Author Archives: Andra :)

Turnul Lamberti din Verona, o panoramă perfectă peste oraşul îndrăgostiţilor

Am profitat de seara de duminică petrecută la Verona ca să-mi dezmorţesc picioarele după maraton şi am decis să urc în Torre dei Lamberti, turnul care se arată măreţ în Piazza Erbe.

Turnul are 84 de metri înălţime şi a fost construit în secolul al XII-lea de familia – aţi ghicit! – Lamberti. În secolul al XV-lea a trecut printr-un proces de restaurare, iar în anul 1779 s-a adăugat ceasul. Eu însă n-am intrat aici (doar) pentru istorie, cultură sau arhitectură, ci cu gândul la o panoramă superbă asupra Veronei, după priveliştea admirată de la Santuario Nostra Signora di Lourdes şi Teatro Romano.

domul-din-verona

Am profitat de voucherul de reducere primit la maraton şi am plătit 1 euro în loc de 8 euro, cât era taxa de acces în turn. Deşi era şi un lift, am zis să fiu curajoasă şi să aleg treptele; după 42 km alergaţi în acea dimineaţă, am zis că va fi o nimica toată. A fost o urcare lungă, dar într-un final am ajuns sus. Acolo, soarele începea deja să-şi împrăştie lumina caldă de apus şi deşi fusese o zi cam întunecată, iată că pe final m-am bucurat şi de ceva raze mai blânde. Continue reading

România. Puzzle subiectiv de lucruri bune

Pentru că de 1 Decembrie batem apa-n piuă despre România, vorbind-o de bine sau de mai puţin bine, anul acesta am făcut un top foarte personal despre câteva chestii care-mi plac în ţara mea natală. Desigur, unele dintre ele sunt de găsit şi pe alte meleaguri, însă eu le-am trăit aici cu drag, aşa că le-am inclus în acest puzzle subiectiv de gânduri pozitive.

cetatea-cisnadioara-panorama

România se cere descoperită, căci frumuseţea i se ascunde timidă după un paravan uneori prea cenuşiu. Nu se multumeşte să-i arunci o privire scurtă, ci se lasă greu cucerită. Vrea să-ţi capteze atenţia, să i te dedici total pentru a o descoperi. Ce-i drept, uneori trebuie să treci prin încercări serioase, ca Făt-Frumos din poveste, dacă vrei să-i descoperi farmecul. Îţi cere multă răbdare şi te supune unor provocări acerbe, aşa că satisfacţia e cu atât mai mare când reuşeşti să-i afli caracterul şi comorile tăinuite bine-bine.

Am înţeles asta după vreo 10 ani de stat în Bucureşti, oraş care m-a făcut să privesc cu alţi ochi realitatea din jur. Cel mai important, am învăţat să fiu curioasă. Nu se ştie ce detaliu poate apărea după o poartă veche sau pe o stradă uitată de lume, în spatele platoşei de blocuri gri. O lecţie valoroasă a fost că dincolo de aparenţe, deseori îşi arată lumina o realitate surprinzător de plăcută. Continue reading

Paradisul în stil italian – Grădina Giusti din Verona

O bibliotecă? Un magazin cu dulciuri? Un tărâm al plăcerilor infinite? Nu ştiu cum vă imaginaţi voi paradisul, dar pentru mine se aseamănă mult cu o grădină în stil italian. Iar ultimul astfel de paradis descoperit a fost Giardino Giusti din Verona, unde am uitat de timp şi de alte detalii, uimită de atâta frumuseţe.

giardino giusti

Grădina Giusti este un adevărat parc de 5 stele, îngrijit şi elegant, cu o alură regală. Biletul de acces costă 7 euro, dar merită! Iniţial am ezitat dacă să plătesc suma asta ca să văd doar o grădină, dar mă bucur că am luat decizia să intru, pentru că atmosfera este superbă.

