Tag Archives: vin

Degustare de pâine şi vin la My Maia

Pâinea are în general imaginea unui aliment controversat. E bine s-o consumi, nu e bine? Dacă da, în ce cantitate şi de care? Îngraşă? Sunt multe întrebări care planează în jurul ei, iar răspunsurile nu sunt întotdeauna clare şi răspicate.

Relaţia mea cu pâinea a variat de-a lungul timpului în fel şi chip, de la sentimente de profund ataşament pâna la unele mai puţin prietenoase. Despre propria legătură cu pâinea o să vorbesc mai pe larg cu altă ocazie, acum vreau să împărtăşesc cu voi bucuria unui eveniment delicios, la care am participat de curând: o degustare de pâine şi vin la My Maia.

degustare-de-vin-si-paine-my-maiaÎn seara cu pricina am pornit cu nerăbdare la drum, lăsându-mă ocolită de agitaţia străzii. Pe Calea Floreasca am trecut prin faţa unor restaurante de unde se simţea puternic mirosul de condimente arăbeşti. Am înghiţit în sec, iar cu gândul la un platou cu tot felul de bunătăţi, am ajuns pe o străduţă întunecată şi am reperat imediat mica brutărie My Maia. Nu era foarte multă lume înăuntru, dar mi-am făcut curaj să intru. Am fost întâmpinată de gazdă cu un zâmbet prietenos, apoi m-am aşezat la mesele din lemn, alături de ceilalţi omuleţi, sub lumina caldă a lămpilor aninate în tavan. Continue reading

21 de nocturne: seară la înălţime cu poezie, vin şi muzică

Plus o privelişte fantastică asupra bulevardului Magheru, scânteind în luminiţe.

Poezia nu prea are lipici la mine. În ultimii ani nu-mi amintesc să fi citit prea multe versuri, fie ele albe sau “colorate”, preferând de fiecare dată consistenţa romanelor. Însă când am văzut nocturna cu poezie organizată de cei de la ARCEN, n-am stat pe gânduri să mă înscriu, având în vedere experienţa plăcută avută cu tururile ghidate făcute de ei. Şi, recunosc, a mai fost ceva.

Mi-a atras atenţia locul unde se desfăşoară evenimentul: terasa clădirii Magheru One. Blocul are undeva la 7 etaje, deci nu este foarte înalt, însă m-am lăsat sedusă de ideea de a putea admira inima Bucureştiului, pe înnoptat, de la ceva altitudine. Mă bucur că am decis să merg, pentru că seara a fost cum nu se putea mai reuşită.

vedere-spre-bulevardul-magheruÎncă din lift am fost întâmpinaţi cu gânduri despre poezie, într-un schimb de replici rapide care pe mine, cel puţin, m-a luat pe nepregătite şi mi-a adus un zâmbet mare pe chip. De cum am ajuns sus, m-am îndreptat spre marginea terasei să văd minunea; de aici, bulevardul părea un râu de lumină, pe care maşinile alunecau cu viteză, sub privirile blocurilor cenuşii, parcă indignate de atâta curaj. Continue reading

De vizitat în Santorini: Muzeul Vinului

Santorini este o insulă săracă în vegetaţie, iar viţa-de-vie se numără printre puţinele plante cultivate aici. Vinul reprezintă un simbol al acestui colţ de lume şi face parte din istoria insulei, contribuind la dezvoltarea acesteia. Sunt multe podgorii şi crame, iar una dintre cele mai cunoscute este cea a familiei Koutsoyannopoulos, care a amenajat şi muzeul vinului.

Contra unei sume de 7 euro, puteţi vizita muzeul şi puteţi pătrunde astfel în lumea producerii vinului pe această insulă bătută de vânt şi arsă de soare. În taxa de intrare este inclus un audioghid disponibil în mai multe limbi, printre care şi română, iar la sfârşit aveţi parte de o degustare de 4 vinuri ale cramei.

