Category Archives: Călătorii

Ce am văzut într-o sâmbătă liniștită în Veszprem (Ungaria)

M-am bucurat să vizitez Veszprem, Capitală Europeană a Culturii anul acesta, ca și Timișoara. Veszprem se află în Ungaria, aproape de lacul Balaton și de Budapesta, la vreo 4 ore și jumătate de mers cu mașina de Timișoara.

Este unul dintre cele mai vechi orașe din Ungaria, castelul fiind construit în secolele X-XI. Timp de sute de ani, reginele Ungariei au fost încoronate de episcopul de aici, motiv pentru care Veszprem este supranumit și „Orașul Reginelor”. Castelul din Veszprem a fost și reședința Gizellei, soția regelui Ștefan I.

Încă de vineri seara, când am ajuns în centru, am fost întâmpinați de o instalație luminoasă ciudată, sub formă de… zombi (?). Am aflat a doua zi ce era, de fapt.

Am luat cazare chiar în centru, într-o clădire cu scări de lemn și o cameră mobilată clasic-tradițional, dar foarte confortabilă. A fost o alegere inspirată, pentru că am avut totul la îndemână și n-a fost nevoie să ne deplasăm cu mașina (parcarea a fost gratuită, la cazare).

Primele impresii

Sâmbăta a început lent, iar pe la 11 am scos nasul afară la soare. După brunch, am pornit la admirat clădiri, străduțe și detalii urbane. Era liniște și aproape pustiu pe străzi, doar câțiva oameni cu câini ieșiseră la plimbare.

Am remarcat asfaltul nou turnat și trotuarele pietruite recent, semn că se fac îmbunătățiri la infrastructura orașului. Câteva clădiri cu arhitectură în stil secession m-au făcut să scot imediat telefonul să fac poze. Am zărit apoi tot felul de cotloane și străduțe înguste, care parcă se cereau explorate.

Continue reading

Impresii despre Novi Sad (Serbia), din zile de iarnă cu soare și sărbătoare

Anul ăsta îmi doresc să fac mai multe ieșiri în weekenduri, așa că am început din prima săptămână a lunii ianuarie – coincidență sau nu, de ziua mea. Primul gând a fost Budapesta, care e relativ aproape, dar mi-am zis totuși că ar fi mai fain să mergem într-un loc nou, așa că am ales Novi Sad.

Știam despre acest orășel din Serbia că în 2022 a fost Capitală Europeană a Culturii și, cel mai important, că e foarte aproape de noi, adică la vreo 2 ore jumate de mers cu mașina de Timișoara. Cam atât. Astea au fost criteriile.

Cu vreo 4 zile înainte am rezervat cazarea, care s-a dovedit a fi surprinzător de ieftină (55 euro/ 2 nopți/ 2 adulți), într-o locație centrală. Bineînțeles, nu se putea să nu caut niște restaurante și cafenele drăguțe, iar investigația mea în domeniul culinar mi-a oferit o revelație: pe 7 ianuarie, sârbii, majoritatea ortodocși de rit vechi, sărbătoresc Crăciunul. “Super, asta înseamnă că totul va fi închis și vom ajunge într-un oraș pustiu și nu vom avea unde să mâncăm…” Însă pentru că nu am mai avut chef de schimbări și alte căutări, am zis că mergem așa, fie ce-o fi.

Continue reading

Traseu cu cetăți medievale: Biertan, Cârța, Câlnic

Vizita de anul trecut de la Cetatea Feldioara (lângă Brașov) mi-a trezit pofta de admirat și alte cetăți medievale și biserici fortificate. Am rămas în Transilvania, dar am mers mai spre vest și de data asta am pus pe listă Biertan, Cârța și Câlnic.

