Tag Archives: alergare

Urban Athletics 2019: 800m de lene

Ce faci când îți plac alergările pe distanțe lungi, dar ai ocazia să participi la o cursă scurtă? Accepți provocarea și speri să nu-ți lași plămânii pe traseu – în cazul meu.

Am ales cea mai scurtă cursă de la Urban Athletics, de 800m, cu gândul că va trece repede. Competiția mai are și probe de 1 milă (1609m) și 3000m, pe un traseu foarte fain pe bulevardul Kiseleff, între Piața Victoriei și Arcul de Triumf.

Foto: Fisheye.ro

Mi-a plăcut cum a fost gândită cursa, cu starturi diferite, astfel încât să poți participa la toate cele 3 probe (mie mi-a fost suficientă una), iar masa de alimentare a fost dotată ca pentru un maraton 🙂

Startul la 800m s-a dat de lângă Piațeta Regului, spre Victoriei. Am fost relaxată și mi-am propus să nu plec ca din pușcă, să nu-mi pierd suflul pe parcurs. Nu doar că n-am plecat tare, dar nici n-am mai avut când să accelerez. Am fluturat din gene de două ori și hop, linia de finiș. N-am avut nicio tragere de inimă sau de picioare să sprintez, m-am simțit ca o bezea moale pe foc.

Continue reading

Maratonul Montan Rafael 2019: 42 km în galben și roz

După experiența faină de la Maratonul Montan Rafael 2018, când am participat la semi, anul acesta am revenit în Codlea pentru o porție dublă de alergare pe cărări cu frunze galbene. M-am înscris la 42km, cu gândul că e ultima cursă din sezonul de trail pe anul ăsta.

Știam deja că peisajele sunt minunate, kit-ul – mai mult decât generos, iar tocana de la final – bună de te lingi pe degete. În plus, cursa are o cauză caritabilă, deci un motiv în plus să fim acolo pentru a susține o inițiativă atât de frumoasă.

Foto: Soțul lui Kiki

Ce mi se pare fain la alergările montane e că nu știu niciodată dinainte cum mă vor surprinde munții și ce gânduri voi avea pe traseu. E un mister cum mă voi simți în ziua cursei, cum se vor comporta picioarele, stomacul și mintea, așa că tot ce pot să fac e să fiu curioasă și să am răbdare, mai ales când ajung la acel punct în care mă întreb Ce caut eu pe coclauri?!

Văzusem pe hartă urcarea pe Măgura, care fusese inclusă anul trecut și la semimaraton, deci mă așteptam să fie o cursă intensă pe final. Dar nu mă așteptam la ce a fost în realitate.

Continue reading

1 oră și ceva-cu-3-în-față la Maratonul București 2019 // 21km

Cișmigiu, o oază de verdeață, alei umbroase și romantice…

Poate cu altă ocazie. Acum, în Cișmigiu, am simțit doar denivelările din asfalt, coliziuni la masa de alimentare și pierderea valoroșilor paceri de 1:40. Când mi-am revenit, la ieșirea din parc, deja prinseseră viteză. Le vedeam aripile zburând în fața mea, după 16 km în care reușisem să mă țin aproape.

Anul trecut am plecat tot cu pacerii de 1:40, dar mi-am pierdut energia încă de la început, la urcarea pe Berzei. “Acum măcar am rezistat mai multișor cu ei, cu pace sub 5:00”, m-am încurajat în gând, preocupată să respir, în timp ce coteam dreapta pe bd. Regina Elisabeta.

Pentru Maratonul București – proba de 21km, îmi propusesem să alerg susținut, dar nu cu gând de PB, având în vedere că la Crosul Loteriei nu m-am simțit prea bine cu 4:33 pe doar  3,8 km.

În dimineața cursei mi-am dat seama că sunt complet relaxată și nu am deloc emoții :). Mi-am luat un gel la mine, încă nehotărâtă dacă să-l folosesc sau nu.

