Tag Archives: alergare

S24H Ultramarathon 2026: 6 ore de alergare, între luptă și recunoștință

Dacă aș avea un euro pentru fiecare gând de abandon pe care l-am avut în timpul celor 6 ore de alergare de la S24H, s-ar strânge bugetul pentru concursul de anul viitor. :))

Lăsând gluma la o parte, nu știu de ce am crezut că e o idee grozavă să combin organizarea S24H cu alergarea la același concurs. În 2023 mi-a ieșit figura și am făcut o cursă bună. Acum a fost o cu totul altă poveste.

Foto: Mete ArtFoto

Ce m-am gândit eu: dacă tot organizăm acest minunat concurs de ultramaraton la Timișoara, de ce să nu profit și să bag și eu 6 ore de alergare acolo? Iar apoi am timp suficient să mă dedic chestiilor logistice, pentru următoarele multe ore.

Vineri a fost zi de cărat și stat în picioare, condimentată cu lipsă de odihnă, adunată deja de nopți bune. Bonus: emoții legate de mărunțișuri organizatorice pe care nu o să le detaliez aici. La preluarea kiturilor emoțiile mele s-au diluat în marea de emoții ale alergătorilor. Anul acesta am avut mai mulți participanți decât de obicei: veterani” S24H, dar și alergători noi, de toate vârstele, aflați la primul ultramaraton.

Continue reading

21 km cu motorul turat la Timotion 2026

Am făcut școala de șoferi pe o Dacie 1310. Greu de băgat în viteze, zgomotoasă și rezervată la accelerat. La fel m-am simțit eu la Timotion anul acesta, răsuflând din greu la proba de 21 km.

Dar să începem cu începutul. Mi-am făcut încălzirea în drum spre centru, iar după 7 km am ajuns în zona de concurs, deja foarte animată.

Continue reading

Vin din nou La Petrovaselo în vie (2026)

Nu prea mai alerg concursuri de trail, dar pentru La Petrovaselo în vie fac o excepție. E a patra ediție la care am participat și (spoiler!) a fost extraordinar și de data asta. M-am înscris din nou pentru distracție dublă, adică traseul de 28 km.

În ziua cursei am avut soare și un vânticel numa bun. Uitasem cum e să alerg pe căldură, dar oricum prefer genul ăsta de timp în locul noroiului care se lipește de pantofi.

După încălzire (la soare), am luat startul și am dat năvală în vie. Pentru mine, năvala a durat puțin, pentru că au venit urcările și m-am mai potolit. Am intrat apoi în pădure, la umbră și cu poteca alergabilă, unde am putut să dau drumul la picioare. Deși alergatul pe pământ, iarbă și pietre nu face parte din meniul meu obișnuit, am încercat să mențin un ritm alert. Cu multă grijă pe unde calc, bineînțeles.

Foto: Marius Burlan

Ce m-a șocat la ediția asta este cât de repede s-a dus prima buclă și am revenit în punctul de start. Nu știu dacă e de la concentrarea pe care am avut-o pe traseu, însă parcă am clipit și am ajuns la jumătatea cursei.

Continue reading

Ca lovită de tornadă la Timișoara 21k 2026

Am uitat a câta ediție la rând alerg la SportGuru Timișoara 21k, însă de fiecare dată cursa asta mă ia prin surprindere – ca iarna în ianuarie, pe unii. Uit cum e să alergi în viteză și să lupți pentru fiecare secundă, în timp ce numeri kilometrii până la finiș.

Anul acesta, Timișoara 21k a căzut chiar pe 8 martie. Dimineața când am ieșit din casă era răcoare, deși se anunța o zi foarte însorită. Am făcut o încălzire de aproape 8 km până în centru, cu mâinile înghețate, timp în care m-am tot întrebat de ce nu mi-am luat mănuși. După salutat omuleți și apoi încă o mini-repriză de tremurat în Piața Libertății, de data asta mai degrabă de la emoții decât de la frig, am intrat în zona de start.

