Tag Archives: 1 Decembrie

21 km de 1 Decembrie și un PB

Oare am alergat 5 ture sau doar 4? Cu întrebarea asta în gând am trecut linia de finish de la Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc, când cronometrul oficial arăta 1:50. Ca și anul trecut, pe 1 Decembrie îmi propusesem să alerg proba de semimaraton, iar acum mă aflam în fața dilemei dacă am terminat sau mai trebuie să dau o tură.

Anul ăsta organizatorii au modificat traseul și nu s-a mai alergat doar în jurul lacului, iar tura a fost prelungită pe aleile parcului până la 4,2 km. O idee foarte bună, zic eu. Așadar, la semi am avut de făcut 5 ture, iar cum GPS-ul n-a vrut să mă localizeze, am numărat… pe degete.

maraton-1-decembrie-2016-bucuresti-ior

Foto: Radu Cristi

M-am perpelit un pic prin jurul zonei de finish, până când am văzut primele rezultate printate pe hârtie și m-am liniștit. Da, medalia care tocmai atârna de gâtul meu era justificată. 5 ture terminate cu brio!

Și… am cam făcut Personal Best pe distanță de semi – 1:50, locul 4 din 35 la categoria F18-34. Nu știu cât de bine a fost măsurat traseul și dacă a avut într-adevăr 21 și un pic de km, ca la carte, dar mă declar mulțumită de constanța mea: aprox. 22 minute pe fiecare tură, cu excepția ultimeia, unde au ieșit 21 😛 Continue reading

1 Decembrie cu alergare şi sarmale. Cum a fost la Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc 2015

Am rămas datoare cu povestea despre semimaratonul la care am participat în prima zi de iarnă 🙂

De 1 Decembrie de obicei nu am un program special. Mă bucur că e zi liberă, dar nu merg la parade, defilări sau alte evenimente unde aglomeraţia e factorul comun. Singurul 1 Decembrie pe care-l ţin bine minte e ăla în care o bancă a inaugurat un brad uriaş la Unirii şi TOT Bucureştiul s-a înghesuit să-l vadă. Dar nu despre asta vreau să scriu acum.

semimaraton-IOR-1-decembrie-2015Anul acesta (2015) am sărbătorit 1 Decembrie printr-o alergare pe cinste: 21 km la Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc. Iniţial mă bătea gândul să mă bag chiar la proba de maraton, dar până la urmă am ales semi-ul şi zic că a fost o idee bună. După personal best-ul de la Verona mi-am dorit să fie o alergare maxim de relaxată şi fără vreun target, mai ales că urma să se desfăşoare în parcul “meu” IOR.

Taxa de înscriere a fost de 60 de lei; exista şi opţiunea de 90 lei, având inclusă în plus o bluză de alergare. Mi s-a părut o idee bună această departajare, pentru cei care şi-ar fi dorit să participe, dar nu ţineau neapărat să primească şi tricou. Eu nu am stat pe gânduri să aleg varianta a doua, însă am cam regretat, pentru că S-ul era unul enorm, cu mânecile foarte lungi (sau sunt eu prea mică, poate? :P). În fine, merge purtat iarna pe sub geacă, deci nu e aşa grav. În rest, kit-ul a fost foarte generos; mi-a plăcut tare mult ideea cu fotografia de după, pe care am primit-o printată, pe loc, iar sarmalele cu mămăliguţă şi bombonica raw au fost delicioase. Continue reading

România. Puzzle subiectiv de lucruri bune

Pentru că de 1 Decembrie batem apa-n piuă despre România, vorbind-o de bine sau de mai puţin bine, anul acesta am făcut un top foarte personal despre câteva chestii care-mi plac în ţara mea natală. Desigur, unele dintre ele sunt de găsit şi pe alte meleaguri, însă eu le-am trăit aici cu drag, aşa că le-am inclus în acest puzzle subiectiv de gânduri pozitive.

cetatea-cisnadioara-panorama

România se cere descoperită, căci frumuseţea i se ascunde timidă după un paravan uneori prea cenuşiu. Nu se multumeşte să-i arunci o privire scurtă, ci se lasă greu cucerită. Vrea să-ţi capteze atenţia, să i te dedici total pentru a o descoperi. Ce-i drept, uneori trebuie să treci prin încercări serioase, ca Făt-Frumos din poveste, dacă vrei să-i descoperi farmecul. Îţi cere multă răbdare şi te supune unor provocări acerbe, aşa că satisfacţia e cu atât mai mare când reuşeşti să-i afli caracterul şi comorile tăinuite bine-bine.

Am înţeles asta după vreo 10 ani de stat în Bucureşti, oraş care m-a făcut să privesc cu alţi ochi realitatea din jur. Cel mai important, am învăţat să fiu curioasă. Nu se ştie ce detaliu poate apărea după o poartă veche sau pe o stradă uitată de lume, în spatele platoşei de blocuri gri. O lecţie valoroasă a fost că dincolo de aparenţe, deseori îşi arată lumina o realitate surprinzător de plăcută. Continue reading

Cu drag, de 1 Decembrie

Draga mea,

De ziua ta îţi doresc, în primul rând, să ai mai multă încredere în tine.

Îţi stă bine când te îmbraci cu haine colorate, accesorizate vesel, şi îţi aşterni lumină pe chip. Ar trebui să faci asta mai des.

Îmi place că ştii să faci haz de necaz, ai mereu o vorbă bună pentru cei trişti şi născoceşti soluţii originale la provocările cu care te confrunţi.

Te admir pentru încăpăţânarea cu care găseşti resurse să zâmbeşti chiar şi când unii strâmbă din nas la micile tale realizări. Ştii să te bucuri ca un copil de fiecare pas făcut, fără să te laşi demoralizată de drumul lung.

Nu te lăsa intimidată de jignirile unora care se laudă să sunt civilizaţi, dar care nu ezită să judece după aparenţe, lăsându-se conduşi de stereotipuri.

romania 1 decembrieÎţi doresc să găseşti puterea să înveţi din propriile greşeli, să te ridici şi să priveşti mereu înainte, trecând mai întărită peste înfrângeri. Numai cine nu încearcă nu greşeşte.

Continuă să-ţi susţii valorile în care crezi, căci ele îţi vor da puterea de care ai nevoie ca să creşti frumos.

Şi, cel mai important, zâmbeşte mereu, nu doar de ziua ta 🙂

La mulţi ani!

Continue reading

România, aşa cum este ea

Oamenii pe care îi iubim nu sunt perfecţi.

Au defecte, dar cu toate astea ţinem la ei. Avem siguranţa că sunt undeva, acolo, şi că atunci când vom avea nevoie de un sfat sau o îmbrăţişare ne vor fi alături necondiţionat. Chiar dacă sunt departe, nu încetăm să ne gândim la ei şi să ne susţinem reciproc.

Suntem mândri de prietenii noştri, chiar dacă nu se îmbracă mereu modern, nu îşi asortează îmbrăcămintea sau nu au un ten perfect.

apus-vazut-din-crystal-tower-bucuresti

Când prietenii noştri greşesc, îi luăm deoparte şi le atragem atenţia cu blândeţe, îi ajutăm atât cât putem şi cât ne lasă. Pentru că nu au nevoie să fie arătaţi cu degetul sau mânjiţi cu noroi, ci mai de folos le sunt sprijinul şi chiar criticile constructive. Continue reading