Tag Archives: dezvoltare personală

Drumul cel mai scurt spre fericire – Lynda Field

drumul cel mai scurt spre fericireDupă titlu, “Drumul cel mai scurt spre fericire” pare una dintre acele multe cărţi care au invadat piaţa şi care promit să te înveţe cum să fii mai fericit, mai bogat, mai satisfăcut etc. Dincolo de coperta roz gen „Barbie” şi scrisul alandala cu prea multe fonturi şi culori, am avut surpriza să descopăr în aceste pagini câteva sugestii şi idei care m-au pus pe gânduri.

Cartea propune o serie de paşi zilnici pentru a transforma o viziune sumbră asupra vieţii în una veselă şi pozitivă; ne arată cum să privim viaţa cu ochi optimişti şi să aducem mai multă bună dispoziţie în viaţa noastră prin echilibru şi calm. Povestioarele prezentate subliniază ideile expuse şi arată cum se poate schimba viaţa noastră cu puţină hotărâre. Îmi place că sunt sugerate şi acţiuni concrete, nu doar sfaturi abstracte. A gândi pozitiv este important, dar pentru a obţine ceva nu este de ajuns, e nevoie să şi acţionezi.

Câteva idei pe care le-am reţinut din această carte: Continue reading

Ia iniţiativa! – John Izzo

carte-ia-initiativa-john-izzo-editura-act-si-politonExistă atâtea cărţi de dezvoltare personală care vorbesc despre puterea vizualizării, că poate părea de ajuns să-ţi lipeşti citate motivaţionale prin casă ori să repeţi diverse fraze şi “Universul” îţi va îndeplini orice dorinţă. Însă aceste cărţi uită să menţioneze şi un lucru foarte important: degeaba vrei să câştigi la loterie dacă nu cumperi bilet. Altfel spus, nu este de ajuns să visezi cu ochii deschişi, trebuie ca în primul rând să faci ceva pentru a pune lucrurile în mişcare.

Pe acest aspect nu foarte confortabil pune accentul cartea “Ia iniţiativa!”, care transmite un mesaj simplu, la obiect: asumă-ţi responsabilitatea şi acţionează! John Izzo îşi motivează cititorii să lase deoparte scuzele şi să facă schimbarea pornind de la ei înşişi, fără să aştepte mobilizarea celor din jur. Autorul dezvoltă practic citatul lui Ghandi – “Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume” – susţinând că fiecare este responsabil pentru “felia” lui, chiar şi atunci când pare că schimbarea ar trebui să vină de la o entitate mai puternică. Continue reading

Bootcamp pentru Fericire sau cum să-ţi colorezi vara

Ţin minte că atunci când eram la şcoală, în vacanţele de vară îmi plăcea la nebunie să merg în tabere la munte, unde timp de o săptămână uitam de toate şi mă deconectam de la învăţat. Nu aveam vreun program organizat, însă mergeam în drumeţii şi excursii, umblam după fructe de pădure, dansam, cântam sau jucam tot felul de jocuri cu colegii de tabără.

Ce îmi amintesc cu mare claritate e că am nimerit doar în tabere cu mâncare foarte bună, deşi toţi mă ameninţau că o să mor de foame pe-acolo 😛 Ah, şi pe-atunci nu aveam telefon mobil, aşa că sunam acasă de la un telefon cu cartelă, după ce stăteam la rând minute bune şi ascultam conversaţiile celorlalţi. Desigur că nici apart foto digital nu deţineam, însă aveam unul clasic, cu un stoc limitat de poze. Parcă erau vreo 26 de poziţii, dacă nu mă înşel, pe care trebuia să le drămuiesc bine, dacă voiam să îmi ajungă pentru toate cele 7 zile. De fiecare dată, mă gândeam de 10 ori înainte să apăs butonul. Chiar şi aşa, lipsite de tehnologie şi de social media, au fost nişte vacanţe splendide, la care mă gândesc cu drag.

Bootcamp Pentru Fericire

Acum, chiar dacă perioada şcolii a trecut, se pare că taberele de vară sunt în continuare pe val, chiar şi pentru adulţi. Am văzut o ofertă consistentă de tabere de dezvoltare personală, artistice, sportive etc., unde oamenii se adună timp de mai multe zile pentru a învăţa ceva sau pur şi simplu pentru a trăi o experienţă frumoasă în miez de vară.

Mi-am amintit de taberele copilăriei când am văzut invitaţia celor de la Institutul pentru Fericire, care vara aceasta organizează Bootcamp pentru Fericire. Continue reading

Ce iei bun din 2013?

apus-in-santoriniMai e un pic şi trece şi anul ăsta. Un an în care te-ai bucurat, ai sărbătorit, ai fost mândru de tine, ai greşit, ai râs, ai plâns, te-ai plimbat şi ai gustat din viaţă în felul tău.

Indiferent de cum ne-a fost 2013, sunt sigură ca fiecare putem găsi cel puţin un eveniment pozitiv, care ne-a umplut inima de bucurie în anul ce stă să plece. Vă propun să ne amintim de el şi să-l păstrăm în suflet pentru 2014, ca un punct încurajator de pornire pentru proiectele şi planurile viitoare.

