Tag Archives: alergare

Retezat SkyRace 2017: Custura all inclusive și cea mai muncită medalie

Mai ții minte ce făceai anul acesta pe 12 ianuarie? Eu mă înscriam la Retezat SkyRace Intersport, cursă la care urma să particip pentru prima dată. Nu m-a speriat avertizarea privind gradul ridicat de dificultate, mai ales că auzisem numai de bine despre organizare și despre peisajele superbe.

Și dacă tot mă deplasez până în Hunedoara, am zis să am parte de doza maximă de distracție, așa că am ales Custura, traseul de 28 km, care urma să ne plimbe pe vârfurile Piule (2081 m) și Custura (2457 m), printre altele, cu o diferență de nivel de 2300 m.

retezat skyrace impresii custura

Au trecut lunile și iată c-a venit și momentul mult-așteptat. Vineri seara, după vreo 8 ore de mers cu mașina, o plimbare frumoasă pe Transalpina, urmată de un drum dezastruos și o incursiune prin orașele-fantomă de pe Valea Jiului, am ajuns la Complexul Turistic Cheile Buții, o cabană mai frumoasă și mai îngrijită decât m-aș fi așteptat. Ne-am luat kit-urile, apoi am plecat spre cazare. Recunosc, i-am invidiat un pic pe cei care stăteau la cort, pentru că erau fix lângă start și a doua zi nu vor trebui să meargă cu mașina vreo 30 km de dimineață, ca noi, cei cazați în împrejurimi.  Continue reading

Alergarea mea: lecții, plăceri și momente de aha

Primesc deseori întrebarea “De ce alergi?” Cum nu stau prea bine la improvizat răspunsuri elaborate, am zis să scriu un articol despre ce am învățat de la alergare și ce-mi place așa mult la activitatea asta aparent monotonă. Că doar e vorba de a pune un picior în fața celuilalt, nu?

Să ne-nțelegem, alergarea nu e mereu cu inimioare și fluturași. Sunt și momente de oboseală, de “N-am chef…” sau “Cine m-a pus??”. Însă în restul timpului e o chestie foarte tare, iar dacă te prinde, devine o plăcere intensă și chiar un viciu, aș zice. Așadar:

1. Alergarea îmi oferă un răgaz prețios de a fi eu cu mine și cu gândurile mele. Un fel de meditație în mișcare, activă, în care îmi limpezesc mintea, pregătindu-mă pentru o zi cu mai multă energie.

Foto: Cristi Todoran

2. La alergare, ca și în viață, sunt zile mai bune și zile mai puțin bune. Iar asta e ok. Important e să mergi mai departe în ritmul propriu.

3. Deși nu-s de gazelă, picioarele mele merită expuse și nu ascunse sub blugi pe timp de vară.

4. Toaletele ecologice nu-s chiar atât de rele. Mai ales când ai nevoie urgentă să le folosești.

5. Maratonul nu înseamnă doar o distanță de 42 km, ci un carusel de emoții, adrenalină, bucurie, libertate, mândrie, momente de “nu mai fac asta niciodată” (urmate de înscrierea la o nouă cursă). Și ceva durere presărată deasupra, ca lucrurile să fie mai interesante.  Continue reading

1:45 la Semimaratonul București 2017

Duminică dimineața, încântată că febra musculară de la EcoMarathon a trecut 100%, am pornit veselă spre parcul Izvor, ca să-mi alerg picioarele 21 km la Semimaratonul București.

Deși în ultima perioadă am respirat cu entuziasm aer curat la cursele montane, încă îmi place siguranța asfaltului. M-am bucurat să văd străzile din București, de obicei aglomerate de mașini, acum înțesate de oameni. Mi se pare că e ceva magic când așa mulți alergători iau startul la o cursă, cu emoții, încredere și chef de viață. În aer zumzăie o energie care mă face să mă simt alive, fericită că am descoperit chestia asta minunată numită alergare.

medalie semimaraton bucuresti 14 mai 2017

Anul acesta, tot Piața Constituției a fost gazda nebuniei, dar startul semimaratonului s-a dat de lângă parcul Izvor. Vremea a ținut din nou cu noi: cald, dar cu un cer ușor înnorat. Zona s-a animat rapid, a venit ora 9:30 și am pornit pe sub poarta mare, în uralele susținătorilor. Îmi făcusem un plan vag să mă țin de pacemakerii de la 1:50, dar i-am pierdut în mulțime, așa că am alergat de capul meu. Și n-a fost rău deloc 😉  Continue reading

EcoMarathon Moieciu 2017. Libertatea miroase a aer de munte

Despre EcoMarathon știam că e o competiție de alergare extrem de populară și apreciată; mai toți cunoscuții mei într-ale alergării au bifat cel puțin o ediție și s-au arătat încântați de organizare și traseu. Așa că anul acesta, în miez de ianuarie, mă înscriam la cursa din Moieciu de sus, nerăbdătoare să încerc minunea cu picioarele mele.

