Tag Archives: Bucureşti

Milu Cafe, sufrageria cu prieteni și cafea

La Milu Cafe voiam să ajung de o grămadă de timp, că arăta ispititor de chill, dar am tot amânat pentru că ba nu aveau program seara, în weekend, ba nu aveam eu drum prin zonă… Însă într-o bună zi am măturat toate scuzele și mi-am zis: “Gata, mâine mă duc să fac o vizită la Milu Cafe!”

Am planificat ieșirea într-o vineri după-amiază, când lumea e încă la serviciu sau pe drum spre munte/ mare și m-am înființat la ușa Milu cu o carte la posesor, plus dorință de relaxare cât cuprinde.

cafenea milu cafe

Milu Cafe are o locație mega-centrală, în spatele magazinului Cocor de la Unirii, pe strada Bărăției (aproape de biserică), așa că mi-a fost ușor s-o găsesc.

După ce mi-am luat un ceai, m-am tolănit într-un fotoliu aproape de geam și am constatat cu amuzament că în vitrină era reconstituită o bucată kitsch-ironică de litoral, cu flamingo roz, scoici, coral, pisică norocoasă aurie, boabe de cafea și pești-bibelou :)) Continue reading

T-bar Bucharest – un loc secret pentru pasionații de ceai

T-bar nu e tocmai un loc secret, însă nu este foarte popular pentru că se adresează doar celor super-pasionați de ceai. Ceai adevărat, nu mușețel 😛

Se află aproape de Unirii, în cadrul X Hostel Bucharest, unde cobori pe scări spre un loc despre care n-ai zice că găzduiește o ceainărie. 

Într-un colț cu lumină discretă, o bibliotecă delimitează spațiul cu pernuțe și fotolii al T-bar.  T-bar nu e tocmai o ceainărie clasică, e mai mult un loc de relaxare cu ceai, iar “meniul” cuprinde doar câteva sortimente.

t bar bucharest ceai

Ne-am descălțat și am intrat, apoi ne-am așezat pe covor. M-a mirat să văd desenat pe pereții negri ceva ce pare a fi Opera din Sidney, fără legătură directă cu ceaiul, dar se pare că face parte din personalitatea hostelului 🙂

Sunetul bilelor de biliard lovindu-se una de alta și muzica agitată s-au estompat automat când Riku, gazda noastă, a început să pregătească ceaiul după metoda chinezească Gong Fu și să ne povestească despre lumea asta minunată.  Continue reading

La petite bouffe – cărți, vin și pâine bună în Cotroceni

Chipeșul cartier Cotroceni s-a îmbogățit cu încă un loc fain: La petite bouffe sau „La pisicul ghiftuit”, o cafenea-librărie cochetă ce stă sub semnul unei mâțe negre, simpatică foc. Mi-a plăcut ideea Humanitas de a reuni câteva plăceri ale vieții – cărți, vinuri, obiecte frumoase, produse de patiserie și brutărie – într-un spațiu mic, dar cu personalitate.

la petite bouffe cotroceniPredomină albul și bejul, iar mobilerul cu linii curate, limpezi este animat de buchete de flori colorate. Biblioteca e la loc de cinste, cu romane de tot felul.

Pe lângă pisicul negru de care am amintit deja, elementul special al La petite bouffe este o fereastră rotundă, generoasă. Pe care n-am surprins-o în nicio poză, așa că mai bine mergeți s-o vedeți cu ochii voștri.

Meniul cuprinde o listă generoasă de vinuri, alături de beri, cafea, ceai, ciocolată caldă, cidru, sucuri. În plus, La petite bouffe se aprovizionează de la Rue du Pain cu prăjituri, tarte și pâinici, așa că dacă aveți poftă de un desert mai deosebit, ați nimerit în locul perfect (am înțeles că Millefeuille-ul e genial). Mai au salate și sandvișuri, deci nu există riscul să pleci nemâncat.  Continue reading

Muzeul Micul Paris și un studio foto nonconformist în centrul Bucureștiului

Centrul Vechi al Bucureștiului este pentru mine o sursă inepuizabilă de surprize. De la terase și baruri noi care apar ca ciupercile după ploaie (și dispar la fel de repede), până la colțuri cochete, clădiri sau statui roase de vreme și festivaluri stradale.

