Tag Archives: curse de alergare

Retezat SkyRace 2017: Custura all inclusive și cea mai muncită medalie

5 Replies

Mai ții minte ce făceai anul acesta pe 12 ianuarie? Eu mă înscriam la Retezat SkyRace Intersport, cursă la care urma să particip pentru prima dată. Nu m-a speriat avertizarea privind gradul ridicat de dificultate, mai ales că auzisem numai de bine despre organizare și despre peisajele superbe.

Și dacă tot mă deplasez până în Hunedoara, am zis să am parte de doza maximă de distracție, așa că am ales Custura, traseul de 28 km, care urma să ne plimbe pe vârfurile Piule (2081 m) și Custura (2457 m), printre altele, cu o diferență de nivel de 2300 m.

retezat skyrace impresii custura

Au trecut lunile și iată c-a venit și momentul mult-așteptat. Vineri seara, după vreo 8 ore de mers cu mașina, o plimbare frumoasă pe Transalpina, urmată de un drum dezastruos și o incursiune prin orașele-fantomă de pe Valea Jiului, am ajuns la Complexul Turistic Cheile Buții, o cabană mai frumoasă și mai îngrijită decât m-aș fi așteptat. Ne-am luat kit-urile, apoi am plecat spre cazare. Recunosc, i-am invidiat un pic pe cei care stăteau la cort, pentru că erau fix lângă start și a doua zi nu vor trebui să meargă cu mașina vreo 30 km de dimineață, ca noi, cei cazați în împrejurimi.  Continue reading →

1:45 la Semimaratonul București 2017

7 Replies

Duminică dimineața, încântată că febra musculară de la EcoMarathon a trecut 100%, am pornit veselă spre parcul Izvor, ca să-mi alerg picioarele 21 km la Semimaratonul București.

Deși în ultima perioadă am respirat cu entuziasm aer curat la cursele montane, încă îmi place siguranța asfaltului. M-am bucurat să văd străzile din București, de obicei aglomerate de mașini, acum înțesate de oameni. Mi se pare că e ceva magic când așa mulți alergători iau startul la o cursă, cu emoții, încredere și chef de viață. În aer zumzăie o energie care mă face să mă simt alive, fericită că am descoperit chestia asta minunată numită alergare.

medalie semimaraton bucuresti 14 mai 2017

Anul acesta, tot Piața Constituției a fost gazda nebuniei, dar startul semimaratonului s-a dat de lângă parcul Izvor. Vremea a ținut din nou cu noi: cald, dar cu un cer ușor înnorat. Zona s-a animat rapid, a venit ora 9:30 și am pornit pe sub poarta mare, în uralele susținătorilor. Îmi făcusem un plan vag să mă țin de pacemakerii de la 1:50, dar i-am pierdut în mulțime, așa că am alergat de capul meu. Și n-a fost rău deloc 😉  Continue reading →

EcoMarathon Moieciu 2017. Libertatea miroase a aer de munte

1 Reply

Despre EcoMarathon știam că e o competiție de alergare extrem de populară și apreciată; mai toți cunoscuții mei într-ale alergării au bifat cel puțin o ediție și s-au arătat încântați de organizare și traseu. Așa că anul acesta, în miez de ianuarie, mă înscriam la cursa din Moieciu de sus, nerăbdătoare să încerc minunea cu picioarele mele.

Am ales fără să ezit proba de maraton – 42 de km. Pe lângă aceasta, EcoMarathon mai are un cross de 14 km și cursa copiilor. N-o să intru în detalii, găsiți toate informațiile pe site-ul evenimentului.

ecomarathon moieciu de sus 2017

Ce e așa fain la EcoMarathon?

Acum că am fost la fața locului și am parcurs cele trei celebre bucle, înțeleg de unde tot entuziasmul. În primul rând, e cea mai animată cursă de alergare la care am luat eu parte vreodată. Reunind un număr mare de participanți (peste 1600), zona startului este mereu plină de alergători, susținători și voluntari, așa că indiferent în ce timp termini cursa, se găsesc destui oameni care să te încurajeze și să te facă să te simți ca și cum ai fi ieșit primul/ prima. Și ghici ce, în competiția cu tine chiar ieși întotdeauna primul/ prima 🙂  Continue reading →

Un shot de alergare și un podium la Duatlon Buftea 2017

Leave a reply

Îmi plac alergările pe distanțe lungi, așa că un shot de 7,5 km nu m-ar fi făcut să mă mobilizez la Duatlon Buftea dacă n-aș fi primit propunerea să fiu jumătatea unei ștafete mixte. M-am bucurat să schimb un pic peisajul, mai ales că locația era aproape de București, iar în Buftea nu mai fusesem (poate doar în trecere).

