai ții minte ce făceai anul acesta pe 12 ianuarie? Eu mă înscriam la Retezat SkyRace Intersport, cursă la care urma să particip pentru prima dată. Nu m-a speriat avertizarea privind gradul ridicat de dificultate, mai ales că auzisem numai de bine despre organizare și despre peisajele superbe.

Și dacă tot mă deplasez până în Hunedoara, am zis să am parte de doza maximă de distracție, așa că am ales Custura, traseul de 28 km, care urma să ne plimbe pe vârfurile Piule (2081 m) și Custura (2457 m), printre altele, cu o diferență de nivel de 2300 m.

retezat skyrace impresii custura

Au trecut lunile și iată c-a venit și momentul mult-așteptat. Vineri seara, după vreo 8 ore de mers cu mașina, o plimbare frumoasă pe Transalpina, urmată de un drum dezastruos și o incursiune prin orașele-fantomă de pe Valea Jiului, am ajuns la Complexul Turistic Cheile Buții, o cabană mai frumoasă și mai îngrijită decât m-aș fi așteptat. Ne-am luat kit-urile, apoi am plecat spre cazare. Recunosc, i-am invidiat un pic pe cei care stăteau la cort, pentru că erau fix lângă start și a doua zi nu vor trebui să meargă cu mașina vreo 30 km de dimineață, ca noi, cei cazați în împrejurimi.  Continue reading

Ce-am mâncat în Stockholm. Da, și carne de ren

Am plecat spre Stockholm cu o idee fixă în minte: să gust carne de ren. Acesta a fost singurul aliment mai tradițional din meniul meu suedez, că în rest am driblat carnea, chiftele și cartofii; am ținut-o cu salate și mâncăruri libanezo-indiene.

platou libanez stockholm 2017

Pe scurt…

  • Suedezii se laudă că apa lor de la robinet e de o calitate foarte bună, astfel că în magazine nu găsești mai deloc apă plată, ci doar carbogazoasă, eventual cu arome de fructe. De asemenea, în restaurante ți se aduce de obicei din oficiu apă de la robinet.
  • Băuturile cu o concentrație mai mare de 3,5% alcool se vând în magazine speciale, gestionate de stat, cu program redus, pentru a descuraja consumul acestora.
  • Supermarketurile 7-eleven sunt un fel de Mega Image Shop&Go al Stockhlom-ului, pe care le găsești la orice colț de stradă. Mă rog, există diferențe, dar ca să înțelegeți densitatea.
  • Specifică suedezilor, FIKA este o pauză relaxantă de cafea/ceai/suc/ceva bun, prilej de a pune stop agitației zilnice și de a aprecia momentul prezent.
  • M-am bucurat să văd destule magazine de ceai, bine aprovizionate.

Revelația vacanței la Stockholm 

Continue reading

Cele mai frumoase amintiri din Stockholm

Deși sunt multe locuri de văzut în Stockholm, capitala Suediei, vacanța mea acolo a fost cea mai puțin turistică de până acum. Îmi făcusem, ca de obicei, o mini-listă cu ceva locuri mai interesante, inclusiv clădiri și panorame, însă când am ajuns acolo orașul m-a fermecat, așa că am dat-o uitată și am improvizat. Deci vacanța mea la Stockholm a fost despre tihnă, plimbări și picnicuri, fără alergătură între obiective turistice (a fost ceva alergătură, desigur, dar în parc :D). A rezultat un concediu relaxant 100%, la care a contribuit și ambianța orașului.

Se spune că Stockholm e un oraș scump de vizitat. Eu i-aș zice o investiție bună. Am scris mai jos de ce.

impresii-stockholm

STRĂZI și CLĂDIRI

E multă ordine pe străzile din Stockholm, dar nu una plictisitoare! Clădirile arată foarte bine, sunt variate, colorate, iar construcțiile moderne se integrează interesant cu cele mai vechi. Din loc în loc, turla ascuțită a unei biserici străpunge cerul, parcă făcând în ciudă blocurilor masive din sticlă.  Continue reading

Brașov: Tâmpa și un prânz de vis

Dacă la ultima vizită în Brașov am ratat urcarea pe Tâmpa, de data asta m-am dus acolo chitită să urc pe jos dealul înverzit al orașului. But first, lunch!

Am poposit la Bistro de l’Arte, pe care l-am găsit bazându-mă doar pe amintirile de la prima mea vizită aici. Tot de atunci datează și dorința de a mă întoarce, pentru a mă înfrupta din bunătățile grozave cu iz tradițional-local, dar și internațional. Meniul bistroului nu e foarte stufos, și totuși mi-a fost greu să mă decid.

pranz la Bistro de l'Arte brasov

Am început cu o supă de ardei, apoi am plusat cu o salată cu roșii și brânză grasă – ceva simplu, la prima vedere. De fapt, mi s-a așezat în față o ditamai farfuria cu două felii zdravene de pâine unse cu usturoi, un pat de salată verde cu multe roșii coapte, strălucind de ulei, și ditamai bucățile de brânză albă, deasupra cărora se odihneau ardei copți tăiați fâștii. Și niște măsline negre alături, pentru variație la culoare.  Continue reading

Cum am cucerit Jepii

Deși iubesc muntele și am fost de mică în drumeții, stau prost la capitolul “cunoștințe de trasee, cabane și vârfuri”. Nici geografia nu mă ajută și uneori mi se că peisajele seamănă ca niște picături de apă, indiferent de masiv. Amatoare de cort nu sunt și nici n-aș merge iarna la munte (lipsă de echipament și zero pasiune pentru sporturi montane). Rog munțomanii să nu arunce cu pietre 😀

Totuși, nimic nu mi se pare mai relaxant decât să mă plimb prin păduri, pe pajiști verzi, pustii, fără ambalaje și pet-uri, admirând stâncile golașe care privesc zen spre cer sau să admir nuanțele infinite de verde, atât de frumos îmbinate cu albastrul cerului. Asta numesc eu eleganță și cred că natura e cel mai bun designer.