Parcul a fost creat la finalul anilor 1400, iar structura actuală a fost realizată de către Agostino Giusti, cavaler al Republicii Veneţiene, în anul 1570, pentru palatul Giusti. Continue reading

Jurnal de cursă: PB la Maratonul de la Verona

De ce Verona ca destinaţie pentru vacanţă? În cazul meu, răspunsul a fost simplu şi nu are treabă cu Romeo şi Julieta: ca să alerg la (încă) un maraton. La asta se adaugă şi dorinţa de a vedea Italia din nou, după vreo 2 ani în care am ratat-o ca destinaţie de concediu.

maratonul-de-la-verona-2015-medalie

Povestea a început prin vară, când am aflat că Maratonul de la Bucureşti se va suprapune cu un alt eveniment la care voiam să ajung. Am început atunci să-mi pregăresc revanşa în ale alergării. Mi-am pus pe wishlist cele câteva condiţii – maraton în Italia, într-o destinaţie accesibilă ca preţ şi locaţie (adică să existe zboruri low-cost măcar spre un oraş din apropiere). Am căutat şi-am căutat, iar cea mai potrivită cursă mi s-a părut a fi Maratona di Verona, de pe 15 noiembrie. A ieşit deci una bucată vacanţă formată din 4 zile la Verona + 5 zile la Bologna, aşa, de „recuperare” (dacă tot aveam să ajung prin zonă, mi-am zis să revăd pe îndelete oraşul roşcat, care mi-a fost atât de drag la prima vizită). Continue reading

Cum m-am bucurat de vacanţă la Verona

M-am mobilizat cam greu să scriu despre porţia de vacanţă italiană pe 2015, deşi a fost una extrem de savuroasă, binevenită după o perioadă în care am lucrat la foc continuu. Cred că mi-era teamă că nu voi găsi cuvintele potrivite să descriu ce am trăit şi simţit în cele 9 zile în care am umblat hai-hui prin câteva oraşe minunate: Verona, Bologna, Ferrara şi Ravenna. Într-un final, iaca m-am pus pe povestit. M-au ajutat cele peste 500 de poze făcute, deşi nu mi-a fost deloc uşor să fac o selecţie.

verona-italia

De ce am ales tocmai Verona ca destinaţie de vacanţă? Răspunsul o să-l aflaţi într-un articol viitor 😀 Ce pot să vă zic e că nu are treabă cu Romeo, Julieta sau abureli de genu’.

Am început vacanţa cu un zbor lin spre Bologna primitoare şi însorită, de unde am luat trenul spre Verona. N-am mai greşit peronul şi nici n-am mai încurcat ora, ca data trecută, aşa că am ajuns în oraşul îndrăgostiţilor după căderea serii. L-am găsit învelit într-o pătură subţire de ceaţă, dar am aflat uşor drumul spre centru, apoi spre B&B-ul unde aveam cazare, lăsându-mă purtată de străzile pietruite din centru, aproape pustii (într-o seară de vineri m-aş fi aşteptat să fie mai multă lume mişunând pe la magazine şi restaurante). Continue reading

O nouă lecţie de la alergat

S-a întâmplat într-o sâmbătă dimineaţă, pe 26. Ştiu asta cu exactitate pentru că mi-am notat conştiincios în agenda cu Happy Moments, “memoria” mea externă, unde-mi planific task-urile şi alte mărunţişuri zilnice.

M-am lăsat îmbiată de aerul proaspăt şi călduţ al dimineţii să ies la alergat. O rutină de care încerc să mă ţin chiar şi pe vremea rece, deşi e tare ispititor să rămâi în pat, la căldură, în loc să baţi asfaltul când afară de-abia se crapă de ziuă. Sau măcar să stai la laptop, cu o cană de ceai cald, dând scroll la Facebook…

parc-titan-IOR-bucurestiRevenind. Pe atunci era o zi frumoasă, cu lume ieşită la plimbare în parc dis-de-dimineaţă. Am coborât scările spre IOR şi am virat stânga, ca de obicei, apoi m-am avântat pe aleea şerpuitoare de pe malul lacului. Am alergat doar câteva sute de metri, când m-a pălit oboseala. Da o oboseală din aia gravă, de-mi venea să mă întind în iarbă şi să adorm cât ai zice “sprint”.

