Tag Archives: acasă

Din lumea freelancing-ului: 7 idei ca să fii mai productiv

Ca freelancer, să te mobilizezi la lucru şi să dai randament nu e întotdeauna floare la ureche. Există riscul să te relaxezi prea tare, cu gândul că ai o zi întreagă la dispoziţie, fără limite sau şefi care să stea cu gura pe tine. Uiţi de deadline-uri, timpul ţi se scurge pe nesimţite printre degete, iar tu nu ai reuşit să termini ce aveai de făcut. Câteva idei care să te inspire în organizare, dacă eşti la început:

cum sa te organizezi ca freelancer

  1. Creează-ţi un ritual

(Termenul potrivit ar fi fost rutină, dar nu sună prea cool :P) Pe scurt, fă-ţi un program. Da, chiar dacă nu mai mergi la un birou de companie şi lucrezi de unde vrei, ar fi bine să ai o ordine în activităţi, altfel poţi să te trezeşti la final de zi că n-ai făcut nimic, mai ales dacă lucrezi în acelaşi timp pe mai multe proiecte. Iar ca freelancer, dacă muncă nu e, nimic nu e – cel puţin financiar vorbind :P. Am exemplificat la finalul articolului cu modelul meu de zi de lucru, ca să nu rămână un discurs abstract.

Continue reading

Acasă de Crăciun şi alte motive de recunoştinţă

Acasă la ai mei e cel mai bun restaurant. Chiar şi când furculiţa stă în partea dreaptă a farfuriei 😛

pranz-de-craciun

Şi Crăciunul ăsta a fost unul liniştit, ticsit cu somn, citit şi mâncare delicioasă la Tulcea. Acum sunt în starea în care încerc să-mi regăsesc cuvintele şi să reintru în ritm, aşa că n-o să povestesc prea mult şi doar o să vă fac poftă cu nişte fotografii.

Brăduţ la ghiveci, împodobit cu globuleţe simple şi vesele. (Mulţumesc, Raluca!) Pernuţa pufoasă mi-a adus-o Moşul şi am luat-o cu mine la “acasa” de la Bucureşti. Continue reading

10 locuri dragi după 10 ani de Bucureşti

Pentru că anul ăsta, 2015, se împlinesc 10 ani de când m-am mutat cu totul în Bucureşti, am scotocit puţin prin memorie şi am descoperit amintiri care îmi ating plăcut sufletul. A trecut un deceniu (wow, ce fel sună!) de când Capitala a devenit oficial acasă, iar în timpul ăsta am făcut cunoştinţă cu sute de locuri speciale, am trăit sentimente felurite şi am experimentat viaţa felie cu felie, prin evenimente şi oameni minunaţi.

panorama-piata-romana-crystal-towe

Aşadar, am făcut un top al celor mai dragi locuri din oraşul ăsta mare şi capricios, pe care încă încerc să-l desluşesc la pas. Ce-a ieşit, vedeţi mai jos.

  1. Parcul I.O.R.

Mi-au trebuit vreo 4-5 ani ca să-l descopăr şi să-l îndrăgesc, deşi se află atât de aproape de blocul meu. Doar 10 minute în alergare mă despart de fâşia de verdeaţă primitoare, cu raţe, lebede şi alei şerpuitoare, unde îmi încarc bateriile cu energie şi îmi încep ziua în forţă. Îmi place că aleea din jurul lacului este curată, cu asfalt bun, perfectă pentru zburdat, mai ales dimineţile, când lumea e mai puţină şi parcă mai binevoitoare. Continue reading

Crăciunul şi aromele copilăriei

Crăciunul mă duce cu gândul la copilărie mai mult decât orice altă perioadă a anului. De această sărbătoare îmi sunt legate atâtea bucurii şi speranţe, încât inevitabil când se apropie iarna, mă copleşesc amintirile. Aromele Crăciunului de demult, pe care le simt şi acum furişându-mi-se în nări, capătă intensitate chiar şi după ani buni:

sarbatori-fericite

Friptura la cuptor. Dintre toate bunătăţile gătite de ai mei, mâncarea asta mi-a rămas cel mai bine întipărită în minte prin aroma ei. Iar senzaţia aia plăcută când vii de afară din frig şi intri în bucătăria caldă, mirosind divin, a mirodenii şi vin alb, e priceless. Şi dacă tot suntem la capitolul culinar, mai e de menţionat şi mirosul de cimbru de la sarmale, de asemenea delicios.

Piaţa. E poate un pic ciudat să zic că-mi place mirosul de piaţă, însă când eram mică îmi amintesc cu mare drag cum cu cateva zile înainte de Crăciun mă trezeam de dimineaţă ca să merg cu tata la cumpărat brad şi tot felul de bunătăţi pentru perioada sărbătorilor. Continue reading

Unde e acasă?

apus-in-bucurestiSunt oameni care aleg să îşi schimbe domiciliul, iar unii fac asta destul de des, de plăcere sau de nevoie, mutându-se în alte oraşe/ţări, la mulţi kilometri depărtare de locul în care s-au născut şi au crescut. Existenţa opţiunilor mi se pare un lucru minunat, pentru că oferă ocazia unor noi începuturi, e un mod prin care poţi să-ţi urmezi pasiunea sau iubirea, să fii stăpân pe viaţa ta şi să te eliberezi de anumite condiţionări.

De multe ori mă întreb însă cum e să fii un hoinar care se mută de colo-colo în lumea mare, fiindu-i dificil să mai spună unde e acasă. E locul de unde vii sau locul în care te-ai stabilit? E un concept căruia îi dai „refresh” în funcţie de prezent sau e ceva stabil, pentru totdeauna? Mai e şi problema persoanelor dragi, care nu se mută o dată cu tine, ci rămân despărţite de distanţă.

Pe de altă parte, cred că a te deplasa de colo-colo îţi dă un sentiment plăcut de libertate, fiindcă nu te mai simţi constrâns de un loc anume, ci eşti ca o pană purtată de vânt, uşoară, fără constrângeri. Mă gândesc că devii mai detaşat de lucrurile materiale şi înveţi să păstrezi mai ales în suflet chestiile la care ţii, alături de persoanele de care îţi e dor. Dincolo de stresul schimbării, noile situaţii de viaţă te fac mai vigilent, mai matur, îţi dau un curaj al cărui gust nu e cunoscut celor „statornici”. Continue reading