Tag Archives: pasiune

Alergarea, între ambiție și plăcere

La început, au fost alergările de plăcere, de 6-7 kilometri, făcute în ritm lejer prin parc.

Apoi am mărit distanța și viteza, am aflat care-i treaba cu pace-ul, m-am înscris la tot mai multe competiții și am început să socializez cu alți alergători, online sau live. Mi-am extins garderoba de alergare cu haine și accesorii. Profilul meu de Facebook s-a umplut de Friends care ies la alergat constant, postează frecvent fotografii de la antrenamente și sunt prezenți la o mulțime de concursuri, fie ele urbane sau montane. Cine se aseamănă se-adună, nu-i așa? Chiar și în mediul virtual.

alergare pasiune ambitie

La începuturile aventurii mele într-ale alergării aveam în cap ideea că cel mai important e să termini cursa, indiferent de timp. După ceva vreme, a încolțit în minte dorința de a scoate un timp cât mai bun. Eventual unul mai bun decât cel precedent. Apoi am început să mă uit la ce loc ocup în clasament. Deci… ce urmează?

Cred că e normal să ne ambiționăm să fim mai buni într-un anumit domeniu, inclusiv atunci când e vorba de pasiuni. Însă nu pot să nu mă întreb: e posibil ca dorința de a scoate timpi mai buni să-mi confiște din plăcerea alergatului? E posibil ca orientarea (și) spre rezultate să-mi răpească din bucuria parcurgerii traseului?

N-am găsi încă un răspuns definitiv la aceste întrebări. Deocamdată, încă există plăcerea aia care mă face să mă dau jos din pat la 6:30 dimineața, să mă îmbrac și s-o pornesc spre parc chiar dacă somnul încă n-a dispărut complet sau urmează o zi plină. Trăiesc din plin emoțiile dinaintea cursei, entuziasmul de a ajunge la finish și relaxarea de după.

Totuși, în acești ani de alergare am ajuns la următoarea concluzie: Continue reading

Între pasiuni şi menire. Ce vrei să te faci când o să fii mare?

Cred că fiecare dintre noi a auzit întrebarea asta cel puţin o dată în viaţă. De la răspunsuri gen “musafir”, “prinţesă” sau “astronaut”, când creştem începem să luăm în considerare variante mai realiste. Nu că a fi astronaut e ceva nerealist 🙂

În liceu şi la facultate întrebarea devine tot mai presantă şi e rostită în gând, insistent, chiar de către noi înşine, în cor cu ceilalţi. E nevoie să optăm pentru o meserie care să ne placă, dar care să ne şi asigure un trai decent. Am fost obişnuiţi să trebuiască să alegem folosind mai mult raţiunea şi mai puţin inima: Ce se cere pe piaţă? Ce e mai bine plătit? Profesii noi îşi fac locul în economie, altele dispar, iar altele rămân pe poziţii sau se schimbă prea puţin; totuşi, alegerea e la fel de dificil de făcut. Asta şi pentru că menirea, scopul în viaţă sunt de obicei legate de o singură cale. Problema apare când ţi-e greu să te decizi nu pentru că nu ai o pasiune, ci pentru că ai… mai multe.

mai-multe-pasiuni-si-joburi

Întrebarea “Ce vrei să te faci când o să fii mare?” m-a pus mereu în dificultate. De la răspunsuri de tipul “vreau să am părul lung până-n pământ” (acum nu mai vreau… mi-ar fi greu să alerg cu el aşa :))) prin generală am ajuns la chestii serioase, gen “economist” (nu am fost niciodată prietenă cu cifrele, nu ştiu ce era în capul meu), apoi mi-am dorit să lucrez în publicitate (mi-a trecut în facultate, când am auzit vorbind live un nene din breaslă), apoi comunicare şi PR (asta şi scrie pe diploma mea), iar acum… hm. Sunt multe lucruri care îmi plac şi de care sunt pasionată, dar nu pot să spun că am o MARE pasiune. Şi se pare că nu sunt singura 🙂 Continue reading

Cum a fost la atelierul Blog your passion!