Duatlonul Buftea a constat dintr-un “sandviș” cu 5 km alergare + 20 km pedalat + 2,5 km alergare, servit în mare parte pe asfalt. O parte a traseului de alergare a trecut prin parcul de pe domeniul Știrbey, unde am dat și de un pic de noroi – trebuie să aibă și sandvișul un sos, nu? 🙂

duatlon buftea 2017 stafeta

Foto: Radu Cristi

Startul la ștafete s-a dat tocmai la ora 12:00, pe malul lacului Buftea, însă a trebuit să venim mai devreme de 9:30 ca să lăsăm bicicleta la rastel. Mai o vorbă, mai o poză, mai un pahar cu apă, iar cele 2 ore și jumătate au trecut mai repede decât m-aș fi așteptat. Între timp am văzut startul cadeților și cel al elitelor, ocazie să căscăm ochii cu admirație la corpurile bine lucrate care alergau și se aruncau în șa cu cea mai mare eleganță.  Continue reading →

Maratonul de la Cluj în 3 ore 45 minute

2 Replies

Mă întrebam cum o fi să alergi un întreg maraton pe ploaie. Din fericire, n-am aflat de data asta, pentru că, după două zile de ploaie și cer înnorat, la Maratonul de la Cluj am avut parte de soare + răcoare, adică o vreme ideală de alergat. Atât de ideală, că am făcut Personal Best pe distanța de maraton: 42 km în 3 ore 45 minute (de la 3 ore 55 minute).

impresii maraton cluj 2017În dimineața cursei am tremurat un pic pe drum în pantaloni scurți și tricou(ri), dar m-am încălzit când am ajuns la Cluj Arena, locul startului. Am lăsat rucsacul la garderobă (rugându-mă să nu am norocul de la MIB, când nu mi-am mai recuperat bagajul…), apoi am intrat în mulțimea veselă de alergători și susținători. Cele 20 de minute până la startul maratonului au trecut imediat și iată că am pornit pe sub poarta roz alături de ceilalți maratoniști și de participanții la proba de ștafetă.

De la 4 la 3:45

Mi-am propus să scot în jur de 4 ore și să adaptez viteza în funcție de cum mă simt, fără prea mare presiune. Pentru că înaintea mea la mică distanță am văzut pacerul de 3:45, m-am gândit să alerg o bucată de traseu cu el, iar apoi s-o las mai moale, când n-oi mai putea. N-a fost cazul 😀  Continue reading →

Pe unde m-am plimbat și am alergat în 2016

Leave a reply

2016 și-a luat rapid zborul, dar mi-a lăsat niște experiențe grozave, noi țări și orașe vizitate, poteci de munte străbătute în ritm intens și poftă de explorat în continuare. Am croșetat deja planuri de vacanță pentru lunile următoare, dar în așteptarea lor am zis să mă mai bucur un pic de amintirile anului care tocmai a trecut.

Pe unde m-am plimbat și am alergat în 2016

Ce am făcut deosebit în 2016? Am combinat o parte din destinațiile de alergare cu vacanțele, așa că au rezultat câteva călătorii foarte intense. Să le luăm pe luni:  Continue reading →

21 km “Pe Argeș în jos”

Leave a reply

Duminică, 5 dimineața. Când am auzit alarma telefonului, ideea de a părăsi patul cald pentru a merge la Semimaratonul de la Pitești nu mi-a surâs deloc. Mai ales că în ziua precedentă înghețasem cât ai zice “12 km” la alergarea de dimineață din IOR și îmi imaginam că temperatura avea să coboare și azi sub zero grade. Însă cine bagă în seamă astfel de gânduri mai mult de câteva minute??

M-am mobilizat, mi-am luat bagajul pregătit de seară și după ce am mai orbecăit un pic prin casă am pornit spre locul de întâlnire cu ceilalți omuleți, pentru destinația “Pitești”. Afară, beznă, dar parcă nu așa de frig față de sâmbătă.

Semimaratonul “Pe Argeș în jos” se află deja la ediția a treia, dar pentru mine a fost prima participare. Este una din puținele curse de alergare unde înscrierea este gratuită.

medalie-semimaraton-pitesti-pe-arges-in-jos

Continue reading →

Vacanță și alergare: Semimaraton la Lisabona

Leave a reply

Bilete de avion pentru Lisabona – checked. Now what? Hmm… o fi vreo alergare în weekendul în care merg acolo? Ha, fix atunci e un maraton! Buuun, păi hai să ne înscriem.

