Tag Archives: prăjitură

La petite bouffe – cărți, vin și pâine bună în Cotroceni

Chipeșul cartier Cotroceni s-a îmbogățit cu încă un loc fain: La petite bouffe sau „La pisicul ghiftuit”, o cafenea-librărie cochetă ce stă sub semnul unei mâțe negre, simpatică foc. Mi-a plăcut ideea Humanitas de a reuni câteva plăceri ale vieții – cărți, vinuri, obiecte frumoase, produse de patiserie și brutărie – într-un spațiu mic, dar cu personalitate.

la petite bouffe cotroceniPredomină albul și bejul, iar mobilerul cu linii curate, limpezi este animat de buchete de flori colorate. Biblioteca e la loc de cinste, cu romane de tot felul.

Pe lângă pisicul negru de care am amintit deja, elementul special al La petite bouffe este o fereastră rotundă, generoasă. Pe care n-am surprins-o în nicio poză, așa că mai bine mergeți s-o vedeți cu ochii voștri.

Meniul cuprinde o listă generoasă de vinuri, alături de beri, cafea, ceai, ciocolată caldă, cidru, sucuri. În plus, La petite bouffe se aprovizionează de la Rue du Pain cu prăjituri, tarte și pâinici, așa că dacă aveți poftă de un desert mai deosebit, ați nimerit în locul perfect (am înțeles că Millefeuille-ul e genial). Mai au salate și sandvișuri, deci nu există riscul să pleci nemâncat.  Continue reading

Zexe Braserie – deserturi à la Micul Paris și muzică bună

Recunosc, m-am simțit un pic intimidată când am intrat în Zexe Braserie, cofetăria cu dichis de pe bulevardul Aviatorilor. Interiorul luminos, amenajat ca la carte, cu mult alb și nuanțe calde de bej, mi s-a părut, la prima vedere, cam pretențios pentru mood-ul meu. Am depășit însă repede momentul și mi-am găsit loc la una din mese, curioasă să descopăr mai multe despre acest local și gusturile oferite.

Zexe Braserie

Zexe Braserie își propune să aducă în contemporaneitate vechi rețete românești, preparate cu ingredientele actuale. A rezultat o cofetărie românească inedită cu influențe franceze, un local cu personalitate gastronomică à la Micul Paris.

Înainte să trec la mâncare, nu pot să nu remarc muzica, perfect asortată cu atmosfera chill, rafinată a locului. Urechile și sufletul au fost încântate de melodiile jazzy franceze, spaniole, italiene.  Continue reading

Motiko, deserturile japoneze de excepție

În trecere printr-un mall, am dat peste un stand care, la prima vedere, părea că expune cu mândrie bijuterii. Când m-am apropiat, mi-am dat seama că în realitate era vorba de niște deserturi cu o formă aproape sferică, în diferite culori. Intrigată, am vrut să aflu am multe detalii despre ele, că prea erau neobișnuite. Le-am descoperit și numele: Motiko.

motiko-prajituri-japoneze

Cu un aspect minimalist, prăjiturile japoneze Motiko arată ca un fel de “găluște” de lux și sunt frumos puse în valoare în vitrinele luminate discret. Am citit pe pliantele de la stand că aceste deserturi speciale sunt formate dintr-o crustă de orez cu diferite umpluturi, care mai de care mai apetisante: pepene, struguri, caise și migdale, portocală roșie, banană și ciocolată etc. Învelișul este acoperit de o pudră fină albă și seamănă un pic cu un aluat.

Pe mine m-a inspitit prăjitura cu ceai matcha, iar ca bonus am luat și un Moti cu fistic, ca să se asorteze. Continue reading

Jurnal de plăceri culinare

Cu ce mi-am mai încântat suflețelul și stomacul în ultima vreme:

Mix de brânzeturi @Băcănia ROD

Pe 14 iulie, cei de la Băcănia ROD au pus de-o degustare franțuzească de produse românești, unde brânzeturile și vinul au fost atracția principală. N-am plecat cu mâna goală, ci cu trei tipuri de brânzeturi maturate, bune de te lingi pe degete: cu busuioc, cu trufe și Tekeroi. Acasă le-am găsit o companie pe măsură, astfel că alături de smochine și nuci au fost un prânz regal. Brânza cu trufe mi-a plăcut la nebunie, am simțit destul de bine aroma ciupercilor, gust de care nu mă mai bucurasem de ceva vreme.