La ora la care scriu aceste rânduri, numai ce m-am întors de la incubator107, unde am ţinut primul meu atelier, despre bloguri şi pasiuni. Pentru mine a fost o experienţă nouă, având în vedere că n-am mai vorbit în public de ceva vreme, mai ales în faţa unor oameni pe care nu-i cunosc; pe majoritatea participanţilor i-am văzut pentru prima oară.

can you remember who you were before the world told you who should you beMai mult entuziasmată decât emoţionată, m-am pregătit cu drag, adunând într-o prezentare colorată imagini şi cuvinte motivaţionale, dar şi practice.

Am stat la poveşti despre pasiunile proprii şi online, despre cum să găseşti idei şi motivaţie pentru a scrie şi cum porneşti la drum în aventura blogging-ului. În unele momente mi-aş fi dorit să am cuvintele mai la îndemână sau să dezmorţesc mai mult atmosfera, însă a fost un început bun, zic eu.

7 idei ale prezentării mele: Continue reading

Blog your passion! – atelier despre pasiuni şi bloguri la incubator107

Ce faceţi joi seara, pe 3 aprilie? 🙂

Dacă aveţi chef de o discuţie relaxată despre pasiuni şi bloguri, vă invit să stăm la poveşti în mansarda cozy de la incubator107, începând cu ora 19.00.

E primul atelier pe care îl ţin la incubator şi sper să nu fie ultimul! Vom vorbi despre cum ne poate ajuta un blog să ne dezvoltăm pasiunile, ce să facem pentru a avea un blog prietenos, care să ne reprezinte, cum să scriem mai eficient, de unde ne luăm inspiraţia şi motivaţia pentru a scrie constant. Va fi mai mult despre partea „soft” a blogging-ului, despre identitate şi omul din spatele blogului. La sfârşit v-am pregătit şi o mică surpriză 😉

Vă puteţi înscrie aici: http://goo.gl/7Au5y1

Vă aştept cu drag!

cana-mare-si-portocalie-cu-ceai

Mergi pe drumul tău

Să zicem că ai o pasiune, o idee pe care vrei s-o iei mai în serios şi să-ţi „oficializezi” relaţia cu ea. Îţi doreşti s-o pui în practică, s-o lansezi şi s-o faci cunoscută lumii întregi.

O asemenea îndrăzneală aduce de obicei cu ea şi oameni gata să te demotiveze. Sunt genul ăla de persoane care la orice proiect mai nonconformist îţi zic repede: „A, nu, nu se poate”; „Ideea ta e sortită eşecului, n-are nicio şansă să se materializeze”; „Nu o să ai timp şi resurse să lucrezi la pasiunea ta şi oricum nimeni nu o să plătească pentru asta”.

Pe de-o parte, criticile sunt un lucru bun, dacă reuşeşti să le priveşti obiectiv, cu ceva detaşare, şi să nu le iei ca un afront. Gândeşte-te la un duş cu apă rece dis-de-dimineaţă, care te face să vezi apoi mai clar viaţa. Pe de altă parte însă, criticile pot fi o piedică, dacă te laşi demotivat de ele, în loc să le iei pur şi simplu ca pe un feedback şi, eventual, să-ţi îmbunătăţeşti munca.

În orice idee, oricât de nebunească ar fi, există un grăunte de realism.

mergi-pe-drumul-tauPentru că ideea ta, aşa naivă cum pare la prima vedere, poate fi întoarsă pe dos, modificată, adaptată şi poţi extrage din ea o bucăţică de pus în practică. Cel mai bine este să începi încet-încet, de exemplu cu un proiect-pilot sau o „miniatură”, pentru a-ţi da timp să te obişnuieşti şi a testa ideea.

Dacă cei din jur nu văd potenţialul proiectului tău, dar tu crezi în el, nu-ţi rămâne decât să ai tu atâta încredere în tine încât să mergi mai departe singur pe calea pe care ţi-ai ales-o. Sau, dacă ai noroc, însoţit de câţiva prieteni.

Continue reading

Ce ai regreta dacă ai muri mâine?

Să ne imaginăm că de mâine nu mai exişti. Indiferent din ce motiv, viaţa ta se va încheia peste 24 de ore, iar sfârşitul nu poate fi amânat.

Ce gânduri îţi trec prin cap? Vreun regret?

De exemplu, că n-ai stat mai mult la serviciu lucrând la rapoarte? Că nu ai claxonat mai tare şi mai des în trafic? Sau poate o să-ţi pară rău că n-ai pierdut şi mai mult vremea la televizor sau pe Facebook, plângându-te de lipsa timpului?

