Author Archives: Andra :)

Drumul cel mai scurt spre fericire – Lynda Field

După titlu, “Drumul cel mai scurt spre fericire” pare una dintre acele multe cărţi care au invadat piaţa şi care promit să te înveţe cum să fii mai fericit, mai bogat, mai satisfăcut etc. Dincolo de coperta roz gen „Barbie” şi scrisul alandala cu prea multe fonturi şi culori, am avut surpriza să descopăr în aceste pagini câteva sugestii şi idei care m-au pus pe gânduri.

Cartea propune o serie de paşi zilnici pentru a transforma o viziune sumbră asupra vieţii în una veselă şi pozitivă; ne arată cum să privim viaţa cu ochi optimişti şi să aducem mai multă bună dispoziţie în viaţa noastră prin echilibru şi calm. Povestioarele prezentate subliniază ideile expuse şi arată cum se poate schimba viaţa noastră cu puţină hotărâre. Îmi place că sunt sugerate şi acţiuni concrete, nu doar sfaturi abstracte. A gândi pozitiv este important, dar pentru a obţine ceva nu este de ajuns, e nevoie să şi acţionezi.

Câteva idei pe care le-am reţinut din această carte: Continue reading →

O nouă pictură pe treptele străzii Xenofon

Unde fugim de agitaţie: Mănăstirea Snagov

Răsfăţ cu prăjituri sănătoase la Ostraw Vegan

1 Reply

Când pofta de ceva bun şi dulce îmi dă târcoale, iar variantele gen struguri, mere sau piersici nu pot face faţă, primul meu gând este să mă înfrupt din nişte prăjituri raw vegan, adică dulciuri pregătite fără foc din tot felul de seminţe, nuci, fructe uscate şi condimente aromate, fără zahăr.

Asta a fost şi ideea cu care m-am îndreptat spre Ostraw Vegan într-o frumoasă zi din mijlocul săptămânii, pe la prânz. Îmi propusesem să fac o oprire la micuţa cofetărie aflată pe bd. Ferdinand I, după o scurtă plimbare de la Piaţa Iancului. Ostraw Vegan ocupă câţiva metri pătraţi de la parterul unei clădiri de birouri, într-o zonă unde există loc de îmbunătăţiri arhitecturale. Continue reading →

Therapy, cafeneaua cu verdeaţă

2 Replies

Later edit: Cafeneaua s-a închis.

Am trecut pragul cafenelei Therapy într-o seară ploioasă, după un slalom printre bălţile ivite pe asfaltul de pe Calea Victoriei. Reţeta a fost simplă: am văzut ceva fotografii pe Facebook cu locaţia, mi-a trezit interesul şi am trecut-o pe lista de “a se vizita cât de curând”.

Therapy se află pe strada Sfinţii Voievozi, aproape de Moxa, într-o vilă cu arhitectură frumoasă. A fost uşor de reperat, având în vedere numele scris mare la poartă. Am urcat câteva trepte, am trecut de cele două uşi şi m-am găsit într-o încăpere luminoasă, cu tavan înalt. Continue reading →

10 locuri dragi după 10 ani de Bucureşti

14 Replies

Pentru că anul ăsta, 2015, se împlinesc 10 ani de când m-am mutat cu totul în Bucureşti, am scotocit puţin prin memorie şi am descoperit amintiri care îmi ating plăcut sufletul. A trecut un deceniu (wow, ce fel sună!) de când Capitala a devenit oficial acasă, iar în timpul ăsta am făcut cunoştinţă cu sute de locuri speciale, am trăit sentimente felurite şi am experimentat viaţa felie cu felie, prin evenimente şi oameni minunaţi.

Aşadar, am făcut un top al celor mai dragi locuri din oraşul ăsta mare şi capricios, pe care încă încerc să-l desluşesc la pas. Ce-a ieşit, vedeţi mai jos.

Parcul I.O.R.

Mi-au trebuit vreo 4-5 ani ca să-l descopăr şi să-l îndrăgesc, deşi se află atât de aproape de blocul meu. Doar 10 minute în alergare mă despart de fâşia de verdeaţă primitoare, cu raţe, lebede şi alei şerpuitoare, unde îmi încarc bateriile cu energie şi îmi încep ziua în forţă. Îmi place că aleea din jurul lacului este curată, cu asfalt bun, perfectă pentru zburdat, mai ales dimineţile, când lumea e mai puţină şi parcă mai binevoitoare. Continue reading →

Emoţie de toamnă într-o cană cu ceai

Mai multe imagini + povestea

PS: Ceaiul e de aici 🙂 Continue reading →

Degustare de pâine şi vin la My Maia

1 Reply

Pâinea are în general imaginea unui aliment controversat. E bine s-o consumi, nu e bine? Dacă da, în ce cantitate şi de care? Îngraşă? Sunt multe întrebări care planează în jurul ei, iar răspunsurile nu sunt întotdeauna clare şi răspicate.

