Între pasiuni şi menire. Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Cred că fiecare dintre noi a auzit întrebarea asta cel puţin o dată în viaţă. De la răspunsuri gen “musafir”, “prinţesă” sau “astronaut”, când creştem începem să luăm în considerare variante mai realiste. Nu că a fi astronaut e ceva nerealist 🙂

În liceu şi la facultate întrebarea devine tot mai presantă şi e rostită în gând, insistent, chiar de către noi înşine, în cor cu ceilalţi. E nevoie să optăm pentru o meserie care să ne placă, dar care să ne şi asigure un trai decent. Am fost obişnuiţi să trebuiască să alegem folosind mai mult raţiunea şi mai puţin inima: Ce se cere pe piaţă? Ce e mai bine plătit? Profesii noi îşi fac locul în economie, altele dispar, iar altele rămân pe poziţii sau se schimbă prea puţin; totuşi, alegerea e la fel de dificil de făcut. Asta şi pentru că menirea, scopul în viaţă sunt de obicei legate de o singură cale. Problema apare când ţi-e greu să te decizi nu pentru că nu ai o pasiune, ci pentru că ai… mai multe.

mai-multe-pasiuni-si-joburi

Întrebarea “Ce vrei să te faci când o să fii mare?” m-a pus mereu în dificultate. De la răspunsuri de tipul “vreau să am părul lung până-n pământ” (acum nu mai vreau… mi-ar fi greu să alerg cu el aşa :))) prin generală am ajuns la chestii serioase, gen “economist” (nu am fost niciodată prietenă cu cifrele, nu ştiu ce era în capul meu), apoi mi-am dorit să lucrez în publicitate (mi-a trecut în facultate, când am auzit vorbind live un nene din breaslă), apoi comunicare şi PR (asta şi scrie pe diploma mea), iar acum… hm. Sunt multe lucruri care îmi plac şi de care sunt pasionată, dar nu pot să spun că am o MARE pasiune. Şi se pare că nu sunt singura 🙂

Am dat peste un clip TED care m-a inspirat, despre a alege sau nu un singur domeniu ca bază pentru carieră. Scriitoarea şi artista Emilie Wapnick spune că, pe lângă cei care aleg să se specializeze doar într-o singură direcţie, mai sunt şi “multipotenţialiştii”, cum îi numeşte ea, adică acei oameni care se dedică mai multor pasiuni şi au mai multe joburi chiar dacă, la prima vedere, opţiunile se bat cap în cap. Ei dezvoltă 3 abilităţi foarte utile mai ales în contextul actual, când piaţa muncii evoluează şi se schimbă cu rapiditate maximă. Vă las să le descoperiţi din prezentarea ei 😉

Între timp, m-am decis ce vreau să fiu când o să fiu mare. O să fiu fericită 🙂

Voi cum staţi cu pasiunile şi jobul/joburile? V-aţi descoperit “menirea”?

Articol publicat pe România Pozitivă

2 thoughts on “Între pasiuni şi menire. Ce vrei să te faci când o să fii mare?

  1. Sinziana

    Pot sa spun cu mana pe inima ca in acest moment fac ceva care ma implineste, ma solicita si ma scoate din zona mea de confort. Drumul pana aici nu a fost usor, dar a meritat si… nu regret nimic. 🙂 Dar de multe ori ma gandesc ce alte abilitati am si am inceput sa construiesc incet-incet un fel de cariera paralela. Sunt sigura ca daca ne va lovi iarasi recesiunea si piata joburilor se va clatina, ma voi descurca si voi trai foarte OK. Eu nu am mers niciodata pe ‘ce e mai bine pe platit’, ci pe ‘ce stiu sa fac cel mai bine si imi aduce multa satisfactie’. Cred ca e nerealist ca un proaspat absolvent de facultate sa isi defineasca cu claritate traseul pe urmatorii 10-15-20 de ani, multe se pot intampla…
    Insa e extrem de important sa fii un bun profesionist inca de pe bancile scolii! 🙂
    Interesanta tema ai abordat!

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Mă bucur că ai reuşit să găseşti ceea ce te pasionează şi ai făcut din asta o meserie, dar în acelaşi timp explorezi noi posibilităţi 🙂 Îmi pare varianta ideală.
      Dincolo de a defini un anume traseu, cred că adaptabilitatea e mai importantă, adică să ştii să te (re)orientezi în funcţie de situaţiile cu care te confrunţi.

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.