Category Archives: Opinii

Perfecțiunea și surfingul

Cum îți imaginezi viața perfectă, care te face fericit? Cum arăți, unde locuiești, unde mergi în vacanță, cum arată o zi ideală? Poate ți-ai pus întrebările astea din dorința de a obține claritate cu privire la direcția viitorului tău.

o-viata-si-o-clipa

*Citatul este din cartea de aici.

Am citit de curând un articol scris de o prietenă, care m-a inspirat și m-a pus pe gânduri. Mi-a plăcut mult secvența următoare:

Perfectiunea inseamna de fapt incremenire, lipsa oricarei miscari, dorinte, evolutii. Inseama lipsa vietii, asa cum este ea, cu suisuri, coborasuri, posibilitatea de a te deschide, inclusiv – paradoxal poate – de a deveni mai bun.”

Perfecțiune egal stagnare. E ca și cum, asemenea lavei care a curs peste Pompei, am pune la păstrat zona asta ideală în care am ajuns și… gata! Am rămâne nemișcați de teamă să nu stricăm echilibrul, punând punct oricărei posibilități ulterioare de evoluție.

Continue reading

Viața pe Facebook – între FOMO, job și utilitate

Zilele trecute, aflându-mă în fața unui deadline strâns, am dat Log Out de pe Facebook. Am reușit astfel să scriu peste 1500 de cuvinte în câteva ore, fără să pierd vremea sau să mă întrerup. M-am surprins și pe mine, recunosc. “Ia uite ce ușor e să fii productiv.”, mi-am zis.

Ne plângem că n-avem timp, dar dacă ar fi să cronometrăm timpul petrecut pe Facebook făcând NIMIC, cu siguranță că am rămâne uimiți de cât de mult timp avem. Chiar, ai făcut asta vreodată? Ai numărat câte ore pe zi stai pe Facebook? Eu n-am făcut-o și recunosc că mi-ar fi frică să aflu 😀

FOMO facebook.social media

Să spui despre Facebook că e bun sau rău mi se pare o abordare greșită. Valoarea sa depinde doar de modul în care e folosit. Poate fi o sursă bună de câștig (prin job sau afiliere), o modalitate extraordinară de promovare a afacerii, o sursă de noutăți, o pierdere de vreme etc., în funcție de ce alege fiecare.

De ce am ales să fiu pe Facebook?  Continue reading

Munceşti pentru a trăi sau trăieşti pentru a munci?

Când ai luat ultima dată prânzul la serviciu într-o atmosferă destinsă, fără să-ţi verifici telefonul din 5 în 5 minute sau fără să priveşti cu îngrijorare vraful de dosare de pe birou? Dacă trăieşti de pe un weekend pe altul, iar în timpul săptămânii pui „stop” la viaţă, poate că priorităţile tale merită reevaluate.

Când faci ceea ce-ţi place, munca reprezintă o sursă enormă de satisfacţie. Totuşi, jocul dintre viaţa profesională şi viaţa privată poate scăpa uşor de sub control, mai ales când competitivitatea şi ambiţia dictează regulile fără să ţină cont de suflet.

pereti-colorati-la-ciclop

Pentru mine, munca nu este egală cu viaţa. Munca reprezintă un instrument care îţi dă ocazia să experimentezi viaţa aşa cum simţi, cum îţi doreşti. E doar un mijloc pe care îl ai la dispoziţie ca să-ţi pui în valoare potenţialul şi să-ţi aduci astfel contribuţia pozitivă la societate. Şi nu ar trebui să ajungă un substitut pentru viaţă, un medicament cu care îţi anesteziezi simţurile ca să uiţi de golul din tine, de lipsa de viaţă. Continue reading

5 gânduri despre a mânca sănătos

1. “Salată” nu înseamnă o adunătură de frunze fără gust, cum sunt caricaturizate de multe ori, pe nedrept. Sunt persoane care au alergie doar când aud denumirea, tocmai pentru că acest minunat preparat a fost “confiscat” de dietele aberante şi coborât la “rangul” de mâncare pentru slăbit. Dar există şi combinaţii geniale, iar dacă sunteţi în pană de idei poate vă inspiră nişte locuri de prin oraş.

De exemplu, la Salad Box vă puteţi face propria salată din tot felul de ingrediente, iar la Lente (cel din str. Praporgescu) găsiţi în meniu salate minunate, cu roşii uscate, goji, cuş cuş, avocado, mentă, sumac, susan negru, smochine uscate (ca să dau doar un exemplu).