Zis și făcut. Pentru că eram deja înregistrată la Maratonul București, care avea loc după o săptămână, la Lisabona am ales proba de semimaraton, adică o cursă urbană pe plat, așa, ca de vacanță, fără prea mare stres. Înscrierea am făcut-o online, simplu și rapid, iar taxa a fost de 30 euro. Asta se întâmpla prin iunie. Lunile au trecut, vremea concediului a venit și iată-mă în Lisabona! 

alergare-lisabona

Am ales să fac o plimbare spre locul de ridicare a kiturilor – Meo Arena, în loc să merg cu metroul, ca să admir și partea mai puțin turistică a orașului. Arena respectivă se află într-un cartier cu clădiri moderne, cu muzee, mall și mici parcuri – o atmosferă foarte plăcută. Nu pun la socoteală faptul că până să ajung acolo am trecut pe lângă o zonă mai industrială și un șantier de construcții, pe o vreme în care soarele la amiază nu lăsa deloc impresia de toamnă. Noroc cu un pic de vânt. Istoria avea să se repete și la cursă. Continue reading →

Alergarea, între ambiție și plăcere

Leave a reply

La început, au fost alergările de plăcere, de 6-7 kilometri, făcute în ritm lejer prin parc.

Apoi am mărit distanța și viteza, am aflat care-i treaba cu pace-ul, m-am înscris la tot mai multe competiții și am început să socializez cu alți alergători, online sau live. Mi-am extins garderoba de alergare cu haine și accesorii. Profilul meu de Facebook s-a umplut de Friends care ies la alergat constant, postează frecvent fotografii de la antrenamente și sunt prezenți la o mulțime de concursuri, fie ele urbane sau montane. Cine se aseamănă se-adună, nu-i așa? Chiar și în mediul virtual.

alergare pasiune ambitie

La începuturile aventurii mele într-ale alergării aveam în cap ideea că cel mai important e să termini cursa, indiferent de timp. După ceva vreme, a încolțit în minte dorința de a scoate un timp cât mai bun. Eventual unul mai bun decât cel precedent. Apoi am început să mă uit la ce loc ocup în clasament. Deci… ce urmează?

Cred că e normal să ne ambiționăm să fim mai buni într-un anumit domeniu, inclusiv atunci când e vorba de pasiuni. Însă nu pot să nu mă întreb: e posibil ca dorința de a scoate timpi mai buni să-mi confiște din plăcerea alergatului? E posibil ca orientarea (și) spre rezultate să-mi răpească din bucuria parcurgerii traseului?

N-am găsi încă un răspuns definitiv la aceste întrebări. Deocamdată, încă există plăcerea aia care mă face să mă dau jos din pat la 6:30 dimineața, să mă îmbrac și s-o pornesc spre parc chiar dacă somnul încă n-a dispărut complet sau urmează o zi plină. Trăiesc din plin emoțiile dinaintea cursei, entuziasmul de a ajunge la finish și relaxarea de după.

Totuși, în acești ani de alergare am ajuns la următoarea concluzie: Continue reading →

Maraton la Ciucaș X3 2016 sau cum m-am (re)îndrăgostit de munte

4 Replies

Acum 2-3 ani, în timp ce mă antrenam prin IOR, mă uitam cu admirație la alegătorii ce purtau tricouri CiucașX3. Auzisem încă de atunci despre această cursă challenging și mi se părea extrem de dificil să alergi un maraton la munte, când eu de-abia îmi făceam curaj pentru unul pe plat.

Anul ăsta, însă, am lăsat teama deoparte și am deschis un nou capitol în alergările mele: curse trail cu diferență de nivel. M-am avântat în lumea alergărilor montane din curiozitate, dar în scurt timp am prins drag de ele și am început să înțeleg entuziasmul munțo-runnerilor. Așadar, pe 10 septembrie 2016 am pornit pe urmele tricoului admirat și am alergat proba de maraton la CiucașX3 (vreo 38-39 km, cu 1890 m diferență de nivel).

ciucasx3-2016

Maraton Ciucaș X3 2016 – impresii de pe traseu

Startul s-a dat din localitatea Cheia, la 10 dimineața pentru probele de semi și maraton, pe o vreme perfectă. Nu păreau să fie nori, dar mi-am luat oricum geaca (din fericire, n-a fost nevoie de ea), alături de bidonul cu apă și un baton de cereale.

Cursa a început cu ceva înghesuială, poteca îngustă probabil mirându-se de sutele de alergători hotărâți care au luat-o dintr-odată cu asalt. După gălăgia de la start, în scurt timp s-a așternut liniștea, tulburată apoi de gâfâielile urcatului. Ne-am răsfirat încet-încet și mi-am intrat în ritm, bucuroasă să simt miros proaspăt de pădure.  Continue reading →