Tag Archives: alergare

Maratonul Montan Rafael 2018 – bucurie pe urcări și multe frunze galbene

La majoritatea curselor de alergare montană am observat că se găsește câte o minte “creativă” care pune pe ultima parte a traseului o urcare de-ți vine rău. La Maratonul Montan Rafael însă n-a fost cazul. Aici, cireașa de pe final a fost… o coborâre pe frunze 😀

Dar să începem cu începutul.

La Maratonul Montan Rafael 2018 am ales cursa de semimaraton, cu gândul la o alergare lejeră la final de sezon de trail. Anul acesta, organzatorii au schimbat puțin traseul probei față de ediția precedentă și l-au dus până pe vârful Măgura Codlei (1292 m), iar diferența de nivel a fost de 1237 m. 

maratonul montan rafael 2018

Nu mai fusesem pe munte într-un stadiu atât de avansat al toamnei, când pădurile își iau ținute în galben, roșcat, cafeniu, accesorizate cu pete din verdele verii. Văzusem deja în fotografiile de la marcarea traseului cât de frumos arată peisajele, așa că ziua dinaintea cursei m-a găsit cu energia și nerăbdarea pân’ la cer.

Continue reading

21km @Maratonul București 2018 – frumos, dar scurt

Startul de la Maratonul București 2018 m-a găsit în spatele pacerilor de 1:40, cu gândul că dacă tot am alergat câteva semimaratoane cu 1:42-1:43, ar fi cazul să trec la next level (orice ar fi însemnat asta).

Începe cursa, iar eu sunt cu ochii după aripile galbene, care fluturau deja în viteză, distanțându-se în fața mea. Fără să mă uit în stânga sau în dreapta, fără să arunc vreo privire la ceas, o zbughesc prin mulțime după paceri, ca hipnotizată.

Big mistake.

maratonul bucuresti 2018 impresii 21 km

Pe primul kilometru am tras tare să-i ajung din urmă pe băieți. Într-un final, sunt prin preajma lor, alături de mulți alți alergători, și parcă s-a mai stabilizat situația. Sunt extrem de concentrată (și încruntată, am senzația), mă bate și soarele în față, plus ceva vânt. Deși sunt în maiou, nu mi-e frig, am intrat în transă și încerc să respir corespunzător.

Mă uit într-un final la ceas și parcă sunt un pic cam tare, sub 4:44 min/km – ceea ce oricum pentru mine e blană. Încet-încet, aripile galbene câștigă grațios distanță, în timp ce eu mă căznesc să nu-mi pierd suflul pe urcarea de la Berzei-Buzești. Și uite-i că s-au dus… Iar eu nu.  Continue reading

Semimaraton Buftea 2018 – o competiție, mai multe podiumuri

Bravo, ești a patra fată! mi-a spus voluntara de la finiș, în timp ce-mi desfăcea cipul, după ce înainte îmi atârnase medalia de gât. M-am bucurat și m-am amuzat în același timp – indiferent de concurență sau distanță, locul 4 e… de vis 😛

Locul faptei: Semimaraton Buftea 2018, aflat la a doua ediție, iar eu, la prima participare. O cursă de 21 km aproape de București mi s-a părut perfectă ca să schimb traseul alergărilor de weekend, dar fără prea mare deranj cu deplasarea. În plus, pentru mine o competiție e prilej bun să mai lucrez la viteză, unde sunt deficitară. Lipsește cu desăvârșire din antrenamentele mele de alergare din simplul motiv că în general n-o suport. Și cum sunt amatoare, îmi permit să-i dau skip 😛

impresii semimaraton buftea

Foto: Mihaela Jianu

Am ajuns dis-de-dimineață în Buftea, iar după ce am luat kitul și am mai stat în mașină, la căldură, am trecut la tremurat în fața Primăriei – zona startului. Cerul acoperit de nori și vântul ne-au asigurat că n-o să ne plângem de căldură, însă m-am îmbrăcat oricum la tricou și pantaloni scurți, în ideea că o să mă încălzesc pe traseu.

Nu știam cât de repede o să pot alerga după ultramaratonul din weekendul anterior, așa că n-am plecat cu gândul de a obține un timp anume, ci doar de a termina cursa… încă respirând. Continue reading

S24H 2018 – 12 ore de alergare și 115 km

E 22 septembrie dimineața, aproape de ora 9, iar eu sunt în Parcul Copiilor din Timișoara, așteptând să înceapă cursa de ultraalergare S24H. Lângă atâția oameni entuziasmați și energici, aproape regret că m-am înscris tot la proba de 12 ore, ca anul trecut, și nu am „crescut” la cea de 24 de ore.