Pentru că s-a ivit ocazia unei vacanțe la Bușteni, am profitat de vremea bună pentru un traseu frumos pe munte, că de când cu alergările montane a reînviat pofta de hoinărit la înălțime. Trecuse o bună bucată de vreme de la ultima drumeție serioasă (privind acum retrospectiv, cred că nu făcusem așa ceva vreodată :P).  Continue reading

Arad și o vizită inedită

Ce e de văzut în Arad? Cu acest gând în minte, am citit câteva articole despre locuri care merită vizitate în oraș, însă nu mi-am setat niște obiective turistice concrete, din dorința de a mă bucura de mica vacanță fără presiunea unei liste de bifat. Totuși, am văzut multe locuri faine în cele două zile avute la dispoziție.

arad cladire roz camuflajAm ajuns în Arad după un drum cam lung cu trenul de la Timișoara, timp în care m-am pierdut printre paginile cărții (nu râdeți) “Enigma Otiliei”. Însă despre această lectură o să povestesc altă dată, acum să ne ocupăm de Arad. Am găsit gara îngrijită și curată, modernizată recent, așa că am pornit cu încredere spre centru, nerăbdătoare să explorez orașul de pe Mureș.

De la hotel am mers pe strada George Coșbuc și m-am bucurat să simt aerul liniștit al zonei. Nu a trecut multă vreme și, după un camuflaj pe o clădire foarte roz, m-am găsit în fața Primăriei, albă și impunătoare.

Un pic de context: am pus Aradul pe wishlist-ul de vacanțe datorită unei curse de alergare – Maratonul, semimaratonul și crosul Aradului, care mi-a oferit ocazia unui traseu tare plăcut pe străzile și aleile din jurul Mureșului. După cele aproape 5 ore de alergare la proba de 52 km și un duș, am continuat cu descoperirea orașului la pas.  Continue reading

Maratonul Arad – de la 42 la 52 km

Ce se află dincolo de cei 42 km ai maratonului clasic? Cum m-aș simți după această distanță? Mi-am propus să aflu răspunsul în cadrul unei curse pe care am descoperit-o tocmai la Arad. Maratonul, semimaratonul și crosul Aradului, după denumirea sa oficială, are mai multe probe, printre care și una de 52 km (ei îi zic ultramaraton, eu i-aș spune mini-ultra), la care m-am înscris cu nerăbdare încă din decembrie, anul trecut.

Pe lângă dorința de a trece limita celor 42 km, m-a încântat și ideea de a merge în acest capăt de țară unde nu mai fusesem niciodată.

primaria arad

Așadar, după 50 de minute cu avionul București-Timișoara și o oră și un sfert cu trenul Timișoara-Arad, am ajuns în micul oraș de pe Mureș, cu clădiri cochete și multă verdeață. Am ridicat kitul de participare, am făcut o plimbare și apoi am trecut la masarea genunchilor cu Rumalaya (prevenitv :P).

Start!

Organizatorii au fost inspirați să dea startul la ora 8 pentru semi, maraton și ultramaraton, ca să prindem cât de mult din răcoarea dimineții. Nu erau foarte mulți participanți la aceste trei probe, așa că m-am găsit în primele rânduri la linia de start și am pornit ca atare. Adică rapid. Nu-mi făcusem o strategie de cursă, aveam în minte timpul de 3:45 de la Maratonul Cluj din aprilie, deci mi-am zis că e rezonabil să termin maratonul în vreo 4 ore și-apoi voi mai vedea ce fac cu ăia 10 km în plus.  Continue reading

4 cărți citite pe nerăsuflate

Prietena mea genială” – Elena Ferrante

În ultima vreme, dădeam de cartea asta peste tot: recomandările prietenilor, recenzii pe bloguri, ba am văzut-o și la cititorii din metrou. Așa că iată-mă cu ea în brațe într-o seară, gata s-o devorez din scoarță-n scoarță. Primele 50-60 de pagini au fost o mare dezamăgire. Am lăsat-o deoparte câteva zile, am luat în calcul posibilitatea de a renunța. Dar n-am făcut-o. M-am reapucat de ea și am dat-o gata într-un weekend, de data asta fără să mă pot opri, curioasă și vrăjită de ce se întâmplă.

impresii-prietena-mea-geniala-elena-ferrante

Sunt multe personaje și familii, dar la începutul cărții găsești o listă cu toate, așa că e ușor să revii să vezi cine ce e. În prim plan se află prietenia dintre Lila și Elena, a căror evoluție este urmărită din copilărie la adolescență, apoi la maturitate (în următoarele cărți). Autoarea povestește calm chiar când faptele se precipită și devin violente. Lucru care se întâmplă destul de des, căci acțiunea are loc în anii 50, într-un cartier sărac din Napoli, unde bătaia, scandalurile și răzbunările sunt la ordinea zilei. Chiar și așa, după această lectură mi s-a făcut un dor nebun de Italia, de coasta Amalfi și de dialectele încâlcite de-acolo. Abia aștept să devorez “Povestea noului nume”, continuarea de la “Prietena mea genială”, care e prima dintr-o serie de patru cărți!

Ah, iar cartea m-a dus cu gândul la “Enigma Otiliei”, pe care mi-am propus s-o recitesc după aproape 15 ani 🙂  Continue reading