Tag Archives: curse de alergare

Cel mai spectaculos finiș la Tușnad Marathon + o aventură pe ploaie

Leave a reply

Când am completat formularul de înregistrare pentru Tușnad Marathon 2018, eram ferm convinsă că m-am înscris la o cursă de trail. Probabil pentru că tot auzisem de peisajele minunate de pe traseu și am făcut eu cumva legătura că doar pe potecile montane te poți bucura de așa ceva. Din fericire, am aflat la timp că cei 23 km se aleargă complet pe șosea. Dar asta n-a înseamnat că peisajele au dispărut, ba dimpotrivă. 

tusnad marathon 2018

Băile Tușnad – o surpriză plăcută

Mai fusesem prin zonă acum muuulți ani, dar nu-mi aduceam aminte mare lucru (bine, cu excepția faptului că mi s-a făcut rău de la un kurtos kalacs fierbinte, iar de atunci n-am mai pus gura pe așa ceva). Am ajuns vineri la amiază în Băile Tușnad și micul orășel m-a surprins plăcut, cu jardiniere, mici parcuri și clădiri îngrijite. Desigur, sunt și o grămadă de case abandonate, gata să se dărâme, dar aspectul orașului este salvat de frumusețea munților din jur. Continue reading →

Semimaraton București 2018 și o nouă porție de bronzat

2 Replies

După cele două maratoane montane de anul acesta, Semimaratonul București a fost un fel de „petrecere acasă”. M-am simțit foarte relaxată în ajunul cursei de 21 km, deși speram la un Personal Best și știam că voi trage mai mult decât o fac de obicei la alergările de antrenament. Strategia mea era să mă țin după pacerii de 1:45, iar apoi, dacă mă mai lasă plămânii, să-i dau mai tare și să termin sub timpul ăsta.

Dar cum socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg… m-am trezit alergând cam rapid pe primul km și am sperat în naivitatea mea că o să pot ține ritmul cât mai mult. Susținătorii erau cu energia la maxim și făceau galerie de pe margine, se mai auzea ceva muzică, totul mergea cum nu se poate mai bine pentru picioarele mele. Pacerii de 1:45 erau undeva în spatele meu, iar eu zburdam fără griji printre ceilalți alergători.

semimaraton bucuresti 2018 impresii

Foto: Semimaraton București

Când am întors la Piața Alba Iulia, tare bine a fost să am soarele în spate și nu direct în ochi (nu-mi luasem șapcă). Am profitat de porțiunile cu o coborâre ușoară ca să-mi las picioarele libere, iar pe urcări parcă n-a fost așa de grav, am reușit cât de cât să țin ritmul.  Continue reading →

EcoMarathon 2018: aceeași energie, mai puțină febră musculară

4 Replies

După ce în 2017 am gustat pentru prima dată din atmosfera EcoMarathon, anul acesta am revenit la Moieciu pentru cele 3 bucle ale trifoiului maratonist. M-am simțit mult mai relaxată, cred că și mai încrezătoare, deși n-am pornit cu ambiții de timp, ci doar cu dorința de a mă simți bine.

Adevărul e că sunt niște peisaje de poveste în zona asta, iar faptul de a alerga pe un traseu divers, scăldat în verdeață și aer curat, e binevenit pentru o alergătoare de asfalt ca mine. 

ecomaraton moieciu impresii 2018

Foto: Marius Claudiu

Dimineața cursei a început caldă și luminoasă, cu zumzăiala din fața Casei de Cultură din Moieciu, asediată de alergători colorați. Spre deosebire de anul trecut, când a fost înnorat, acum am avut parte de soare la maxim. Cam mult soare, chiar.

La start am încercat să-mi temperez pornirea prea în forță și să nu mă las furată de valul de alergători. Cei 3 km de asfalt s-au scurs repede sub picioarele mele (recunosc, abia așteptam micul pod de peste râu ca să-mi mai trag un pic sufletul :)) După ce am trecut podețul a început adevărata distracție: urcarea prin pădure, în șir indian, cu unii alergători mai energici depășind prin decor.  Continue reading →

Pegas Duatlon Buftea 2018 – o cursă ca un 1 Mai

2 Replies

Pentru că anul acesta zăpada și-a făcut simțită prezența masiv în martie, Duatlonul de la Buftea s-a mutat tocmai la final de aprilie, în preajma unui weekend prelungit (pentru unii). Totuși, locul de start de pe malul lacului era animat sâmbătă dimineața, când am ajuns la Buftea. Se făceau ultimele pregătiri la biciclete, mai un umflat de roți, mai o alergare de încălzire, mai un stat la povești…

Colega cu care mă înscrisesem inițial la ștafetă feminin n-a mai putut să vină, așa că m-am orientat spre ștafetă mixt, ca anul trecut, eu ocupându-mă de alergare, iar partenerul meu, de bicicletă. Am fost plăcut surprinsă că organizatorii au acceptat rapid schimbarea cu 3 zile înainte de competiție, fără să pretindă vreo taxă de transfer sau mai știu eu ce.

duatlon buftea 2018

Startul pentru probele de individual și de ștafete a fost în același timp, la ora 11:00.