2. Există deserturi şi sănătoase, şi gustoase. “Sănătos” nu înseamnă automat “plictisitor”, iar cu un pic de deschidere poţi descoperi o mulţime de preparate uimitor de bune. De exemplu, îmi plac la nebunie prăjiturile şi torturile raw vegan, care arată grozav, sunt super yummy şi sănătoase.

prajituri-raw-ostraw-vegan

3. A mânca sănătos e o alegere, nu o corvoadă sau o pedeapsă. E aşa greu de înţeles? 🙂 Continue reading

Tăcere, bunătate, recunoştinţă

Binele este alcătuit dintr-o cantitate infinită de lucruri mărunte, care, puse cap la cap, poate că vor reuşi să schimbe, până la urmă, lumea”.

Se întâmplă uneori să nu-mi găsesc cuvintele. Nu pentru că nu aş avea ceva de spus, ci pentru că mi-e teamă că nu voi reuşi să mă fac înţeleasă. De-asta prefer să stau pe margine, privind scena luminată puternic, unde oamenii se ceartă şi acuză, ca şi cum s-ar apropia sfârştul lumii. Mă şi mir cât de detaşată sunt. Asta nu înseamnă că nu-mi pasă, ci că prefer să-mi exprim altfel sentimentele, ideile.

ferestre luminate in noapte

Prefer gesturile mărunte ale cotidianului şi nu “revoluţiile” care cer răzbunare. Binele construit picătură cu picătură, de la om la om, uneori anonim; faptele bune care poate nu ajung în presă pentru că nu sunt destul de mari sau impresionante. Or fi şi măsurile drastice o soluţie, nu zic nu, însă pe mine astfel de iniţiative nu reuşesc să mă mobilizeze sau să mă motiveze. Aşa sunt eu. Continue reading

Între pasiuni şi menire. Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Cred că fiecare dintre noi a auzit întrebarea asta cel puţin o dată în viaţă. De la răspunsuri gen “musafir”, “prinţesă” sau “astronaut”, când creştem începem să luăm în considerare variante mai realiste. Nu că a fi astronaut e ceva nerealist 🙂

În liceu şi la facultate întrebarea devine tot mai presantă şi e rostită în gând, insistent, chiar de către noi înşine, în cor cu ceilalţi. E nevoie să optăm pentru o meserie care să ne placă, dar care să ne şi asigure un trai decent. Am fost obişnuiţi să trebuiască să alegem folosind mai mult raţiunea şi mai puţin inima: Ce se cere pe piaţă? Ce e mai bine plătit? Profesii noi îşi fac locul în economie, altele dispar, iar altele rămân pe poziţii sau se schimbă prea puţin; totuşi, alegerea e la fel de dificil de făcut. Asta şi pentru că menirea, scopul în viaţă sunt de obicei legate de o singură cale. Problema apare când ţi-e greu să te decizi nu pentru că nu ai o pasiune, ci pentru că ai… mai multe.

mai-multe-pasiuni-si-joburi

Întrebarea “Ce vrei să te faci când o să fii mare?” m-a pus mereu în dificultate. De la răspunsuri de tipul “vreau să am părul lung până-n pământ” (acum nu mai vreau… mi-ar fi greu să alerg cu el aşa :))) prin generală am ajuns la chestii serioase, gen “economist” (nu am fost niciodată prietenă cu cifrele, nu ştiu ce era în capul meu), apoi mi-am dorit să lucrez în publicitate (mi-a trecut în facultate, când am auzit vorbind live un nene din breaslă), apoi comunicare şi PR (asta şi scrie pe diploma mea), iar acum… hm. Sunt multe lucruri care îmi plac şi de care sunt pasionată, dar nu pot să spun că am o MARE pasiune. Şi se pare că nu sunt singura 🙂 Continue reading

Cu sinceritate, despre a (nu) mânca sănătos

Spune-mi ce mănânci, ca să-ţi spun cine eşti”… ?????

Prea des am ajuns în ziua de azi să-i judecăm pe oameni în funcţie de ce au în farfurie. Poate că da, ce mănânci spune multe despre preferinţele tale, însă nu cred că e şi o măsură a valorii tale ca om.

Am observat că atunci când mai mulţi oameni de aşază la masă, inevitabil încep să vorbească despre diete şi să intre în dispute pe teme legate de sănătate, în loc să se bucure de mâncare. Fiecare membru al grupului este analizat prin prisma a ceea ce are în faţă şi, după caz, luat în derâdere sau apreciat pentru ce a ales să mănânce.

cofetarie-centrul-vechi-bucuresti.

Mi se întâmplă uneori ca prietenii sau colegii să se uite la mine cu jenă când îşi comandă ceva nesănătos. În momentele alea mă simt ca şi cum aş fi un fel de inchiziţie alimentară, deşi, cel puţin în ultimii ani, nu-mi amintesc să fi făcut miştouri sau să fi judecat pe cineva în funcţie de ce alege să mănânce. Pentru că mâncarea e o “afacere personală” şi, ghici ce!, sunt şi eu om 🙂

Îmi place să mănânc. Uneori mai puţin, alteori mai mult. În unele zile mă răsfăţ cu salate uşoare, alteori îi dau cu deserturi cremoase, brânzeturi din belşug sau platouri uriaşe în stil libanez cu tot felul de goodies (deja salivez…). Continue reading

Pizza – mâncare sănătoasă?