De curând, mi-a mai servit o experiență inedită, sub forma unui mini-muzeu descoperit fix în mijlocul tumultuosului centru vechi. În gangul care leagă Lipscaniul de str. Blănari am găsit Muzeul Micul Paris, în locul unde se află și FotoCabinet, un studio foto un pic altfel. De fapt, nu am dat peste el întâmplător, ci m-a dus acolo Ioana, într-o seară caldă de weekend.

fotocabinet muzeul micul paris bucuresti

Am reperat foarte ușor muzeul după pancarta de la intrare și am urcat scările pline de curiozitate, mai ales că citisem că se poate bea și un ceai înăuntru. Când am deschis ușa, am avut senzația că am călătorit cu mașina timpului și am ajuns înapoi în perioada de aur a Bucureștiului.

Muzeul Micul Paris reînvie atmosfera Bucureştiului de la început de secol XX printr-o serie de haine, accesorii, obiecte de mobilier și fotografii, aranjate creativ în mai multe camere tematice: una cu aer francez, alta orientală, alta românească etc.  Continue reading

Semimaraton București 2018 și o nouă porție de bronzat

După cele două maratoane montane de anul acesta, Semimaratonul București a fost un fel de „petrecere acasă”. M-am simțit foarte relaxată în ajunul cursei de 21 km, deși speram la un Personal Best și știam că voi trage mai mult decât o fac de obicei la alergările de antrenament. Strategia mea era să mă țin după pacerii de 1:45, iar apoi, dacă mă mai lasă plămânii, să-i dau mai tare și să termin sub timpul ăsta.

Dar cum socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg… m-am trezit alergând cam rapid pe primul km și am sperat în naivitatea mea că o să pot ține ritmul cât mai mult. Susținătorii erau cu energia la maxim și făceau galerie de pe margine, se mai auzea ceva muzică, totul mergea cum nu se poate mai bine pentru picioarele mele. Pacerii de 1:45 erau undeva în spatele meu, iar eu zburdam fără griji printre ceilalți alergători.

semimaraton bucuresti 2018 impresii

Foto: Semimaraton București

Când am întors la Piața Alba Iulia, tare bine a fost să am soarele în spate și nu direct în ochi (nu-mi luasem șapcă). Am profitat de porțiunile cu o coborâre ușoară ca să-mi las picioarele libere, iar pe urcări parcă n-a fost așa de grav, am reușit cât de cât să țin ritmul.  Continue reading

Pegas Duatlon Buftea 2018 – o cursă ca un 1 Mai

Pentru că anul acesta zăpada și-a făcut simțită prezența masiv în martie, Duatlonul de la Buftea s-a mutat tocmai la final de aprilie, în preajma unui weekend prelungit (pentru unii). Totuși, locul de start de pe malul lacului era animat sâmbătă dimineața, când am ajuns la Buftea. Se făceau ultimele pregătiri la biciclete, mai un umflat de roți, mai o alergare de încălzire, mai un stat la povești…

Colega cu care mă înscrisesem inițial la ștafetă feminin n-a mai putut să vină, așa că m-am orientat spre ștafetă mixt, ca anul trecut, eu ocupându-mă de alergare, iar partenerul meu, de bicicletă. Am fost plăcut surprinsă că organizatorii au acceptat rapid schimbarea cu 3 zile înainte de competiție, fără să pretindă vreo taxă de transfer sau mai știu eu ce.

duatlon buftea 2018

Startul pentru probele de individual și de ștafete a fost în același timp, la ora 11:00.

Și plecăm. Încep să alerg în ritm cu cei de pe lângă mine, fiind depășită din când în când. Totul bine și frumos, mă simt plină de energie și mi se pare că alerg ușor, sprinten, fără efort. Privind la ceilalți, parcă sunt pe o barcă legănată plăcut de valuri, asta e senzația.  Continue reading

Mic ghid pentru a iubi Bucureștiul

Era 2005 când Bucureștiul m-a adoptat, iar de atunci continuă să mă uimească în fiecare zi pe care o petrec aici. Uneori agitată, sumbră, copleșitoare, alteori exuberantă, boemă, plină de entuziasm, atmosfera din București e oricum, numai nu plictisitoare.