Și plecăm. Încep să alerg în ritm cu cei de pe lângă mine, fiind depășită din când în când. Totul bine și frumos, mă simt plină de energie și mi se pare că alerg ușor, sprinten, fără efort. Privind la ceilalți, parcă sunt pe o barcă legănată plăcut de valuri, asta e senzația.  Continue reading →

Brașov Marathon 2018 – impresii de cursă

7 Replies

În fiecare an tot zic că merg mai des la munte pentru alergări sau măcar pentru plimbări, ca antrenament, dar uite că s-a făcut deja aprilie și n-am reușit nicio astfel de ieșire. Așa că la Brașov Marathon, pe 21 aprilie, am ajuns exclusiv cu kilometri pe plat în picioare și curiozitatea de a explora pentru prima oară traseul probei de maraton (38 km).

Însă înainte să povestesc cum a fost cursa, vreau să laud inițiativa organizatorilor de a renunța la paharele de plastic pentru apă de la punctele de hidratare. Și nu doar atât: respect pentru faptul că n-am primit pliante inutile în kit și că n-a trebuit să venim cu declarații printate! Pe 22 aprilie se sărbătorește Ziua Pământului, deci evenimentul s-a asortat perfect cu ea. Dacă tot am amintit de kit, mi-a plăcut bentița personalizată și m-am bucurat că voi avea o amintire practică de la cursa asta, având în vedere că tricou nu mi-am luat.brasov marathon finis

Dimineața cursei a fost una generoasă cu noi, alergătorii: luminoasă, fără pic de nori, cu o răcoare revigorantă, numai bună de zburdat. Timpul până la start s-a evaporat rapid, iar la 8 fix  am început goana spre culmea verde din fața noastră.  Continue reading →

11 km de 1 Decembrie 2017

2 Replies

Pentru mine, om care iubește alergările pe distanțe lungi, o cursă de 10 km și un pic nu reprezintă o sursă prea mare de satisfacție. Mai ales că viteza nu e punctul meu forte. Totuși, pentru că în ultimele săptămâni un genunchi mi-a cerut insistent pauză, am fost prudentă și am renunțat la proba de 42 km de la Maratonul 1 Decembrie. N-am rămas pe bară, ci mi-am găsit loc la cursa de 11 km.

Maratonul de 1 Decembrie a devenit o tradiție – e deja al treilea an consecutiv în care particip, pentru că îmi place atmosfera de sărbătoare din IOR, parcul atât de cunoscut și drag mie. 

11 km 1 decembrie 2017 IOR

Foto: Radu Cristi

Startul la 11 km a fost tocmai la 11:15, dintr-un loc mai departe de scenă, pe care l-am dibuit luându-mă după ceilalți participanți. Traseul a însemnat 3 ture de lac, cu ceva ocoliri ca să dea la număr, dar în sens invers față de cum alerg de obicei. O binevenită variație. Organizatorii au fost inspirați cu traseul (traseele, mai bine zis), la fel și cu separarea orelor de start, ca să nu fie mare înghesuială pe aleile parcului.  Continue reading →

21 km pe noul traseu la Maratonul București 2017 (+ o promisiune)

5 Replies

O să alerg relaxat, o să admir noul traseu, o să mă opresc să fac poze.

Puff! Toate astea mi s-au șters brusc din minte imediat ce am trecut linia de start la Maratonul București și m-am lăsat purtată de valul de alergători. Mă înscrisesem la proba de semimaraton (21 km) fără vreo pretenție de timp, doar cu chef de făcut baie în entuziasm și de respirat aerul de competiție.

21 km pe noul traseu maraton bucuresti 2017

Maratonul București a ajuns la a 10a ediție anul acesta, ocazie cu care organizatorii au dat un refresh la traseele curselor și au aplicat pentru a obține certificarea Bronze Label a IAAF, ce indică o calitate mai ridicată a competiției. Pentru că aici am alergat acum ceva ani primul semimaraton, respectiv primul maraton, mi-am dorit să fiu prezentă și la ediția aniversară. Un grăunte de luciditate m-a făcut să nu mă înscriu la maraton, ci la semi, în ideea că oricât de obosită aș fi, 21km tot pot să duc.