Continue reading

Crosul Loteriei Române 2019 – antrenament de viteză în IOR

  • E în parcul IOR, adică aproape
  • E gratis
  • E bun pentru un mic antrenament de viteză, că în rest nu mă motivez la așa ceva

Acestea au fost motivele pentru care pe 5 octombrie am participat la Crosul Loteriei Române 2019, o cursă de aproximativ 3,8 km, adică o tură și puțin de IOR, pe malul lacului.

Se pare că e un concurs cu tradiție – se află la ediția 22. Eu îmi aminteam vag de acum muuulți ani (încă nu mă prinsese microbul alergării) că am fost la acest cros când a avut loc în jurul Palatului Parlamentului.

Mi-am propus să scot un 4:30, să vadă și picioarele mele cum mai e, că de la Buftea Multisport Festival n-am prea servit.

Continue reading

Ciucaș X3 2019: Primul ultra montan, primul abandon

Mă uit hipnotizată la lumina proiectată pe jos de frontală, încercând să nu adorm și să rulez în minte un citat motivațional, ceva, dar tot ce simt e durere la fiecare pas. Iar când calc pe pietricele care se găsesc din belșug pe drum, parcă merg pe cioburi.

Game over.

După 92 km așez numărul de concurs pe masa de alimentare de la Valea Stânii, mă apuc să mănânc nectarine cu brânză și vreau să neglijez durerile din tălpi – lucru pe care îl făceam deja de peste 35 km. Voluntarii îmi par un pic mirați, mă întreabă dacă sunt sigură că vreau să abandonez, când mai sunt doar 16 km până la finiș. Le spun că da, am tălpile pline de bășici și nu am cum să continui.

Am așteptat cu nerăbdare ultramaratonul de la Ciucaș. Cu așa mare nerăbdare, că am avut cazarea rezervată cu peste jumătate de an înainte. E cursa mea trail preferată, de-asta am și vrut să alerg aici primul ultra montan, după 3 ani la rând în care am participat la proba de maraton.

Foto: Traian Olinici
Continue reading

Cozia Mountain Run 2019. Să vină urcarea!

Amintirea mea marcantă de la cursa Cozia – ediția 2016 a fost porțiunea de final, când eu credeam că se termină și m-am trezit cu ditamai urcarea în față.

Cu gândul la urcarea asta m-am înscris iar la Cozia Mountain Run, tot la proba de 30km.

Ia să vedem: cum o să mi se pară traseul, după 3 ani?

În 2016, Cozia a fost printre primele mele curse montane; acum am mai acumulat experiență pe munte (chiar dacă ea se reduce, în mare parte, la competiții de alergare, nu și la antrenamente sau trasee, din păcate).

În dimineața cursei m-am trezit liniștită, ca și cum nu urma o alergare, ci leneveală toată ziua. Deși erau doar 30km, iar pe cer nu se vedea niciun nor, mi-am luat totuși rucsac cu bidon de apă, geacă, folie de supraviețurie etc., ca să fiu sigură că nu-mi lipsește nimic.

Am ajuns în zona de start puțin după ora 8, dar acolo am găsit deja animație, multă culoare și veselie. După clasicul drum la toaletă (cât încă nu e coadă), plus câteva vorbe schimbate cu alergători cunoscuți și necunoscuți, vine momentul startului.

Continue reading

Buftea Multisport Festival 2019. Take my breath away

Bun, am bifat antrenamentul de viteză pe anul 2019, acum pot să stau liniștită :))

Iar am plecat tare. Dar de data asta a fost scurt, scurt de tot.