Dacă ai nevoie de un impuls ca să descoperi și partea mai prietenoasă a capitalei, încearcă experiențele de mai jos. Poate că n-o să te îndrăgostești nebunește de ea, dar cel puțin te vei bucura de un flirt plăcut cu un oraș surprinzător. Enjoy!

cum sa iubesti bucurestiul

Fă o plimbare pe strada din spatele Ateneului, la ceas de seară

Are ceva magic bucățica asta de centru, cu strada îngustă și pietruită, mai ales la lumina felinarelor. Dacă tot ești aici, poți să guști o prăji bună la Mara Mura sau un ecler fancy la French Revolution. Sau ambele, desigur.  Continue reading

11 km de 1 Decembrie 2017

Pentru mine, om care iubește alergările pe distanțe lungi, o cursă de 10 km și un pic nu reprezintă o sursă prea mare de satisfacție. Mai ales că viteza nu e punctul meu forte. Totuși, pentru că în ultimele săptămâni un genunchi mi-a cerut insistent pauză, am fost prudentă și am renunțat la proba de 42 km de la Maratonul 1 Decembrie. N-am rămas pe bară, ci mi-am găsit loc la cursa de 11 km.

Maratonul de 1 Decembrie a devenit o tradiție – e deja al treilea an consecutiv în care particip, pentru că îmi place atmosfera de sărbătoare din IOR, parcul atât de cunoscut și drag mie. 

11 km 1 decembrie 2017 IOR

Foto: Radu Cristi

Startul la 11 km a fost tocmai la 11:15, dintr-un loc mai departe de scenă, pe care l-am dibuit luându-mă după ceilalți participanți. Traseul a însemnat 3 ture de lac, cu ceva ocoliri ca să dea la număr, dar în sens invers față de cum alerg de obicei. O binevenită variație. Organizatorii au fost inspirați cu traseul (traseele, mai bine zis), la fel și cu separarea orelor de start, ca să nu fie mare înghesuială pe aleile parcului.  Continue reading

Ceainăria Respiro. Pentru momente inspirate de pauză

Nu mai știu cum am dat peste evenimentul “Cărți pe nevăzute” – probabil pe Facebook. Mi-a surâs imediat ideea, cu atât mai mult când am descoperit că are loc într-o ceainărie unde nu fusesem până acum.

ceainaria respiro

Ceainăria Respiro se află fix în centrul Bucureștiului, în zona Universitate. Ca să ajungi acolo, treci pe lângă Pizza Hut și intri pe gangul spre Biserica Doamnei. Dincolo de ușa simplă am găsit o cameră superb decorată în culori pastelate, cu câteva mese, canapele și scaune, având deasupra un șir de oglinzi luminoase. E o ambianță liniștitoare în Ceainăria Respiro, ideală pentru un moment de repaus, așa cum promite și numele.  Continue reading

Degusteria Francesca – răsfăț culinar în stil italian

Pentru că în ultimii doi ani n-am reușit să-mi potolesc dorul de Italia printr-o vizită în țara lui Mamma mia!, mi-am satisfăcut parțial pofta printr-un prânz squisito la Degusteria Francesca, un magazin & mini-bistro cu delicatese italiene în București.

degusteria francesca platou piemontez si salata

Mai trecusem de câteva ori prin zonă, dar din cine știe ce motiv n-am intrat niciodată. Acum însă am aflat de la Ioana că sunt și locuri de stat, așa că mi-a surâs un prânz într-un spațiu cu lumină îmbietoare.

Lăsând în urmă peisajul urban gri și plouat, am intrat pe ușa Degusteria Francesca și am nimerit într-un mic paradis gurmand. De la primii pași am remarcat rafturile doldora de tot felul de bunătăți. M-am apropiat și am descoperit: Continue reading