Să vă povestesc mai întâi despre cum decurge degustarea 😀

degustare-de-vin-santorini Continue reading

Montepulciano, cetatea vinului

Ziua în care am vizitat Montepulciano a fost foarte solicitantă, însă nu doar din cauza străzilor abrupte din micul oraş.

Am văzut că din Siena sunt destule trenuri spre Montepulciano, aşa că am decis să-i facem o vizită. De-abia după ce am cumpărat biletele am aflat că gara Montepulciano se află la vreo 10 km depărtare de cetate şi de centrul vechi :D. Ni s-a spus că microbuzul care face legătura între gară şi oraş e cam greu de prins, pentru că are puţine curse pe zi şi că ni s-a recomandat să ne reorientăm spre un autobuz. Cum însă autobuzele aveau şi ele un program cam dubios şi deja dăduserăm banii, am decis să ne riscăm.

În consecinţă, de la gară am luat-o încet-încet pe jos, spre cetatea care nici nu se vedea, fără apă sau gustări şi fără cremă de protecţie, prin soare şi prin viile care domină dealurile din zonă. După vreo două ore de mers, timp în care m-am simţit ca într-un deşert (deşi aprilie, temperatura la ora prânzului era ca într-o zi fierbinte de iulie), am avut noroc să dăm peste un restaurant cu un bucătar de treabă care ne-a pregătit nişte sandvişuri, deşi bucătăria era închisă (cum ziceam, celebrele ore de masă din Italia).

Cu bateriile puţin încărcate, am ajuns într-un final la Montepulciano, unde de-abia ne-am târât paşii pe străzile pietruite. Din nou privelişti de vis, clădiri medievale cochete şi mai ales mult vin.

strada-in-montepulciano

Continue reading

Arome şi gusturi din Toscana – o bucăţică savuroasă de Italia

Săptămâna trecută am gustat din aromele şi delicatesele Toscanei, într-o vacanţă revigorantă, plină de soare şi câţiva stropi de ploaie. Au fost şapte zile de răsfăţ, cu mers intens şi urcat dealuri încăpăţânate, pierdut trenuri, dar şi admirat peisaje, clădiri şi savurat bunătăţi.

vin-chianti

Osteriile şi restaurantele italiene au de obicei un program cu întrerupere după-amiază, un lucru bun pentru angajaţi, dar foarte neplăcut pentru turiştii infometaţi care nu vor să se mulţumească doar cu un sandviş mediocru – adică ditamai pâinea cu o feliuţă de prosciutto – şi vor o masă adevărată. Multe restaurante percep „coperta”, care poate ajunge şi la 2 euro de persoană. Teoretic, această taxă include pâinea şi apa, însă nu e o regulă.

Continue reading

Degustare de vin şi alte delicatese la Băcănia cu Suflet

Vinerea asta am fost la o degustare la Băcănia cu Suflet (Donia), unde preţ de câteva minute m-am învârtit pofticioasă printre rafturile îmbietoare, în compania unui pahar cu vin, şi am descoperit tot felul de bunătăţi care mai de care mai apetisante.

Nu e prima dată când merg la Băcănia cu Suflet; se află aproape de Piaţa Romană, iar încă de la intrare se vede că e un loc amenajat rustic, cu elemente tradiţionale.

la-bacania-cu-suflet-donia

Continue reading

Alimentele „minune”

Ulei de măsline, vin roşu, suc de noni, rodie, fructe goji – ce au în comun? Sunt considerate “alimente-minune“, cu puteri aproape supra-naturale, dacă e să ne luăm după reclama care li se face. Potrivit specialiştilor, consumul lor ar prelungi viaţa şi că ar contribui la refacerea organismului.

vin-chianti

În căutarea „tinereţii fără bătrâneţe”, cercetătorii au studiat gastronomia mai multor societăţi ai căror membri au o stare de sănătate foarte bună şi o rată de supravieţuire peste medie. Au descoperit unele alimente specifice fiecărei comunităţi, care, susţin ei, ar fi responsabile de longevitatea respectivilor oameni. S-a concluzionat, deci, că acestea au calităţi miraculoase şi că ar trebui consumate de toată lumea. Continue reading