M-am așezat cuminte în spatele pacerilor de 1:40 la semimaraton, deși m-am gândit că s-ar putea să fie cam rapizi pentru ce sunt eu în stare în prezent. Însă dacă tot am intrat în horă, măcar să joc, nu? O să fie un antrenament bun și o să-mi motivez picioarele să zburde mai hotărâte.

Continue reading

Pink is the new red. Alergare de 50 km la Ultra Grande Amore 2026

Cursa de 50 km din februarie, de pe malul lacului Balaton, este deja o tradiție pentru mine. Ultra Grande Amore, cu startul în Balatonfured, îmi trezește mereu pofta de concurs, după o iarnă cu alergări mai amorțite.

Ca fapt amuzant, la acest concurs se schimbă câte ceva la fiecare ediție – în special distanța de pe ceas :). Cele 14 ture x 3,572 km fiecare, pentru proba de 50 km, dau rezultate diferite, chiar cu peste 1 km extra. Acum traseul a rămas același, dar concursul a avut loc sâmbătă, în loc de duminică, la ora 9:00, în loc de ora 8:00.

Foto: Pápai Heni

Dacă anii trecuți îmi propuneam obiective ambițioase pe distanța de maraton, acum n-am mai avut vreun plan de PB. Am resimțit mai tare amorțeala iernii și gheața din ianuarie, iar antrenamentele de viteză de anul acesta au fost puține tare.

M-am gândit la maratoanele din toamnă, unde am început prudent și mi-am propus să aplic aceeași tactică: voi începe cu pace de 5:10-5:15 și vedem pe parcurs ce va fi. Zis și făcut.

Continue reading

Arad Fall Run 2025 – ca peștele pe uscat

Ultimul concurs de alergare pe 2025 a fost Arad Run, proba de 22,5 km, unde participasem și anul trecut, la ediția de vară. Îmi place traseul per total (trei bucle de 7,5 km pe malul Mureșului, majoritatea pe o pistă drăguță de plimbare și biciclete), în schimb nu mă dau în vânt după urcările pe poduri, care mă fac să simt că escaladez Everestul. Exagerez, dar ați înțeles ideea.

Am pornit dis de dimineață din Timișoara, ca să fie suficient timp de luat kitul și încălzire înainte (startul pentru +Semimaraton era la 9:00). Din fericire, am prins o zi cu vreme excelentă: răcoare, dar fără ploaie. Am ezitat între tricou cu mânecă scurtă și bluză cu mânecă lungă și până la urmă am rămas la a doua variantă. A fost o decizie bună, altfel pe ce-mi ștergeam nasul?

Mi-am propus să plec cu un 4:45, simțindu-mă vitează după antrenamentul de viteză de marți, deși știam că spre final nu va mai fi amuzant. Încă din primii km aerul rece m-a luat prin surprindere. Parcă e PREA rece, aproape un vânticel mușcăcios. Am regretat că mi-am lăsat mănușile în mașină, dar am sperat că în curând o să mă încălzesc. Între timp, ba uitându-mă la ceas, ba în față, îmi dau seama că țin cam greu ritmul. Grozav, dacă în primii 2 km de-abia pot să respir, cum va fi la ultimii 2? Mulți alergători au pornit ca din pușcă, pentru că unii din ei erau și la ștafetă, având o motivație extra să tragă tare pe prima tură.

Continue reading

Timișoara City Marathon 2025 – un carusel de emoții

A patra participare la Timișoara City Marathon mi-a adus locul patru 🙂 Un loc patru norocos, pentru că la acest concurs la maraton se premiază primele cinci alergătoare și primii cinci alergători.

Foto: MeteArt Foto

Derulăm un pic timpul înapoi. Aventura începe în ziua dinainte, când am vrut să fac un mini-stretching stând pe scaun și m-am trezit cu o durere înțepătoare în gleznă și călcâi. Ce poate fi mai ironic decât să te accidentezi în tip ce stai jos?? Să te accidentezi în timp ce stai jos… iar mâine ești înscrisă la maraton.

Continue reading

Concurs de alergare în Serbia: 39 km pe pământ și iarbă, în compania soarelui

Trail fără diferență mare de nivel, vreme bună și un concurs mai diferit. Ce mi-aș fi putut dori mai mult pentru o alergare de octombrie?

