Din nou la Oradea, după mai bine de jumătate de an. Am descoperit în plimbare noi locuri și am privit cu alți ochi străzile și clădirile pe care deja le explorasem în mini-vacanțele anterioare. Pentru că a fost o sâmbătă călduroasă, m-am refugiat în muzee. În două muzee, mai exact.
Într-o dimineață am luat autobuzul din Bari spre Matera și am ajuns devreme în centru, când străduțele erau încă pline de soare și nu de turiști.
Partea veche a orașului este un labirint de străduțe, trepte și clădiri din piatră, care îmbrățișează complet o colină. Așa cocoțată la înălțime, Matera se lasă admirată din toate unghiurile.
De departe, Matera se prezintă simplă, cu un minimalism cromatic punctat din loc în loc de vegetație sălbatică. Aproape ca un lego din piese albe, cafenii și cenușii, mângâiate de căldură și de timp. Ah, și de marketing.
E un peisaj spectaculos.
Continue readingȘtii șoferii ăia care se plâng de trafic… în timp ce sunt în mașină și deci contribuie direct la aglomerație?
La fel fac și unii turiști care iau cu asalt diverse locuri văzute pe social media, dar sunt nemulțumiți apoi că e prea multă lume, lipsă de autenticitate și locurile nu arată chiar ca pe net. Fix așa m-am simțit eu în vacanță la Bari, una îndelung așteptată, cu dor de atmosfera italiană minunată și de mâncarea delicioasă.
Am descoperit locuri de vis și am încetinit ritmul mai mult decât în alte vacanțe, dar cu toate astea iată că mi-a luat aproape 2 luni să scriu despre vizita la Bari, unde am fost la mijloc de mai. Și nu cred că această amânare e întâmplătoare :))
Continue readingUn castel de poveste, descoperit întâmplător pe hartă.
Căutând locuri de vizitat în apropierea orașului Târnăveni, unde aveam o cursă de alergare, am dat de Castelul Bethlen-Haller, care mi-a atras imediat atenția. Pozele de pe Google Maps arătau promițător, așa că am săpat puțin să aflu ce-i cu acest castel care părea a fi de pe alte tărâmuri. M-am bucurat că se poate vizita și am rezervat rapid un tur ghidat sâmbătă, nerăbdătoare să văd minunea cu ochii mei. Costul a fost 40 lei/ persoană (Există și tururi ghidate însoțite de degustări de vin și bunătăți, pentru care e nevoie de minim 4 persoane. Pe site găsiți toate detaliile).
Am ajuns sâmbătă la prânz la castelul Bethlen-Haller (localitatea Cetatea de Baltă, jud. Alba). Întregul domeniu arată superb, iar priveliștea spre dealurile din împrejurimi te îndeamnă să încetinești ritmul și să te relaxezi. Doamna ghid ne-a povestit despre istoria castelului și despre transformările sale în sutele de ani de existență.
Deci care-i povestea castelului Bethlen-Haller?
Continue readingCând încă alergam la Ultrabalaton, am văzut un deal cu o cetate cochetă în depărtare și mi-am notat în minte că ar merita o vizită.
Duminică dimineața am pornit cu mașina în căutarea cetății. Singura problemă era că nu mai știam cât de departe e de Balatonfured și nici cum se numește, așa că am luat-o pur și simplu cu mașina pe șoseaua care înconjoară lacul. Într-un final, am zărit-o și am identificat-o pe Google Maps: Cetatea Szigliget.
Am lăsat mașina într-o parcare din apropiere (fără plată) și apoi am urcat spre cetate, trecând pe lângă un restaurant și niște mici standuri cu suveniruri.
După o urcare scurtă, dar sănătoasă, am ajuns la porțile cetății. Înainte de asta, pe partea dreaptă am văzut niște cetăți miniaturale din zonă, ultima fiind chiar Szigliget, cea mai mare.
Continue readingDupă nebunia sărbătorilor de iarnă am fost un weekend prelungit la Budapesta, cu gânduri de relaxare.
Am prins o vreme cam ploioasă, dar asta nu ne-a împiedicat să explorăm orașul și să ne delectăm cu arhitectura superbă și mâncare delicioasă. Nu am “bifat” locuri celebre, chiar dacă aveam câteva pe listă, ci mai degrabă ne-am plimbat în voie, fără grabă. Am admirat clădirile elegante, care seara, frumos luminate, arată foarte diferit de ziua. Secessionul care îmi place atât de mult este la el acasă în centrul orașului, și nu numai.