Aşadar:

  • Care e cel mai bun lucru care ţi s-a întâmplat anul acesta?
  • Ce ai început să faci în 2013 şi îţi doreşti să continui în 2014?
  • Ce nu ai reuşit să duci la bun sfârşit în 2013 şi vrei să mai încerci anul viitor? Care au fost cauzele?
  • Ce planuri ai pentru 2014? Ce îţi doreşti să înveţi? Unde ţi-ar plăcea să ajungi? Continue reading

Mergi pe drumul tău

Să zicem că ai o pasiune, o idee pe care vrei s-o iei mai în serios şi să-ţi „oficializezi” relaţia cu ea. Îţi doreşti s-o pui în practică, s-o lansezi şi s-o faci cunoscută lumii întregi.

O asemenea îndrăzneală aduce de obicei cu ea şi oameni gata să te demotiveze. Sunt genul ăla de persoane care la orice proiect mai nonconformist îţi zic repede: „A, nu, nu se poate”; „Ideea ta e sortită eşecului, n-are nicio şansă să se materializeze”; „Nu o să ai timp şi resurse să lucrezi la pasiunea ta şi oricum nimeni nu o să plătească pentru asta”.

Pe de-o parte, criticile sunt un lucru bun, dacă reuşeşti să le priveşti obiectiv, cu ceva detaşare, şi să nu le iei ca un afront. Gândeşte-te la un duş cu apă rece dis-de-dimineaţă, care te face să vezi apoi mai clar viaţa. Pe de altă parte însă, criticile pot fi o piedică, dacă te laşi demotivat de ele, în loc să le iei pur şi simplu ca pe un feedback şi, eventual, să-ţi îmbunătăţeşti munca.

În orice idee, oricât de nebunească ar fi, există un grăunte de realism.

mergi-pe-drumul-tauPentru că ideea ta, aşa naivă cum pare la prima vedere, poate fi întoarsă pe dos, modificată, adaptată şi poţi extrage din ea o bucăţică de pus în practică. Cel mai bine este să începi încet-încet, de exemplu cu un proiect-pilot sau o „miniatură”, pentru a-ţi da timp să te obişnuieşti şi a testa ideea.

Dacă cei din jur nu văd potenţialul proiectului tău, dar tu crezi în el, nu-ţi rămâne decât să ai tu atâta încredere în tine încât să mergi mai departe singur pe calea pe care ţi-ai ales-o. Sau, dacă ai noroc, însoţit de câţiva prieteni.

Continue reading

Ce-ti doreşti pentru 2013?

Fiecare început de an este un prilej de a visa şi a spera că dorinţele ni se vor îndeplini. Ne propunem să fim mai buni, să mâncăm mai sănătos, să facem mişcare şi, eventual, nişte economii. Ne-ar plăcea să călătorim mai mult, am vrea să ne lăsăm de fumat sau visăm ca în sfârşit să dăm aripi pasiunii noastre.

Însă de obicei ne oprim aici, sperând că, la sfârşitul anului, când facem bilanţul, dorinţele ni se vor îndeplini ca prin minune, fără să depunem niciun efort în sensul ăsta. Dar este nevoie şi de contribuţia noastră.

5 paşi pentru a fi mai aproape de realizarea dorinţelor:

1. Scrie-ţi dorinţele.

Ia o foaie de hârtie sau deschide un document pe laptop şi scrie ce îţi doreşti. Se poate întâmpla să simţi că eşti blocat şi nu ştii ce să scrii sau să îţi dai seama că habar n-ai ce vrei. Făcând acest exerciţiu de scriere, vei fi obligat să-ţi formulez dorinţele, să le dai o formă concretă. Detaliază-le şi vizualizează-le. Cum te vei simţi când le vei îndeplini?

Continue reading

Ce am mai învăţat despre mine…

incubator 7 popasuri pe un nou drumCu gândul la ciocolată şi decoraţiuni de Crăciun (mai e puţin :D), m-am întors în mansarda incubator107 pentru a participa la un atelier despre (re)găsirea propriei direcţii în viaţă. Se numeşte „7 popasuri pe un nou drum” şi constră într-o serie de întâlniri prin care fiecare poate să-şi facă o idee mai clară despre: ce mă reprezintă, ce vreau să fac, cum pot să-mi pun în practică abilităţile. 

Sub îndrumarea fetelor de la CV Designers, am făcut un test de personalitate şi apoi ne-am împărţit în echipe în funcţie de rezultatele obţinute, după care am început să lucrăm. E unul dintre puţinele teste din care chiar am înţeles ceva, poate şi pentru că a fost exemplificat foarte bine, iar răspunsurile au venit de la noi şi nu ne-au fost oferite pe tavă.

Deşi am obţinut punctaje destul de asemănătoare la toate cele patru categorii de culori (chiar două identice!), am avut nişte „ahaaa”-uri semnificative, care m-au ajutat să-mi conştientizez mai bine reacţiile. Alfel spus, s-a făcut puţină ordine în ideile mele despre mine şi comportamentul meu. Câteva tuşe din acest tablou personal, pe partea de comunicare şi relaţionare (cu dedicaţie pentru prieteni şi cunoştinţe :D): Continue reading