Dacă ar fi să numim o mâncare iubită de mai toată lumea, cred că pizza s-ar încadra foarte bine la această categorie. Este foarte versatilă şi o poţi “personaliza” cu ingredientele care-ţi plac, vegetariene sau nu şi există chiar şi variante raw.

Am auzit multe persoane în jurul meu considerând pizza ca fiind nesănătoasă, aşa că vreau să-i fac un pic de dreptate. Deşi nu mănânc foarte des pizza, îmi place mult şi iubesc tocmai versatilitatea pusă pe tavă atât de natural.

pizza-blat-integral-fibrioPovestea acestui preparat considerat simbol al Italiei începe în antichitate şi, cum se întâmplă de obicei, a ajuns la forma pe care o cunoaştem astăzi în urma unor transformări şi adaptări ce au avut loc de-a lungul timpului, păstrând totuşi şi o fărâmă de mister. La început, pizza era foarte simplă şi se asemăna cu focaccia, fiind o mâncare pentru săraci. Prima menţionare a termenului “pizza” apare într-un document din anul 997. În secolul al XVI-lea, la Napoli, denumirea a fost utilizată pentru a defini o pâine turtită, “pizza” derivând, se pare, din stâlcirea cuvântului “pitta”. Continue reading

Greşelile, viaţa şi guma de şters

Printre ştiri amuzante şi fotografii cu mâţe, am zărit la un moment dat pe Facebook un titlu care mi-a atras atenţia. Era vorba despre propunerea de a interzice guma de şters în şcoli, într-o nu-ştiu-care ţară. Am citit articolul, crezând că poate nu am văzut bine. De ce să faci aşa ceva?

Ţin minte că prin clasele primare, ba chiar şi mai târziu, picul şi pasta corectoare erau considerate accesorii sfinte, nelipsite de pe bancă. Caietele trebuiau să fie fără pată, fără ştersături, aşa că instrumentele mai sus menţionate aveau datoria să înlăture orice urmă de eroare.

ochi-la-parcarea-ciclop

După ce am digerat articolul, mi-am dat seama că propunerea de interzicere a gumei de şters chiar e interesantă, pentru că vrea să elimine prejudecata că a face greşeli e un lucru rău. Nu m-aş hazarda să consider o banală radieră drept un “instrument al diavolului”, cum s-a exprimat domnul cu pricina, însă cu siguranţă că ea simbolizează o gândire foarte des întâlnită, care nu este neapărat şi eficientă. A face greşeli în timpul procesului de învăţare e ceva ruşinos, greşelile sunt “oaia neagră” – asta ni se sugerează la şcoală. Continue reading

Nu-i lăsa să-ţi confişte bucuria de a face mişcare!

“Find what feels good!”

Efort, încrâncenare, transpiraţie şiroind pe muşchi bine definiţi. Un instructor spartan care îţi numără printre dinţi flotările şi nu pare prea mulţumit de ritmul tău de lucru. Respiraţii sacadate, încruntare. Aşa arată pentru unii cadrul ideal în care se simt motivaţi să facă mişcare. Şi e ok. Însă asta nu înseamnă că toată lumea trebuie să se regăsească în acest tablou suprarealist. Există şi alte forme de “artă”, până la urmă.

Te rog, nu-i lăsa să-ţi confişte bucuria de a face mişcare în stilul propriu! Nu te lăsa convins că a face mişcare e o corvoadă, nu te lăsa îngrădit de concepţiile lor înguste că trebuie neapărat să tragi de fiare pentru a arăta mai bine. Nu, a face mişcare e un lucru la fel de personal ca pantalonii preferaţi: nu e musai să fie la modă, ci e important să ţi se potrivească şi să te simţi bine cu ei. Aşa că nu te limita la ce “trebuie”, ci găseşte ceea ce îţi place, explorează şi descoperă tipul de mişcare motivant pentru tine. Poate îţi doreşti doar să ai mai multă energie şi de-asta alegi să faci aerobic, kangoo jumps, jogging, yoga sau abdomene. Poate vrei doar să te simţi bine, nu să dobori recorduri olimpice sau să participi la ultramaratoane.

de ce sa alergi un maraton

Foto: runnerseden.com

A face mişcare nu e (doar) despre a transpira şi a obosi, ci şi despre a te cunoaşte, a-ţi asculta corpul, a fi tu cu tine sau, dimpotrivă, a împărtăşi bucuria de libertate cu ceilalţi.

Continue reading