Continue readingUn obicei pe care îl am deja de ani buni este să-mi notez (aproape) în fiecare zi câteva motive de bucurie/ recunoștință. Căutând pe blog, mi-am dat seama că scriam despre acest subiect acum mai bine de 10 ani :).
În general, gândurile pe care le scriu sunt legate de locuri, evenimente, mâncăruri, alergări, discuții cu prietenii sau senzații care îmi dau o stare de bine.
Răsfoind la final de 2023 agenda mea cu motive de bucurie, mi-am dat seama că un an care părea, la o privire din avion, destul de stresant, a fost de fapt bogat în mărunțișuri delicioase și sclipitoare.
Am zâmbit imediat când le-am citit și mi-am amintit de fiecare în parte, ajutată și de contul meu de Instagram, unde am mai postat despre ele. Așa că da, voi continua să scriu și în 2024 despre micile comori ale fiecărei zile, ca să mă bucur de cel puțin 2 ori de ele: când le trăiesc și când mi le amintesc.
Pentru că în 2023 Timișoara a fost Capitală Culturală Europeană, multe dintre bucuriile mele au fost legate de participarea la tururi ghidate, expoziții și alte manifestări artistice, pe care am zis să le trec în revistă și aici, pe blog.
Majoritatea erau tot timpul gratuite, la altele (Brauner, Brâncuși) am mers în zilele alea speciale cu acces liber. *La evenimentele despre care am scris deja pe blog am pus doar link-ul.
Continue readingDupă vizita din 2020, am știut că-mi doresc să revin în Oradea ca să văd cum s-a mai schimbat orașul și ce clădiri s-au mai renovat. Trei ani mai târziu, am planificat un weekend prelungit la Oradea chiar de 1 Decembrie.
Vremea a fost un pic capricioasă, în sensul că a cam plouat, dar cu toate astea am reușit să avem câteva zile minunate în capitala românească Art Nouveau. A fost și cu plimbare, și cu odihnă, și cu alergare, și cu mâncat chestii delicioase.
Din fericire, l-am găsit deschis chiar de 1 Decembrie și am putut urca multele trepte (250) ca să admirăm orașul de la înălțime. Era destulă lume care se perinda pe-acolo, dar a fost oricum o vizită plăcută. Am ajuns la apus, așa că am văzut luminițele de la târgul de Crăciun în toată splendoarea lor. Mi-au dat ceva emoții scările cam înguste și abrupte, dar sunt mândră de mine că până la urmă am urcat.
Continue readingDacă tot e așa aproape Italia (de Rijeka), cum să nu facem o vizită și acolo? Aveam pe hartă două castele lângă orașul Trieste – Duino și Miramare, așa că am dedicat o zi întreagă explorării tărâmurilor italiene vecine cu Croația. Ca transport am folosit mașina personală.
Am început ziua cu o oprire scurtă în Trieste, pentru micul dejun, ocazie cu care ne-am plimbat puțin pe faleză și în centru. Mă așteptam să fie mai mic, dar m-a surprins prin clădirile elegante, impunătoare, atmosfera agitată și traficul infernal. Ca în mai toate orașele italiene, sunt la loc de cinste fântânile monumentale, statuile și bisericile, dar și străduțele înguste, care te îmbie să te pierzi în explorare.
Continue readingPentru vacanța de toamnă 2023 am planificat o săptămână în Croația, mai exact la Rijeka, oraș care acum câțiva ani a fost Capitală Europeană a Culturii. Însă nu acesta a fost motivul pentru care ne-am ales acolo cazarea, ci faptul că e destul de aproape de Timișoara, în comparație cu alte orașe de pe coasta croată.
Rijeka înseamnă „râu” în limba croată, și la fel și denumirea pe care a purtat-o în trecut – Fiume – doar că în italiană. Moștenirea italiană se vede și în vechile nume ale unor străzi și piațete, apărând pe plăcuțe alături de numele actual în croată.
Am ajuns în Rijeka într-o vineri la prânz, când orașul era extrem de agitat și aglomerat. Ne-am învârtit vreo oră ca să găsim un loc liber de parcare în centru, iar apoi ne-a luat ceva să ne dăm seama cum se poate plăti. Nu a fost o primire prietenoasă, pentru că îmi doream relaxare de la acest concediu, dar se pare că doar am nimerit într-un moment nepotrivit. În restul zilelor, Rijeka ni s-a arătat ca un oraș cuminte, destins, gata să fie explorat la pas.
Continue reading