Am ales fără să ezit proba de maraton – 42 de km. Pe lângă aceasta, EcoMarathon mai are un cross de 14 km și cursa copiilor. N-o să intru în detalii, găsiți toate informațiile pe site-ul evenimentului.

ecomarathon moieciu de sus 2017

Ce e așa fain la EcoMarathon?

Acum că am fost la fața locului și am parcurs cele trei celebre bucle, înțeleg de unde tot entuziasmul. În primul rând, e cea mai animată cursă de alergare la care am luat eu parte vreodată. Reunind un număr mare de participanți (peste 1600), zona startului este mereu plină de alergători, susținători și voluntari, așa că indiferent în ce timp termini cursa, se găsesc destui oameni care să te încurajeze și să te facă să te simți ca și cum ai fi ieșit primul/ prima. Și ghici ce, în competiția cu tine chiar ieși întotdeauna primul/ prima 🙂  Continue reading

Un shot de alergare și un podium la Duatlon Buftea 2017

Îmi plac alergările pe distanțe lungi, așa că un shot de 7,5 km nu m-ar fi făcut să mă mobilizez la Duatlon Buftea dacă n-aș fi primit propunerea să fiu jumătatea unei ștafete mixte. M-am bucurat să schimb un pic peisajul, mai ales că locația era aproape de București, iar în Buftea nu mai fusesem (poate doar în trecere).

Duatlonul Buftea a constat dintr-un “sandviș” cu 5 km alergare + 20 km pedalat + 2,5 km alergare, servit în mare parte pe asfalt. O parte a traseului de alergare a trecut prin parcul de pe domeniul Știrbey, unde am dat și de un pic de noroi – trebuie să aibă și sandvișul un sos, nu? 🙂

duatlon buftea 2017 stafeta

Foto: Radu Cristi

Startul la ștafete s-a dat tocmai la ora 12:00, pe malul lacului Buftea, însă a trebuit să venim mai devreme de 9:30 ca să lăsăm bicicleta la rastel. Mai o vorbă, mai o poză, mai un pahar cu apă, iar cele 2 ore și jumătate au trecut mai repede decât m-aș fi așteptat. Între timp am văzut startul cadeților și cel al elitelor, ocazie să căscăm ochii cu admirație la corpurile bine lucrate care alergau și se aruncau în șa cu cea mai mare eleganță.  Continue reading

Maratonul de la Cluj în 3 ore 45 minute

Mă întrebam cum o fi să alergi un întreg maraton pe ploaie. Din fericire, n-am aflat de data asta, pentru că, după două zile de ploaie și cer înnorat, la Maratonul de la Cluj am avut parte de soare + răcoare, adică o vreme ideală de alergat. Atât de ideală, că am făcut Personal Best pe distanța de maraton: 42 km în 3 ore 45 minute (de la 3 ore 55 minute).

impresii maraton cluj 2017În dimineața cursei am tremurat un pic pe drum în pantaloni scurți și tricou(ri), dar m-am încălzit când am ajuns la Cluj Arena, locul startului. Am lăsat rucsacul la garderobă (rugându-mă să nu am norocul de la MIB, când nu mi-am mai recuperat bagajul…), apoi am intrat în mulțimea veselă de alergători și susținători. Cele 20 de minute până la startul maratonului au trecut imediat și iată că am pornit pe sub poarta roz alături de ceilalți maratoniști și de participanții la proba de ștafetă.

De la 4 la 3:45

Mi-am propus să scot în jur de 4 ore și să adaptez viteza în funcție de cum mă simt, fără prea mare presiune. Pentru că înaintea mea la mică distanță am văzut pacerul de 3:45, m-am gândit să alerg o bucată de traseu cu el, iar apoi s-o las mai moale, când n-oi mai putea. N-a fost cazul 😀  Continue reading

Cum găsesc motivația să alerg constant

Pe scurt: am construit un obicei, în timp.

 Până aici a fost însă cale lungă. Până a simți alergarea ca pe o dorință plăcută am trecut prin stări diferite, cu sesiuni de auto-convingere, transpirație, respirație obosită, planificare, lecții prinse din fugă (la propriu și la figurat). Și răbdare, multă răbdare.