branzeturi bacania rod

Supă de cocos @Barca

Am decis să risc la cina luată la restaurantul Barca și am comandat o supă raw de cocos. Deși îmi plac deserturile crude și salatele, supele mi se pare cam ciudate. Însă de data asta m-am aventurat fără teamă, cu gândul de a încerca ceva nou. Supa a fost cel puțin interesantă datorită mixului inedit de arome: cocos, măr, avocado, ardei gras, pătrunjel. Un pic cam grețoasă pentru gustul meu, însă o limonadă cu ghimbir a șters această senzație cât ai clipi. Note to self: să mai încerc preparate față de care am prejudecăți 😀  Continue reading

Răsfăţ cu prăjituri sănătoase la Ostraw Vegan

Când pofta de ceva bun şi dulce îmi dă târcoale, iar variantele gen struguri, mere sau piersici nu pot face faţă, primul meu gând este să mă înfrupt din nişte prăjituri raw vegan, adică dulciuri pregătite fără foc din tot felul de seminţe, nuci, fructe uscate şi condimente aromate, fără zahăr.

prajitura-ostraw-vegan

Asta a fost şi ideea cu care m-am îndreptat spre Ostraw Vegan într-o frumoasă zi din mijlocul săptămânii, pe la prânz. Îmi propusesem să fac o oprire la micuţa cofetărie aflată pe bd. Ferdinand I, după o scurtă plimbare de la Piaţa Iancului. Ostraw Vegan ocupă câţiva metri pătraţi de la parterul unei clădiri de birouri, într-o zonă unde există loc de îmbunătăţiri arhitecturale. Continue reading

La Folie: din pasiune pentru deserturi savuroase

UPDATE: La Folie din Centrul Vechi s-a închis.

În ultimele luni, am senzaţia că Centrul Vechi al capitalei a devenit un adevărat cameleon: restaurante şi cafenele dispar sau se transformă, apar tot felul de baruri sau cluburi, iar forme noi îşi fac loc curajoase în peisajul pestriţ. De curând, un nou locatar testează apetitul bucureştenilor pentru desert în inima oraşului: La Folie.

dulciuri-centrul-vechi-la-folie

La Folie este o cofetărie-cafenea care, aşa cum îi zice şi numele, oferă o “nebunie” de meniu, cu prăjituri, tarte, sandvişuri, quiche-uri, croissante şi alte delicii. Conceptul a luat naştere la Iaşi în 2012, din pasiune pentru dulciurile savuroase, iar doi ani mai târziu a ajuns şi la Bucureşti. După ce a poposit în zona Victoriei, La Folie s-a redeschis în Centrul Vechi, într-o locaţie micuţă, dar primitoare, care îmbină aerul cozy al cafenelelor cu vitrinele îmbietoare din cofetării. Continue reading

Zâmbete de februarie

Deşi scurtă, februarie a fost o lună frumoasă. Puţin capricioasă, schimbătoare şi nehotărâtă, dar frumoasă.

Câteva mici plăceri care mi-au înseninat sufletul şi zilele:

Am primit o vedere romantică din Veneţia, care mi-a trezit dorul de ducă…

vedere-venetia

La Schimb de cărţi am împrumutat o carte pe care n-am putut s-o las din mână, m-a captivat şi m-a impresionat: „Un viitor stralucit”, despre viaţa unei femei fugite din România comunistă în SUA şi despre relaţia cu fiul, soţul şi nora ei. Şiii, la concursul de la SdC am câştigat “Hobbitul” 😀 (pe care încă n-am apucat s-o citesc)

carte-un-viitor-stralucit

Continue reading

Promisiunea falsă a produselor „de casă”

Tot mai multe branduri mizează în ultimul timp pe „natural”, pe o întoarcere la mâncărurile simple din trecut, ca la bunica: pateuri, lactate, dulciuri etc. În reclame totul pare făcut cu grijă, cu ingrediente „adevărate”, ca „în vremurile bune”, într-un cadru idilic de ţară, unde vaca paşte iarbă verde şi puiul e fericit de nu mai poate.

dulciuri-paris

Desigur, asta doar în teorie, pentru că în practică lucrurile stau altfel. Mă mir uneori să constat ce diferenţă e între ceea promite produsul şi ceea ce scrie pe etichetă.

Conceptele fluturate în reclame, ca „suflet”, „atmosfera din bucătăria mamei” sau „acasă”, sunt pur şi simplu inexistente dacă te uiţi la lista ingredientelor. Produsele care fac mare tam-tam pe cât de „de casă” sunt ele n-au absolut nimic de-a face cu o bucătărie obişnuită sau cu o reţetă normală.

Un exemplu concret:  Continue reading