Îmi pregătisem de seară echipamentul. Fără emoții, doar ca parte a unei dulci rutine. Deși era încă întuneric când m-am trezit dimineața, n-a fost greu să mă mobilizez, să mănânc iaurtul cu fulgi de ovăz, cacao și vișine, apoi să pornesc la drum. Metroul, din nou plin de alergători cu chef de vorbă. Am ajuns devreme în Piața Constituției, iar după obișnuita tură la toaletă am intrat în zona de start.  Continue reading →

Ospăț cu fructe la Maratonul Internațional Chișinău 2017

2 Replies

De ceva vreme, cursele de alergare din afara Bucureștiului sunt pentru mine un bun pretext de plimbări și mini-vacanțe. Așa a fost și în cazul Maratonului Internațional Chișinău, la care m-am înscris din curiozitatea de a vizita o altă țară pentru prima dată, pe lângă dorința de a mai experimenta un maraton pe asfalt.

Cursa de la Chișinău a picat fix la o săptămână după nebunia S24H de la Timișoara, însă m-am simțit nesperat de bine după cei 107 km. Totuși, nu mi-am propus să trag prea tare, ci doar să mă bucur de alergarea pe un traseu nou, cât să mai am energie și de explorat orașul.

cum a fost la maratonul chisinau 2017

Am ajuns în capitala Moldovei vineri la amiază, timp berechet să facem un carbloading La Plăcinte, să tragem o tură de recunoaștere pe străzi și să ne familiarizăm cu atmosfera. Despre partea „turistică” a acestei vacanțe voi povesti într-un alt articol, acum să ne ocupăm de maraton.

Vineri seara, în Piața Marii Adunări Naționale, punctul zero al Maratonului, era liniște și pace. N-a fost nevoie să aștept să-mi iau kitul, pe care am avut surpriza să-l primesc într-un rucsac simpatic, cu simbolurile cursei. Mi s-a părut foarte inspirat design-ul materialelor promoționale și al tricourilor, cu iz tradițional-folcloric.  Continue reading →

S24H: Cum am alergat 107 km în 12 ore

2 Replies

Știți jocul ăla în care o persoană se lasă pe spate și trebuie să aibă încredere că oamenii din jur o vor prinde și o vor susține? Așa am făcut și eu la Super24H, cursa de ultramaraton de la Timișoara. M-am lăsat în voia alergării, cu încrederea că totul va fi bine. Totuși, mi-am pus și o plasă de siguranță dedesubt: antrenamente lungi și constante.

ultramaraton impresii s24h timisoara

De ce-ul

„Do more of what makes you happy.” Asta e varianta pe scurt. Mi-am dorit să alerg un ultra din curiozitate, pentru că îmi place să alerg și voiam să văd cât de mult rezist și cum mă simt.

Ideea de a participa la un ultramaraton (adică peste 42 km) încolțise în mintea mea de anul trecut. În mai, am făcut un pas timid și am alergat 52 km la Arad. Nu oricum, ci în mai puțin de 5 ore. Însă parcă 52 km nu e o distanță cu care să zic cu mâna pe inimă „Sunt ultramaratonistă!”. Așa că provocarea de pe Facebook a celor de la S24H, prin care recompensau un alergător și o alergătoare care ar fi strâns cel mai mare număr de km alergați în aprilie, a venit mănușă. M-am înscris, am reușit 423 km într-o lună și am câștigat premiul la feminin: o înscriere gratuită la oricare din probele competiției. Eu am optat pentru proba “baby”, adică cea de 12 ore individual. Ce înseamnă asta?  Continue reading →

Emoții și adrenalină la Ciucaș X3 2017

5 Replies

O pană la mașină, un genunchi cu „franjuri” și o dorință îndeplinită. A fost plin de emoții maratonul Ciucaș X3, dar totul e bine când se termină cu bine, nu-i așa?

Am așteptat Ciucașul cu mai multă nerăbdare decât orice altă cursă. Nu știu dacă asta se datorează organizării de nota 10, peisajelor superbe, traseului variat sau pur și simplu atmosferei magice de la Cheia, din weekendul cursei. Însă după experiența de anul trecut am vrut musai să particip din nou, tot la proba de maraton. Nu obișnuiesc să-mi stabilesc obiective de timp înainte de curse, dar acum mi-am dorit mult să scad sub 6 ore.

maraton ciucas impresii

Dimineața cursei a debutat cum nu se poate mai “bine”: o pană serioasă la mașina în care mă aflam, chiar când ieșeam pe poarta pensiunii și aveam de mers vreo 12 km până la locul startului. După agitația de rigoare și un ajutor prețios din partea oamenilor cunoscuți și străini, am reușit să ajungem la start în timp util.

Start determinat

La 10:30 a început cursa și pentru noi, maratoniștii, după ce cu jumătate de oră înainte plecaseră cei de la semi. Ultramaratoniștii alergau deja de o bună bucată de timp, ei având startul la 6.

Am trecut pe sub poarta de start cu dorința puternică de a alerga cât de bine pot și totul a mers brici primii câțiva kilometri. Am plutit pe coborâri de m-am mirat și eu de curajul meu, urcările nu m-au terminat așa tare, iar starea de spirit era cum nu se poate mai bună. Unde mai pui că vremea era perfectă de alergare, cu soare prietenos sus pe cer.  Continue reading →