Am rămas datoare cu povestea despre semimaratonul la care am participat în prima zi de iarnă 🙂
De 1 Decembrie de obicei nu am un program special. Mă bucur că e zi liberă, dar nu merg la parade, defilări sau alte evenimente unde aglomeraţia e factorul comun. Singurul 1 Decembrie pe care-l ţin bine minte e ăla în care o bancă a inaugurat un brad uriaş la Unirii şi TOT Bucureştiul s-a înghesuit să-l vadă. Dar nu despre asta vreau să scriu acum.
Anul acesta (2015) am sărbătorit 1 Decembrie printr-o alergare pe cinste: 21 km la Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc. Iniţial mă bătea gândul să mă bag chiar la proba de maraton, dar până la urmă am ales semi-ul şi zic că a fost o idee bună. După personal best-ul de la Verona mi-am dorit să fie o alergare maxim de relaxată şi fără vreun target, mai ales că urma să se desfăşoare în parcul “meu” IOR.
Taxa de înscriere a fost de 60 de lei; exista şi opţiunea de 90 lei, având inclusă în plus o bluză de alergare. Mi s-a părut o idee bună această departajare, pentru cei care şi-ar fi dorit să participe, dar nu ţineau neapărat să primească şi tricou. Eu nu am stat pe gânduri să aleg varianta a doua, însă am cam regretat, pentru că S-ul era unul enorm, cu mânecile foarte lungi (sau sunt eu prea mică, poate? :P). În fine, merge purtat iarna pe sub geacă, deci nu e aşa grav. În rest, kit-ul a fost foarte generos; mi-a plăcut tare mult ideea cu fotografia de după, pe care am primit-o printată, pe loc, iar sarmalele cu mămăliguţă şi bombonica raw au fost delicioase.
Vremea mi-a făcut o surpriză plăcută: temperaturi ridicate pentru început de decembrie şi un pic de soare. Zăpadă, nici gând!
Am pornit încet şi nu am vrut să forţez nici măcar pe final. În schimb, am încercat să ţin un ritm constant pe durata celor 7 ture de lac şi m-am oprit doar de vreo 2-3 ori, la zona de realimentare. Direcţia a fost în sens invers faţă de cum alerg eu de obicei în IOR, aşa că am avut parte şi de o variaţie de perspectivă. Timpul a fost undeva la 2:05 – cum ziceam, nu m-am agitat să scot cine ştie ce performanţă 🙂
Am apreciat că au fost foarte mulţi fotografi care au surprins momentele faine ale evenimentului, la start şi pe traseu, iar încurajările au curs pe toată durata cursei (Fata de la pod, ai fost cea mai tareee! :D) Am simţit multă bună dispoziţie plutind în aer şi cred că ăsta e un criteriu suficient pentru a desemna alergarea ca fiind una reuşită 🙂
La multi ani, om frumos si felicitari pentru cursa! Iti citesc blogul de multa vreme si mi-e tare drag, dar postarea aceasta am ratat-o cumva, abia acum am ajuns la ea, vazand in retrospectiva anului tau ca ai participat la cursa. Multumesc pentru zambet, ce surpriza frumoasa si ce ma bucur ca te-am incurajat si pe tine! Sa ai un an magic! Cu drag, fata de la pod 🙂
Wooow, ce surpriză plăcută! <3 Mulţumesc din suflet pentru încurajările de atunci şi pentru că mi-ai scris acum 🙂
Un an minunat îţi doresc şi ţie!
Cu mult drag si multumesc si eu! Ati fost grozavi!! ^_^