Mai probabil, vei regreta că n-ai petrecut destul timp cu părinţii sau copiii tăi, cu prietenii, că n-ai cunoscut lumea atât cât ţi-ai fi dorit. Sau că pasiunea ta pentru gătit, tobe sau motociclete nu s-a concretizat în niciun fel. Poate te numeri printre cei care ar fi dorit să facă altceva în viaţă, dar din diverse motive ai ajuns pe alt drum şi în alt vis, care nu-ţi aparţine şi în care nu te regăseşti. Sau pur şi simplu ai fi vrut să trăieşti nişte experienţe deosebite, să te bucuri mai mult de ceea ce viaţa ţi-a pus pe tavă, dar ai refuzat.

teatro greco taormina - vedere spre mare

Dacă ai şti ca vei muri mâine, ai face lucrurile altfel?

Din păcate (sau din fericire) în realitate lucrurile nu stau chiar aşa. Nu putem să aflăm cu siguranţă clipa dispariţiei noastre, însă ne stă în putere să prevenim regretele sau măcar o parte din ele. Amânările nu ne avantajează, mai ales atunci când e vorba de pasiunile noastre şi de oamenii dragi.

Continue reading

TEDx Bucharest 2012 – inspiraţie pentru a-ţi urma pasiunea

TEDx e o experienţă foarte utilă pentru încărcat bateriile: o zi întreagă de ascultat oameni şi poveşti inspiraţionale, de căscat ochii, urechile şi sufletul în căutare de motivaţie şi direcţie.

Pe scena TEDx nu participă doar speakeri „profesionşti”; cei care vin aici sunt în primul rând oameni. Unii au emoţii, le mai tremură vocea, pe alţii îi încurcă tehnica, dar cu toate astea fiecare aduce ceva wow care te pune pe gânduri. Toţi dărâmă bariere de tipul „nu se poate”, „nu va merge”, „nu vei reuşi”. Sunt persoane care au refuzat să-l ia pe „nu” în braţe şi au ales să treacă la acţiune, să-şi urmeze pasiunile, cu o încredere care pe mulţi dintre noi ne sperie.

TEDx Bucharest 2012 1

Publicul, o pleiadă pestriţă de curioşi – tineri, mai puţin tineri, corporatişti, antreprenori, oameni la costum, în blugi, în fuste serioase, cu păr albastru sau haine colorate -, a adus o pată de culoare şi a însufleţit atmosfera elegantă de la Palatul Parlamentului.

Aflat la a patra ediţie, pe 16 noiembrie TEDx Bucharest s-a desfăşurat sub moto-ul „Driven by meaning” şi a avut invitaţi din domenii foarte diverse, cu poveşti de viaţă incredibile şi proiecte care au schimbat vieţi. Au fost multe momente frumoase, aşa că o să trec în revistă doar câteva idei ale unor vorbitori care m-au impresionat cel mai mult. Continue reading

Săgeata lui Cupidon – Robert J. Sternberg

sageata lui cupidon„Săgeata lui Cupidon” este, aşa cum probabil vă aşteptaţi, o carte despre dragoste, despre cum putem să o cunoaştem şi să o înţelegem; despre cum se naşte, creşte şi moare o relaţie. Bonus: poveşti despre evoluţia conceptului de iubire de-a lungul epocilor istorice, stereotipuri pe acest subiect şi descrieri în cultură şi literatură.

Autorul se bazează pe teoria triunghiulară a iubirii, având ca şi componente:

– Intimitate – „sentimente din relaţie care promovează apropierea, legătura, uniunea”
– Pasiune – este în mare parte „expresia dorinţelor şi a nevoilor – precum cele de autostimă, creştere, afiliere, dominanţă, supunere şi împlinire sexuală”
– Decizie/angajament – a iubi pe cineva şi angajamentul de a menţine această iubire

Fiecare dintre cele trei poate constitui nu doar vârfurile unui triunghi, ci şi un triunghi în sine. Iubirea ar fi, deci, rezultatul acestor trei triunghiuri care se suprapun şi care au proporţii diferite în funcţie de tipul de relaţie. De-a lungul timpului, triunghiurile pot varia în cadrul aceleiaşi relaţii, iar partenerii pot avea viziuni diferite asupra „concentraţiei” ideale a acestor trei componente. Continue reading