Tag Archives: dezvoltare

Fii bine tu cu tine

Ce crezi despre tine, ești o companie plăcută?

Tu pentru tine, adică. Nu pentru ceilalți. Ești o companie plăcută tu pentru tine?

Cât de confortabil ești cu propria persoană? Te plictisești repede de tine sau te “suporți” cu brio? Îți asculți gândurile sau le acoperi cu muzică, scroll pe Facebook ori alte activități, doar-doar să nu-ți auzi vocea interioară?

“Merg dacă mergi și tu”. “Mă înscriu la cursul x doar dacă vine și y”. “Nu mă duc singur(ă) acolo.” Să ne înțelegem, aceste fraze nu sunt rostite cu referire la locuri sau situații periculoase, ci în momente în care evităm să ne asumăm propriile dorințe, dând vina pe alții pentru ezitarea noastră.

Cred că a te simți bine cu propria persoană te ajută mult să-ți construiești încrederea în tine. Astfel, devii o persoană pe care știi că te poți baza în majoritatea situațiilor și nu aștepți mereu să vină cineva să te “salveze”, ca pe o făptură neputincioasă.

Înseamnă să ai curajul să-ți asumi dorințele și să fii gata să ți le îndeplinești, fără a mai aștepta ca ajutorul să vină din exterior, fără a învinui pe altcineva pentru neîmplinirile tale.  Continue reading

Ce am învățat în 4 ani de Școala de Valori

Într-o seară rece de toamnă am ieșit de la Metrou Universitate și am făcut câțiva pași pe o străduță întunecată. Am identificat imediat scara și am sunat la interfon, așteptând cu emoție zgomotul care semnala deschiderea ușii. Eram obosită, fără motivație sau așteptări, însă am mers acolo într-un moment de curaj.

Pe 13 noiembrie 2013 a fost prima dată când am intrat în biroul Școala de Valori și pe-atunci nu mi-aș fi imaginat cum avea să crească povestea asta. Și eu odată cu ea.

femei pe matasari

Școala de Valori e un ONG care face proiecte de educație nonformală pentru liceeni și studenți. Însă în principal liceeni. Ăsta e primul text care-mi vine în minte când mă întreabă cineva despre ce e SDV.

Ce e educația nonformală? Un sistem de învățare prin jocuri și exerciții practice, într-un mediu prietenos, relaxat, unde ești încurajat să devii o versiune mai bună a ta.  Continue reading

30 de lecţii pe care le-am învăţat până la 30 de ani

*Ceea ce urmează sunt principii personale, nu adevăruri universal valabile.

1. Nu te stresa pentru lucrurile pe care nu le poţi controla. Pentru că da, nu ai cum să controlezi totul, oricât de tare ţi-ai dori. Concentrează-te pe ceea ce stă în puterea ta să schimbi.

2. Lucrurile bune trec. Pentru a face loc altora şi mai bune.

3. Singura competiţie e cu mine însămi, nu cu ceilalţi, pentru că fiecare dintre noi avem propria poveste.

flori rosii como

4. Situaţiile nu se schimbă dacă te plângi. Se schimbă dacă acţionezi.

5. Savurează viaţa, nu o trăi pe fast-forward. Condimenteaz-o şi bucură-te de gustul ei.

6. Fii bun cu ceilalţi. Şi cu tine. Mai ales cu tine. Continue reading

Între pasiuni şi menire. Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Cred că fiecare dintre noi a auzit întrebarea asta cel puţin o dată în viaţă. De la răspunsuri gen “musafir”, “prinţesă” sau “astronaut”, când creştem începem să luăm în considerare variante mai realiste. Nu că a fi astronaut e ceva nerealist 🙂

În liceu şi la facultate întrebarea devine tot mai presantă şi e rostită în gând, insistent, chiar de către noi înşine, în cor cu ceilalţi. E nevoie să optăm pentru o meserie care să ne placă, dar care să ne şi asigure un trai decent. Am fost obişnuiţi să trebuiască să alegem folosind mai mult raţiunea şi mai puţin inima: Ce se cere pe piaţă? Ce e mai bine plătit? Profesii noi îşi fac locul în economie, altele dispar, iar altele rămân pe poziţii sau se schimbă prea puţin; totuşi, alegerea e la fel de dificil de făcut. Asta şi pentru că menirea, scopul în viaţă sunt de obicei legate de o singură cale. Problema apare când ţi-e greu să te decizi nu pentru că nu ai o pasiune, ci pentru că ai… mai multe.

mai-multe-pasiuni-si-joburi

Întrebarea “Ce vrei să te faci când o să fii mare?” m-a pus mereu în dificultate. De la răspunsuri de tipul “vreau să am părul lung până-n pământ” (acum nu mai vreau… mi-ar fi greu să alerg cu el aşa :))) prin generală am ajuns la chestii serioase, gen “economist” (nu am fost niciodată prietenă cu cifrele, nu ştiu ce era în capul meu), apoi mi-am dorit să lucrez în publicitate (mi-a trecut în facultate, când am auzit vorbind live un nene din breaslă), apoi comunicare şi PR (asta şi scrie pe diploma mea), iar acum… hm. Sunt multe lucruri care îmi plac şi de care sunt pasionată, dar nu pot să spun că am o MARE pasiune. Şi se pare că nu sunt singura 🙂 Continue reading

Schimbările şi gustul dulce al micilor reuşite

Ce simţi când ai făcut paşii spre schimbare? La ce te gândeşti când tocmai ai trecut peste un hop important, iar lucrurile încep să se aşeze? Cum trăieşti momentul în care îţi dai seama că ai învăţat ceva nou?