Biertan

Înainte să le iau pe rând, trei impresii generale despre aceste trei obiective:

  • Influența sașilor se simte în arhitectură și organizare. Din ce am citit, zona cu influență săsească din Transilvania acoperă părți din județele Brașov, Sibiu, Mureș și Alba. Deși am găsit străzile goale (era în miezul unei zile călduroase de august), m-a impresionat cât de îngrijite și curate sunt satele din zonă, cu flori pe margine și case plăcute, deși nu foarte mari.
  • Am apreciat enorm bunul gust și absența kitsch-ului, elemente pe care rar le găsești la obiectivele turistice mai celebre. Poate pentru că aceste cetăți nu sunt încă foarte vizitate (din păcate) și au fost restaurate cu cap, își păstrează personalitatea și autenticitatea.
  • Construcțiile fortificate se văd impresionant de sus, dintr-o perspectivă panoramică sau din dronă, însă de la nivelul solului sau din interior trebuie să faci un exercițiu de imaginație pentru a le recunoaște din pozele de pe Internet. Oricum, oferă niște priveliști minunate spre satele și dealurile din jur, iar sentimentul este unul foarte liniștitor.

Biserica fortificată Biertan

Când am ajuns în Biertan, sat situat aproape de Mediaș, eram moleșită bine din cauza căldurii, așa că primele gânduri au fost de tipul „Ce caut eu aici în toiul verii??”. M-am mai dezmeticit când am intrat în biserică, la răcoare, și am auzit-o pe doamna ghid povestind despre istoria construcției.

Continue reading

Ce e de văzut în Mediaș (mai multe decât ai crede)

Despre Mediaș știam doar că e aproape de Sibiu și are un centru cu aer medieval. Și cum la Sibiu mai fusesem, am ales Mediașul ca oprire pentru o ieșire de weekend, în ideea de a explora un loc nou. A fost o alegere excelentă!

Am ajuns în Mediaș vineri seara și după ce ne-am cazat am pornit spre centru. Am găsit parcare liberă chiar aproape de Piața Regele Ferdinand I și cum am coborât din mașină am căscat ochii mari văzând clădirile frumos renovate, în culori delicioase, cu obloane. Am dat ocol parcului din mijloc, apoi ne-am pierdut pe străduțe, din dorința de a simți mai bine sufletul acestui orășel. Nu am putut rezista unui cotlon cu indicatorul str. Bisericii, așa că am urcat cele câteva trepte spre cetate.

Ne-am trezit nu la biserică, ci pe o altă stradă, mărginită de case mici, unde aproape că puteai să atingi liniștea. Ce mi s-a părut șocant de frumos a fost calmul de pe aceste străduțe și faptul că există și case în fața cărora NU sunt parcate mașini, deci poți face poze fără să ai porțile ascunse. Nu știu în câte locuri te mai întâlnești cu șansa asta.

Continue reading

La masă în Valencia – mâncare spaniolă și nu prea

Mâncarea e unul dintre capitolele mele preferate când merg în vacanță. Nu doar atunci, dar mai ales atunci.

În Valencia am observat că, în general, e nevoie de rezervare ca să prinzi loc în restaurantele mai drăguțe, mai ales seara și mai ales în weekend. Sunt locuri unde poți ocupa o masă doar cu rezervare. Nu e cazul peste tot, însă în restaurantele bine cotate cam asta e practica (din ce am văzut, începe să le aplice și pe la noi).

Am evitat restaurantele unde chelnerii “pescuiesc” clienți de pe stradă (e valabil oriunde, nu doar în Valencia). Nu sunt adepta mâncatului exclusiv de preparate tradiționale, de-ale locului unde merg, însă evident că sunt curioasă să încerc și bunătățile locale.

Bistrourile, restaurantele și cafenelele următoare le-am ales cu ajutorul lui Google Maps, am pescuit recomandări din articole și clipuri, la care am adăugat un pic de spontaneitate.

Continue reading

Locuri de văzut în Valencia (cu buget redus)

Sunt multe locuri de vizitat în Valencia și nu mă refer aici (doar) la muzee. Cred că a judeca orice oraș strict prin prisma instituțiilor de cultură mărețe înseamnă să-i faci o mare nedreptate, când un oraș înseamnă și povești, curiozitate, viață. Nu știu cum stă Valencia la capitolul muzee (deși intuiesc că foarte bine), dar dacă vă plac clădirile inedite, panoramele și parcurile, cu siguranță nu o să vă plictisiți aici.