Cred că fiecare are ritmul personal când vine vorba de constanță, adică momentul magic T2 când deja alergarea a devenit parte din ritualul zilnic și nu o chestie pe care trebuie s-o bifezi fără prea mare entuziasm. Unii se simt atrași iremediabili de zburdat după câteva alergări, alții au nevoie de mai mult timp sau de experiențe revelatoare ca să iubească acest tip de mișcare. Mai sunt unii de care nu se prinde și pace. Și e ok, că nici n-are cum să fie o activitate pe placul tuturor 🙂

La câțiva ani după ce m-am “obișnuit” cu alergarea, am învățat că relația cu ea e ca orice altă relație: iubirea se construiește în timp, prin atenție, gesturi frumoase și răbdare. Treci prin momente cu pasiune mare (PB-uri, poate chiar vreun podium, o cursă cu traseu super-fain etc.), momente de monotonie, în care n-ai chef de nimic și vrei să lași totul baltă (oboseala, bat-o vina!), momente de deznădejde (accidentări), dar găsești până la urmă puterea să treci peste ele.

Chiar și acum sunt momente când îmi prinde bine ceva motivație „auxiliară”, așa că am strâns aici strategii pe care le-am folosit/ le folosesc ca să mă (re)îndrăgostesc de alergare.  Continue reading

Pe unde m-am plimbat și am alergat în 2016

2016 și-a luat rapid zborul, dar mi-a lăsat niște experiențe grozave, noi țări și orașe vizitate, poteci de munte străbătute în ritm intens și poftă de explorat în continuare. Am croșetat deja planuri de vacanță pentru lunile următoare, dar în așteptarea lor am zis să mă mai bucur un pic de amintirile anului care tocmai a trecut.

Pe unde m-am plimbat și am alergat în 2016

Ce am făcut deosebit în 2016? Am combinat o parte din destinațiile de alergare cu vacanțele, așa că au rezultat câteva călătorii foarte intense. Să le luăm pe luni:  Continue reading

Zăpada e marea mea

Un parc doar pentru mine. Ninsoare și zăpadă pufoasă, de basm. Frig revigorant. Ăsta a fost cadoul primit de ziua mea, în avans cu o zi, de la iarnă.

Încă mai dormeam când a sunat alarma la 6:45, vineri dimineață. Dacă vara sunt matinală, iarna mi-e greu să mă mobilizez înainte de 7. O fi de la frig, de la întuneric, nu știu. Cert e că sunt mai leneșă în lunile astea. Ei bine, situația s-a schimbat la 180 de grade când am dat jaluzelele deoparte și am văzut frumusețe de zăpadă deja depusă într-un strat consistent. Fulgii parcă valsau prin aer, suflați de vânt. Am căscat ochii mari și am țopăit veselă spre dulap să-mi pregătesc hainele, apoi la bucătărie să mănânc cât mai repede, nu cumva să pierd ocazia de a face prima cărare prin zăpadă. N-am fost chiar prima, dar pe-aproape.

alergare pe zapada IOR ianuarie

Mi-am încălțat pantofii de trail, apoi am zburat jos pe scări, echipată cu multe straturi, plus un buff călduros și colorat. Yuhuu, hai că nu e chiar așa frig! Când am ieșit din spatele blocului, fulgii de nea și vântul au renunțat la vals și au băgat un break dance, de era să mă ia pe sus. Mi-am făcut loc printre zăpada în valuri, cu un zâmbet un pic șifonat de perdeaua de fulgi care-mi venea în față.

Să mai zic că beculețele de Crăciun erau încă aprinse la intrarea în IOR? Ce mi-aș fi putut dori mai mult?  Continue reading

21 km “Pe Argeș în jos”

Duminică, 5 dimineața. Când am auzit alarma telefonului, ideea de a părăsi patul cald pentru a merge la Semimaratonul de la Pitești nu mi-a surâs deloc. Mai ales că în ziua precedentă înghețasem cât ai zice “12 km” la alergarea de dimineață din IOR și îmi imaginam că temperatura avea să coboare și azi sub zero grade. Însă cine bagă în seamă astfel de gânduri mai mult de câteva minute??

M-am mobilizat, mi-am luat bagajul pregătit de seară și după ce am mai orbecăit un pic prin casă am pornit spre locul de întâlnire cu ceilalți omuleți, pentru destinația “Pitești”. Afară, beznă, dar parcă nu așa de frig față de sâmbătă.

Semimaratonul “Pe Argeș în jos” se află deja la ediția a treia, dar pentru mine a fost prima participare. Este una din puținele curse de alergare unde înscrierea este gratuită.

medalie-semimaraton-pitesti-pe-arges-in-jos

Continue reading