Fiecare om îşi celebrează reuşitele într-un fel anume şi se bucură în stilul propriu de obiectivele îndeplinite, mai gălăgios sau mai discret. Pentru mine, e o adevărată încântare senzaţia că am reuşit să fac un lucru pe care în trecut nu-l credeam posibil.

cu-bicicleta-spre-corbeanca

Îmi amintesc cu un uşor amuzament de momentul în care un semimaraton mi se părea un obiectiv-limită, când acum alergarea celor 21 de kilometri a devenit o plăcere la îndemână. Sau de programul căruia nu reuşeam sub nicio formă să-i dau de cap, însă acum fac slalom printre meniuri şi liste fără probleme. Să lucrez de acasă şi să reuşesc să mă întreţin mi se părea un vis prea frumos pentru a fi adevărat, dar iată că acum zâmbesc din spatele biroului meu de acasă, fără presiunea unui program de la 9 la 5.

Indiferent că este vorba de a alerga 10 kilometri, a lucra în Photoshop sau a găti o mâncare bună fără să dai foc la bucătărie, experienţele de învăţare şi evoluţie nu sunt întotdeauna cele mai plăcute, pentru că presupun o schimbare, o rupere a ritmului cu care erai obişnuit. Însă după ce le-ai “îmblânzit”, îţi este uşor să te joci cu ele, iar orele de chin devin o simplă amintire. Continue reading

Porneşte de la ce ai

Dacă aş avea mai mulţi bani…
Dacă aş fi învăţat asta când trebuia…
Dacă aş fi mai talentat…

Frazele de mai sus reprezintă obstacole peste care nu reuşim să trecem şi pe care le servim ca scuză, faţă de noi înşine sau faţă de alţii, pentru nereuşita într-un domeniu sau pur şi simplu pentru că nu am ajuns acolo unde ne-am propus în viaţă. Ne plângem că nu avem resurse financiare, că ne lipsesc anumite aptitudini sau că nu ne ajunge timpul pentru a ne dezvolta pasiunea. Toate astea ne ţin pe loc şi ne opresc din a acţiona, la gândul că oricum nu avem cele necesare pentru un bun start.

Dar resursa noastră cea mai importantă suntem noi înşine, cu personalitatea, cunoştinţele şi abilităţile proprii. Aşa că porneşte de la ce ai şi foloseşte-te de aceste resurse. Se poate întâmpla să fim prea prinşi cu ce e în trend şi uităm să ne privim pe noi, la ce suntem NOI buni.

Lucrurile ar fi mai simple dacă am învăţa să profităm de ce avem, decât să ne cramponam de ceea ce ne lipseşte. Continue reading

Ce am mai învăţat despre mine…

incubator 7 popasuri pe un nou drumCu gândul la ciocolată şi decoraţiuni de Crăciun (mai e puţin :D), m-am întors în mansarda incubator107 pentru a participa la un atelier despre (re)găsirea propriei direcţii în viaţă. Se numeşte „7 popasuri pe un nou drum” şi constră într-o serie de întâlniri prin care fiecare poate să-şi facă o idee mai clară despre: ce mă reprezintă, ce vreau să fac, cum pot să-mi pun în practică abilităţile. 

Sub îndrumarea fetelor de la CV Designers, am făcut un test de personalitate şi apoi ne-am împărţit în echipe în funcţie de rezultatele obţinute, după care am început să lucrăm. E unul dintre puţinele teste din care chiar am înţeles ceva, poate şi pentru că a fost exemplificat foarte bine, iar răspunsurile au venit de la noi şi nu ne-au fost oferite pe tavă.

Deşi am obţinut punctaje destul de asemănătoare la toate cele patru categorii de culori (chiar două identice!), am avut nişte „ahaaa”-uri semnificative, care m-au ajutat să-mi conştientizez mai bine reacţiile. Alfel spus, s-a făcut puţină ordine în ideile mele despre mine şi comportamentul meu. Câteva tuşe din acest tablou personal, pe partea de comunicare şi relaţionare (cu dedicaţie pentru prieteni şi cunoştinţe :D): Continue reading

Despre schimbări

Toate schimbările, chiar şi cele mai dorite, îşi au melancolia lor, pentru că lăsăm în urmă o parte din noi. Trebuie să murim într-o viaţă pentru a putea intra în alta

Anatole France

A te schimba e ca şi cum ai încălţa o pereche de pantofi noi. Iniţial te jenează, te strâng, eventual mai capeţi şi nişte bătături. La fel ca pantofii, obiceiurile noi pot fi oarecum deranjante şi am prefera să purtăm în continuare încălţămintea cea veche şi confortabilă. Dar şi pantofii aceştia au fost cândva noi şi nu am ştiut cât pot fi de comozi până când nu i-am purtat o vreme.

primavara-tulcea

Schimbarea înseamnă, pe lângă ieşirea din zona de confort, a nega ceea ce ai fost înainte şi totodată o răstrunare a valorilor, lucru care pentru psihic nu este foarte confortabil. Rezistenţa la schimbare este inevitabilă de cele mai multe ori, la fel şi teama de a deveni o altă persoană, cu obiceiuri noi.  Continue reading