Avea să-mi treacă repede regretul.

s24h 2018

Foto: Tiberiu Adrian Purcari

După selfie-urile de rigoare, se dă startul și pornesc într-un val cu ceilalți alergători de la probele de 6, 12 și 24 de ore. Traseul e deja “încălzit” de temerarii de la 48 și 72 de ore, care începuseră alergările cu o zi, respectiv două, înainte.  Continue reading

Ciucaș X3 2018, energie X3

Al treilea an la Ciucaș și simt că de-abia acum am început să-i prind gustul.

Maratonul Ciucaș X3 2018 a fost cea mai reușită cursă montană a mea până la acest moment. Și spun asta nu (doar) pentru că am scos un timp mai bun decât în anii anteriori, ci pentru că m-am simțit excelent pe tot traseul. Urcările, chiar dacă solicitante, nu m-au mai chinuit așa tare, iar pe plat am alergat binișor. Nu am avut absolut nicio durere de genunchi sau de altceva, nici în timpul și nici după cursă, iar febra musculară e blândă.

Sună a concluzie, însă e doar începutul 🙂

ciucasx3 2018

Foto: Cornel – Fisheye.ro

Am ajuns în Cheia vineri, la prânz, iar pe seară am fost printre primii la ridicat kiturile, după o raită pe la standurile cu produse de alergare. Între timp, sala de sport s-a umplut rapid de lume și entuziasm.

La ieșire am văzut grămezile de pepeni care așteptau cuminți în curte și mi-am promis că mă înfig în ei a doua zi, după alergare.  Continue reading

Lecții din alergare: zile bune și zile mai puțin bune

Acesta trebuia să fie un articol despre puterea minții când vine vorba de alergare și cum antrenându-ți mentalul poți să-ți depășești limitele fizice bla bla bla…

La o zi după ce pregăteam în gând un material motivațional pe tema asta, realitatea mi-a dat o palmă lecție s-o țin minte.

lectii din alergare

Foto: Bogdan Popa, 2016

Ce poate fi mai plăcut într-o sâmbătă decât o alergare matinală? Mi-am propus un long run, că acuș vine toamna cu o mulțime concursuri. M-am trezit dis de dimineață, m-am îmbrăcat și mi-am pregătit proviziile pentru alergare. Se pare că stafidele le rătăcisem pe undeva, așa că am luat doar câteva bucăți de cașcaval, în ideea că e suficient.

Ajunsă în parc, pe primii kilometri m-a enervat suportul de chei, că se tot mișca la talie. Într-un final, l-am lăsat mai pe șolduri, unde stătea fix (sau poate acolo se ține, de fapt? :))). N-aveam prea multă energie, dar mi-am zis că sunt la început, că e devreme încă etc. Doar mi s-a mai întâmplat și în alte zile să am un start lent și apoi să termin alergarea în forță.

Și după vreo 10 km cu un lejereanu de 6 min/km… BUM!

Continue reading

Ne vedem la Semimaraton Buftea 2018! (+ cod de reducere)

După ce în aprilie am fost jumătate de ștafetă la Pegas Duatlon Buftea, la final de septembrie mă pregătesc să vizitez din nou acest oraș în interes alergător, de data asta pentru 21 km.

Semimaratonul Buftea – a doua ediție se întâmplă în 2018 pe 30 septembrie și vine cu 3 probe: 7, 14 și 21 km. La fel ca anul trecut, partea inedită la această competiție este că participanții de la probele de 14 km sau de 21 km intră și în clasamentul probelor inferioare. Asta înseamnă că dacă te înscrii la 21 km, de exemplu, poți fi premiat și pentru 7 sau 14 km, dacă te clasezi printre primii pe aceste distanțe. Mai multe șanse de a fi câștigător, deci.

semimaraton Buftea 2017

Traseul este format dintr-o buclă de 7 km care se parcurge o dată, de 2 sau de 3 ori, în funcție de proba aleasă. Din ce am văzut pe hartă, o parte din traseu este comun cu cel al duatlonului din primăvară, iar vreo 2 km sunt pe pământ, prin Domeniul Știrbey.  Continue reading

O zi cu antrenament și aventură în munții Ciucaș

Pentru că se apropie cursa de alergare montană CiucașX3, iar pe mine deja mă mănâncă tălpile gândindu-mă la ea, m-am alipit unui grup de (viitori) ultramaratoniști montani porniți pe recunoaștere de traseu + antrenament.