Relaţia mea cu pâinea a variat de-a lungul timpului în fel şi chip, de la sentimente de profund ataşament pâna la unele mai puţin prietenoase. Despre propria legătură cu pâinea o să vorbesc mai pe larg cu altă ocazie, acum vreau să împărtăşesc cu voi bucuria unui eveniment delicios, la care am participat de curând: o degustare de pâine şi vin la My Maia.

În seara cu pricina am pornit cu nerăbdare la drum, lăsându-mă ocolită de agitaţia străzii. Pe Calea Floreasca am trecut prin faţa unor restaurante de unde se simţea puternic mirosul de condimente arăbeşti. Am înghiţit în sec, iar cu gândul la un platou cu tot felul de bunătăţi, am ajuns pe o străduţă întunecată şi am reperat imediat mica brutărie My Maia. Nu era foarte multă lume înăuntru, dar mi-am făcut curaj să intru. Am fost întâmpinată de gazdă cu un zâmbet prietenos, apoi m-am aşezat la mesele din lemn, alături de ceilalţi omuleţi, sub lumina caldă a lămpilor aninate în tavan. Continue reading →

Între pasiuni şi menire. Ce vrei să te faci când o să fii mare?

2 Replies

Cred că fiecare dintre noi a auzit întrebarea asta cel puţin o dată în viaţă. De la răspunsuri gen “musafir”, “prinţesă” sau “astronaut”, când creştem începem să luăm în considerare variante mai realiste. Nu că a fi astronaut e ceva nerealist 🙂

În liceu şi la facultate întrebarea devine tot mai presantă şi e rostită în gând, insistent, chiar de către noi înşine, în cor cu ceilalţi. E nevoie să optăm pentru o meserie care să ne placă, dar care să ne şi asigure un trai decent. Am fost obişnuiţi să trebuiască să alegem folosind mai mult raţiunea şi mai puţin inima: Ce se cere pe piaţă? Ce e mai bine plătit? Profesii noi îşi fac locul în economie, altele dispar, iar altele rămân pe poziţii sau se schimbă prea puţin; totuşi, alegerea e la fel de dificil de făcut. Asta şi pentru că menirea, scopul în viaţă sunt de obicei legate de o singură cale. Problema apare când ţi-e greu să te decizi nu pentru că nu ai o pasiune, ci pentru că ai… mai multe.

Întrebarea “Ce vrei să te faci când o să fii mare?” m-a pus mereu în dificultate. De la răspunsuri de tipul “vreau să am părul lung până-n pământ” (acum nu mai vreau… mi-ar fi greu să alerg cu el aşa :))) prin generală am ajuns la chestii serioase, gen “economist” (nu am fost niciodată prietenă cu cifrele, nu ştiu ce era în capul meu), apoi mi-am dorit să lucrez în publicitate (mi-a trecut în facultate, când am auzit vorbind live un nene din breaslă), apoi comunicare şi PR (asta şi scrie pe diploma mea), iar acum… hm. Sunt multe lucruri care îmi plac şi de care sunt pasionată, dar nu pot să spun că am o MARE pasiune. Şi se pare că nu sunt singura 🙂 Continue reading →

Cu sinceritate, despre a (nu) mânca sănătos

8 Replies

“Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti”… ?????

Prea des am ajuns în ziua de azi să-i judecăm pe oameni în funcţie de ce au în farfurie. Poate că da, ce mănânci spune multe despre preferinţele tale, însă nu cred că e şi o măsură a valorii tale ca om.

Am observat că atunci când mai mulţi oameni de aşază la masă, inevitabil încep să vorbească despre diete şi să intre în dispute pe teme legate de sănătate, în loc să se bucure de mâncare. Fiecare membru al grupului este analizat prin prisma a ceea ce are în faţă şi, după caz, luat în derâdere sau apreciat pentru ce a ales să mănânce.

Mi se întâmplă uneori ca prietenii sau colegii să se uite la mine cu jenă când îşi comandă ceva nesănătos. În momentele alea mă simt ca şi cum aş fi un fel de inchiziţie alimentară, deşi, cel puţin în ultimii ani, nu-mi amintesc să fi făcut miştouri sau să fi judecat pe cineva în funcţie de ce alege să mănânce. Pentru că mâncarea e o “afacere personală” şi, ghici ce!, sunt şi eu om 🙂

Îmi place să mănânc. Uneori mai puţin, alteori mai mult. În unele zile mă răsfăţ cu salate uşoare, alteori îi dau cu deserturi cremoase, brânzeturi din belşug sau platouri uriaşe în stil libanez cu tot felul de goodies (deja salivez…). Continue reading →

Zâmbet şi sănătate

blog despre starea de bine :)