Iată câteva locuri care mi-au plăcut și pe care le recomand în Valencia, Spania:

Continue reading

Ce m-a impresionat în Valencia, Spania. Gânduri de vacanță

Mi-era tare dor de o vacanță pe cinste, de o săptămână întreagă într-un loc nou, unde să descopăr colțuri speciale, să mănânc bunătăți și să mă odihnesc. La Valencia mi-au ieșit primele două, cu al treilea punct am rămas restantă 😀

Vacanța în Valencia o plănuisem de prin martie-aprilie, când am luat deja biletele de avion (Wizz Air, 500 lei/persoană, Timișoara-Valencia și retur) și am rezervat cazare (în centrul vechi, la 5 minute de Mercat Central – aprox. 3.250 lei, 2 persoane, 7 nopți).

Cu greu m-am abținut să nu pozez tot ce-mi iese în cale. Mă rog, de fapt nu prea m-am abținut. Pe scurt, mi-a plăcut enorm Valencia, cu spiritul ei mediteranean, colorat și primitor. Îmi marcasem pe Google Maps câteva locuri de văzut, însă fără pretenția de a le bifa pe toate sau a mă limita la ele.

Continue reading

De văzut în Reșița: picturi murale pline de culoare

N-ai ce să vezi în X.” E una dintre chestiile pe care le aud des când vine vorba de mici orașe din România, uitate de lume, unde clădirile se zbat sub tencuieli căzute, rugină și termopane total nepotrivite.

În acest caz, X este Reșița, oraș în județul Caraș-Severin, despre care știam doar că are o reputație în siderurgie. E la o oră și jumătate de mers cu mașina de Timișoara, așa că într-o sâmbătă, pe la prânz, ne-am îndreptat într-acolo. Desigur, aveam un plan 🙂

Văzusem pe Instagram o serie de picturi murale care îmbrăcau clădiri din Reșița și eram curioasă să văd cum arată live. Nu erau doar una-două, ci părea că e o adevărată campanie de a înveseli orașul.

Continue reading

După-amiază tihnită în Szeged

Micul oraș unguresc de pe malul Tisei mi-a oferit ocazia unei evadări mult dorite într-un loc nou, destul de aproape de Timișoara. Deși friguț, am prins o zi cu soare în Szeged, care a proiectat pe clădiri o lumină superbă și m-a energizat.

Am făcut o grămadă de fotografii, deși mi-au înghețat degetele pe telefon. Mi-am luat mănuși fără degete și nu a fost o alegere prea bună. Pentru degete.

Nu mi-am propus să prezint în articol toate clădirile și locurile faine din Szeged și nici măcar pe toate pe care le-am văzut. Însă câteva amintiri plăcute tot am vrut să menționez aici.

Am început plimbarea cu… un prânz. La Cirmi (adică pisicuță, de aici și desenul), un mic bistrou foarte cosy. Nu vă lăsați induși în eroare de poză, când am ajuns camera era plină, dar localul s-a golit destul de repede. Mâncarea mea – fajitas de pui (deloc unguresc, știu) a fost foarte, foarte, foarte sărată, așa că n-am putut să mănânc prea mult din ea. Noroc cu antreul împărțit, guacamole, iaurt și lipiile bune, care au salvat situația.

Continue reading

Nuremberg: Restaurante și cafenele preferate

În cele câteva zile petrecute la Nuremberg, am trecut pragul câtorva locuri care m-au încântat prin atmosferă și/ sau mâncare și m-au făcut să mă simt relaxată, cu adevărat în vacanță.

La Rustika

În română, numele ăsta îmi sugerează o mâncare tradițională și un loc foarte… rustic. De aici și rezerva mea inițială de a merge la cină acolo. Ei bine, Rustika din Nuremberg e un restaurant rafinat, dar fără să fie pretențios, ci dimpotrivă, super-cosy. E specializat în pește și carne, cu feluri de mâncare diverse. Partea faină a fost că, stând lângă geam, am surprins o ninsoare cu fulgi maaari, care a făcut și mai plăcută seara.

Continue reading