Am participat pentru al treilea an la Duatlon Buftea, redenumit acum Buftea Multisport Festival, eveniment care se întinde pe două zile și reunește mai multe probe: sâmbătă – duatlon și semimaraton (7, 14, 21 km) și duminică – triatlon. Tot pentru al treilea an am participat la proba de ștafetă mixt de la duatlon, unde m-am ocupat de partea de alergare -aprox. 4,6 km + 2,7 km. Și n-am plecat cu mâna goală 🙂

Pentru că nu reușisem să ne luăm kiturile în ziua precedentă, sâmbătă am ajuns devreme în Buftea, când atmosfera era calmă. Calmă a rămas pe toată durata evenimentului, probabil că soarele ne-a cam amețit pe cei care eram acolo – destul de puțini, bănuiesc că majoritatea sunt prin vacanțe.

Mai o vorbă, mai o alergare de încălzire, s-a făcut timpul să ne așezăm în spatele porții de start. Nu mi-am făcut nicio strategie, știam că o să alerg cât de tare pot și atât, cu speranța să mă țină cât mai mult și să nu-mi dau duhul pe traseu.

Continue reading

S24H 2019. Toate zidurile

Toate zidurile de care nu m-am lovit până acum în alte curse mi s-au pus în cale la S24H 2019. Și mentale, și fizice.

M-am înscris pentru a treia oară la S24H și tot pentru a treia oară la proba de 12 ore, o cursă pe gustul meu, nici prea lungă, nici prea scurtă. E timp de alergat, socializat și mâncat, dar apoi poți dormi liniștit într-un pat confortabil, după ce ai stat aproape o oră sub apa fierbinte de la duș.

S24H Family

Mi-am propus să mă bucur de weekendul competiției ca o de mini-vacanță, căci pentru mine asta a ajuns să însemne Timișoara, mulțumită S24H: un loc de relaxare și reîncărcare de baterii, în ciuda efortului. Asta se datorează mai ales oamenilor speciali pe care cursa asta reușește să-i adune an de an pe malul Begăi, în Parcul Copiilor.

Am intrat în atmosfera magică încă de vineri, când am fost să-mi iau kitul și să stau la ședința tehnică & pasta party. Mi-a fost ușor să mă conectez cu oamenii de acolo, cu alergătorii și echipa, deși pe mine scrie mare “introvertit”. Eram trează de la 3:30 dimineața și totuși am avut energie toată ziua, până seara târziu, livrând și primind îmbrățișări. Ca să vezi ce face atmosfera ultra dintr-un om 🙂

Continue reading

Alergare de vară la Semimaratonul București 2019

În fiecare an, Semimaratonul București e un fel de sărbătoare locală pentru mine, un prilej de întâlnit cu mulți prieteni și cunoscuți într-ale alergării. Bonus, luăm în stăpânire străzile (mai) libere de mașini din capitală.

M-am refăcut bine după cursa de la Moieciu, deși am fost cam obosită și somnoroasă în săptămâna dintre cele două competiții. Oricum, la Semimaratonul București nu mi-am propus să scot vreun PB sau să trag tare, dar am zis nici să nu dorm pe mine. Dacă tot m-am înscris, hai să profit și să alerg mai repede decât la antrenamentele mele în stil de melc.

Îi bănuiesc pe organizatori că au pile la meteo, altfel nu-mi explic cum de toată săptămâna în București a fost frig și ploaie, iar duminică, ditamai soarele și multe grade în termometru, de m-am și bronzat.

Continue reading

EcoRun Moieciu 2019. Coborârile sunt mișto

Un câine lățos și negru mi se pune în cale, dar îl evit în ultima clipă și pășesc pe covorul de finiș, cu gura până la urechi când văd timpul reușit.

O infuzie serioasă de încredere – cu asta am plecat acasă de la EcoRun 2019. Am trăit atâtea emoții și mici victorii la cursa asta, că de-abia aștept următoarea alergare montană!

A fost pentru mine a treia participare la competiția de alergare atât de celebră de la Moieciu, care a sărbătorit anul acesta a zecea ediție. Cu toată că și-a schimbat numele – din EcoMarathon în Salomon EcoRun, atmosfera a rămas la fel de efervescentă.

Continue reading