Am tras de mine, am mai oprit la o cişmea să beau nişte apă, mi-am rotit privirea spre lebedele alunecând atât de uşor pe luciul apei… Nimic. Îmi simţeam în continuare picioarele ca de plumb, deşi nu aveam nicio durere sau disconfort şi nici prea cald nu era. Pur şi simplu, îmi cereau să încetinesc pasul. După o tură mă simţeam ca şi cum tocmai aş fi băgat un maraton, dar n-am vrut să renunţ şi să părăsesc parcul. Continue reading

5 gânduri despre a mânca sănătos

1. “Salată” nu înseamnă o adunătură de frunze fără gust, cum sunt caricaturizate de multe ori, pe nedrept. Sunt persoane care au alergie doar când aud denumirea, tocmai pentru că acest minunat preparat a fost “confiscat” de dietele aberante şi coborât la “rangul” de mâncare pentru slăbit. Dar există şi combinaţii geniale, iar dacă sunteţi în pană de idei poate vă inspiră nişte locuri de prin oraş.

De exemplu, la Salad Box vă puteţi face propria salată din tot felul de ingrediente, iar la Lente (cel din str. Praporgescu) găsiţi în meniu salate minunate, cu roşii uscate, goji, cuş cuş, avocado, mentă, sumac, susan negru, smochine uscate (ca să dau doar un exemplu).

2. Există deserturi şi sănătoase, şi gustoase. “Sănătos” nu înseamnă automat “plictisitor”, iar cu un pic de deschidere poţi descoperi o mulţime de preparate uimitor de bune. De exemplu, îmi plac la nebunie prăjiturile şi torturile raw vegan, care arată grozav, sunt super yummy şi sănătoase.

prajituri-raw-ostraw-vegan

3. A mânca sănătos e o alegere, nu o corvoadă sau o pedeapsă. E aşa greu de înţeles? 🙂 Continue reading

Tăcere, bunătate, recunoştinţă

Binele este alcătuit dintr-o cantitate infinită de lucruri mărunte, care, puse cap la cap, poate că vor reuşi să schimbe, până la urmă, lumea”.

Se întâmplă uneori să nu-mi găsesc cuvintele. Nu pentru că nu aş avea ceva de spus, ci pentru că mi-e teamă că nu voi reuşi să mă fac înţeleasă. De-asta prefer să stau pe margine, privind scena luminată puternic, unde oamenii se ceartă şi acuză, ca şi cum s-ar apropia sfârştul lumii. Mă şi mir cât de detaşată sunt. Asta nu înseamnă că nu-mi pasă, ci că prefer să-mi exprim altfel sentimentele, ideile.

ferestre luminate in noapte

Prefer gesturile mărunte ale cotidianului şi nu “revoluţiile” care cer răzbunare. Binele construit picătură cu picătură, de la om la om, uneori anonim; faptele bune care poate nu ajung în presă pentru că nu sunt destul de mari sau impresionante. Or fi şi măsurile drastice o soluţie, nu zic nu, însă pe mine astfel de iniţiative nu reuşesc să mă mobilizeze sau să mă motiveze. Aşa sunt eu. Continue reading

Frunze galbene şi plăceri de octombrie

În fiecare lună strâng tot felul de momente plăcute. Unele sunt încapsulate în imagini, “îndosariate” şi păstrate cu grijă, în timp ce altele îşi iau zborul din memorie asemenea unor fluturi. Pe lângă ce am povestit deja în postările de pe blog, în acest octombrie au mai fost şi alte clipe dragi pe care le-am fotografiat şi pus bine în suflet. Câteva din ele:

O supă cremă de legume gustoasă şi uriaşă (14 lei) savurată la Pukka Tukka, restaurantul cu produse bio din Piaţa Amzei. Locul e foarte micuţ, dar primitor, iar în ziua aceea, la prânz, soarele flirta cu geamul, aşa că m-am bucurat de căldură şi lumină pe placul inimii. cumpărată de la Kilipirim. Mi-era tare dor de citit ceva fain!

supa-crema-de-legume-la-pukka-food

Pe bicicletă la Comana, prin noroi şi un covor de frunze. Plus multă linişte. O gustare cu roşii cherry, humus la cutie, caşcaval, nuci şi crănţăneli cu chimen şi seminţe. Continue reading