Într-o zi de sâmbătă ce se anunța a fi însorită, am pornit spre Cheia de Prahova, locul unde în septembrie ia startul aventura CiucașX3. Anul acesta va fi pentru a treia oară când voi zbur(d)a pe coclaurii de la Ciucaș, iar ce s-a întâmplat acum a fost un “aperitiv” binevenit.

peisaje ciucas

Nu știam exact pe unde urma să mergem în recunoaștere, însă m-am bucurat când am aflat că escapada noastră va include porțiuni din traseele de ultra, maraton și semimaraton. Mă așteptam mai mult la o drumeție decât la un antrenament, dar oamenii erau puși pe treabă, așa că ritmul a fost mai alert. Ceea ce a picat tocmai bine: și-așa voiam eu un long run weekendul ăsta, cei 36 km pe drumuri de munte au venit ca super-alternativă la aleile din parc.

Începe aventura!

Am lăsat mașina în Cheia și, după un brunch ad-hoc, am început traseul cu entuziasm. Am alternat mersul cu alergatul și vorbitul, deci atmosfera s-a destins suficient cât să mă simt mai mult ca la drumeție, decât la un antrenament de munte. Până când – bum! am ajuns la urcarea despre care se spune că e cea mai criminală din traseul de ultra: cea spre culmea Gropșoarele. Cu ochii după marcajele bine camuflate de copaci și stânci, am făcut o incursiune neprevăzută într-un “lan” de urzici, să ne pregătim picioarele cum trebuie pentru urcare.  Continue reading

Cele mai valoroase lecții învățate de la alergare

La pachet cu endorfinele, alergarea vine cu o porție de lecții pe care poți să le “furi” și să le aplici în viața de zi cu zi. După câțiva ani de activitate fizică regulată, am descoperit câteva idei care-mi dau curaj și în afara alergării:

lecții alergare

Foto: Irina Anton, Fisheye

  1. Cu pași mici, dar constanți, imposibilul poate deveni posibil

De mult ori am gândit că n-aș putea niciodată să fac lucrul X sau Y. Dar ce-ar fi dacă aș încerca ceva ce mi se pare imposibil și aș reuși? Păi simplu, aș avea mai multă încredere să spun “da” și altor provocări și mi-ar crește încredere în mine. Fără să-mi dau seama, asta am făcut cu alergarea.

Când mă antrenam pentru primul semimaraton (21 km), mi se părea teribil de greu (= imposibil) să alerg un maraton (42 km). Din curiozitate mai mult, am continuat să mă antrenez și până la urmă am reușit. Ba chiar am trecut de maraton. Mi-am dat seama atunci că multe dintre lucrurile pe care ni le dorim se pot dobândi prin exercițiu, făcând pași mici, dar siguri în acea direcție. Așa se construiesc obiceiurile și se antrenează noi abilități.  Continue reading

Roșia Montană Marathon 2018. Noroiul face bine

Anul acesta mi-am dorit să descopăr și să particip la noi curse de alergare, iar multe dintre cele alese au fost la munte. În general maratoane, că dacă tot bat atâta drum, măcar să fie o experiență mai intensă. Este și cazul Roșia Montană Marathon, care mi-a surâs și pentru că nu fusesem încă în zonă, deci am profitat ca să îmbin alergarea cu exploratul de tărâmuri necunoscute mie.

rosia montana marathon 2018

Joi, după multe ore de mers cu mașina, am ajuns aproape de miezul nopții în Bucium, satul de lângă Roșia Montană unde am avut cazare. A doua zi dimineață am luat un mic dejun foarte consistent, ne-am jucat cu Zoro, câinele pensiunii, după care am pornit spre Roșia.

Iată-ne ajunși într-un sat liniștit, cu case ici și colo și străzi presărate cu lozinci pro-minerit. Probabil voi povesti într-un articol separat despre cum a fost întâlnirea mea turistică și culturală cu acest colț de lume, deocamdată să povestim despre cursă.   Continue reading