Am mutat long run-ul din 11 octombrie în Serbia, la o competiție al cărei nume nu știu să-l pronunț, cu 3 probe ca la super-ofertă: 19, 29 și 39 km. Bonus, se desfășoară destul de aproape de Timișoara, lângă Subotica, în zona localităților Palic – Hajdukovo și a trei lacuri.

Am aflat pur întâmplător de acest concurs de la Coco, care participă de ani buni aici și mi l-a recomandat cu căldură. Am primit multe ponturi folositoare și mi-a dat și link-ul evenimentului, altfel nu cred că aș fi avut vreo șansă să-l descopăr, mai ales că textele sunt scrise în litere chirilice 🙂

Ce e inedit față de alte concursuri de alergare?

Continue reading

UVT Liberty Marathon 2025 – 42 km cu lecția învățată

Primii 10 km sunt o minciună”. Cu gândul ăsta am luat startul la UVT Liberty Marathon Timișoara, unde m-am înscris din nou la proba de maraton. Cu mai puțin antrenament specific față de anul trecut, dar cu această lecție de realism primită la o cursă din 2022, pe care n-am uitat-o și am aplicat-o aici. Mi-a prins bine.

Știam că de PB nu poate fi vorba – ar fi însemnat un pace de sub 5:00 min/km, așa că mi-am propus să încerc un 5:10-5:15 și să mai ajustez pe parcurs. Pe scurt, să alerg în funcție de ce am antrenat, nu în funcție de inspirația de la început.

“Dar ce bine mă simt, hai că alerg acum la început cât mă țin picioarele, să recuperez pentru când voi fi mai obosit.” E un gând care mă atrăgea ca un cântec de sirenă înainte de experiența din 2022 și pe care sunt sigură că mulți alergători îl aud în cap la startul unei curse. Acum l-am neglijat pentru că, așa cum ziceam la început, primii 10 km dintr-un maraton sunt o minciună. Crezi că ești Zorro, când, de fapt, ești doar fresh și simți vibe-ul bun de la start, plus că în jurul tău sunt o grămadă de alergători rapizi (nu mai contează că ei aleargă 10 sau 21km, iar tu 42). Situația se schimbă însă după niște km, când vine “nota de plată” pentru spinturile de început. În oboseală, de obicei.

Continue reading

Un nou proiect cu zâmbet și alergare

Pe 26 august 2011 am postat pe zambetsisanatate.ro primul (mini)articol și am început să scriu constant. Cam în aceeași perioadă m-am apucat de alergare. Să fie o coincidență? Ambele pasiuni au crescut în timp și iată că 14 ani mai târziu sunt încă prezente în viața mea și îmi aduc bucurie.

Pentru că îmi doresc să sărbătoresc faptul că blogul meu își ia “buletinul”, lansez un nou proiect care să unească aceste două pasiuni ale mele: inaugurez newsletterul Zâmbet și alergare.

Dacă îți place să alergi, ești binevenit(ă) să te abonezi aici: https://andracalenic.substack.com/  

Newsletterul Zâmbet și alergare va fi ca o cutie cu bomboane asortate, cu surprize de tot felul: despre experiențele mele cu nutriția, despre participarea la competiții, lecții învățate, provocări și gânduri de alergătoare.

Zambetisanatate.ro rămâne locul unde voi scrie despre vacanțe, plimbări, idei pentru o stare de bine și alte gânduri.

Ideea s-a înfiripat în ianuarie, după provocarea 24 de zile despre alergare, când, timp de 24 de zile, am postat zilnic câte un articol cu gânduri despre alergare. Mi-a plăcut și am avut multe idei, așa că m-am gândit să-l transform în ceva mai constant. Pentru început, voi trimite newsletterul de două ori pe lună.

Sper ca această frumoasă comunitate de alergători din România să devină cât mai extinsă și prietenoasă pentru toate persoanele, indiferent de viteză, obiective sau nivelul de motivație.

De ce newsletter? Pentru că îmi doresc un mediu mai personal și direct de comunicare. Și pentru că scriu mult.

Să ne citim cu bucurie!