Tag Archives: mişcare

Retezat SkyRace 2017: Custura all inclusive și cea mai muncită medalie

Mai ții minte ce făceai anul acesta pe 12 ianuarie? Eu mă înscriam la Retezat SkyRace Intersport, cursă la care urma să particip pentru prima dată. Nu m-a speriat avertizarea privind gradul ridicat de dificultate, mai ales că auzisem numai de bine despre organizare și despre peisajele superbe.

Și dacă tot mă deplasez până în Hunedoara, am zis să am parte de doza maximă de distracție, așa că am ales Custura, traseul de 28 km, care urma să ne plimbe pe vârfurile Piule (2081 m) și Custura (2457 m), printre altele, cu o diferență de nivel de 2300 m.

retezat skyrace impresii custura

Au trecut lunile și iată c-a venit și momentul mult-așteptat. Vineri seara, după vreo 8 ore de mers cu mașina, o plimbare frumoasă pe Transalpina, urmată de un drum dezastruos și o incursiune prin orașele-fantomă de pe Valea Jiului, am ajuns la Complexul Turistic Cheile Buții, o cabană mai frumoasă și mai îngrijită decât m-aș fi așteptat. Ne-am luat kit-urile, apoi am plecat spre cazare. Recunosc, i-am invidiat un pic pe cei care stăteau la cort, pentru că erau fix lângă start și a doua zi nu vor trebui să meargă cu mașina vreo 30 km de dimineață, ca noi, cei cazați în împrejurimi.  Continue reading

Un shot de alergare și un podium la Duatlon Buftea 2017

Îmi plac alergările pe distanțe lungi, așa că un shot de 7,5 km nu m-ar fi făcut să mă mobilizez la Duatlon Buftea dacă n-aș fi primit propunerea să fiu jumătatea unei ștafete mixte. M-am bucurat să schimb un pic peisajul, mai ales că locația era aproape de București, iar în Buftea nu mai fusesem (poate doar în trecere).

Duatlonul Buftea a constat dintr-un “sandviș” cu 5 km alergare + 20 km pedalat + 2,5 km alergare, servit în mare parte pe asfalt. O parte a traseului de alergare a trecut prin parcul de pe domeniul Știrbey, unde am dat și de un pic de noroi – trebuie să aibă și sandvișul un sos, nu? 🙂

duatlon buftea 2017 stafeta

Foto: Radu Cristi

Startul la ștafete s-a dat tocmai la ora 12:00, pe malul lacului Buftea, însă a trebuit să venim mai devreme de 9:30 ca să lăsăm bicicleta la rastel. Mai o vorbă, mai o poză, mai un pahar cu apă, iar cele 2 ore și jumătate au trecut mai repede decât m-aș fi așteptat. Între timp am văzut startul cadeților și cel al elitelor, ocazie să căscăm ochii cu admirație la corpurile bine lucrate care alergau și se aruncau în șa cu cea mai mare eleganță.  Continue reading

Cum găsesc motivația să alerg constant

Pe scurt: am construit un obicei, în timp.

 Până aici a fost însă cale lungă. Până a simți alergarea ca pe o dorință plăcută am trecut prin stări diferite, cu sesiuni de auto-convingere, transpirație, respirație obosită, planificare, lecții prinse din fugă (la propriu și la figurat). Și răbdare, multă răbdare.

Cred că fiecare are ritmul personal când vine vorba de constanță, adică momentul magic T2 când deja alergarea a devenit parte din ritualul zilnic și nu o chestie pe care trebuie s-o bifezi fără prea mare entuziasm. Unii se simt atrași iremediabili de zburdat după câteva alergări, alții au nevoie de mai mult timp sau de experiențe revelatoare ca să iubească acest tip de mișcare. Mai sunt unii de care nu se prinde și pace. Și e ok, că nici n-are cum să fie o activitate pe placul tuturor 🙂

La câțiva ani după ce m-am “obișnuit” cu alergarea, am învățat că relația cu ea e ca orice altă relație: iubirea se construiește în timp, prin atenție, gesturi frumoase și răbdare. Treci prin momente cu pasiune mare (PB-uri, poate chiar vreun podium, o cursă cu traseu super-fain etc.), momente de monotonie, în care n-ai chef de nimic și vrei să lași totul baltă (oboseala, bat-o vina!), momente de deznădejde (accidentări), dar găsești până la urmă puterea să treci peste ele.

Chiar și acum sunt momente când îmi prinde bine ceva motivație „auxiliară”, așa că am strâns aici strategii pe care le-am folosit/ le folosesc ca să mă (re)îndrăgostesc de alergare.  Continue reading

Jurnal de cursă: Maratonul Internaţional Cluj 2016

maratonul-international-cluj-2016Participarea la Maratonul Internaţional Cluj a fost una din marile mele dorinţe pe 2016, pentru că anul trecut auzisem numai lucruri bune despre acest eveniment. Ca niciodată, m-am înscris cu câteva luni înainte şi am plătit taxa minimă, în tot acest timp fiind nerăbdătoare atât să particip la cursă, cât şi să revăd Clujul meu drag.

De cazare m-am ocupat destul de târziu, dar am reuşit să găsesc totuşi un loc la Hotel Sport, aflat vizavi de Cluj Arena, locul startului. Un hotel cu aspect comunist, mobilă în stil vechi şi decoruri expirate, dar curat şi confortabil. A fost o alegere inspirată având în vedere apropierea de start, n-am mai avut nevoie să las bagaje la garderobă în ziua cursei.

Kitul  Continue reading

3 evenimente pentru weekendul 19-20 martie 2016 în Bucureşti

Sărbătorește Ziua Fericirii alături de Călătorii Personale care te Inspiră!– 20 martie, Journey Pub

ziua fericirii 2016

Duminică, 20 martie, sărbătorim Ziua Internaţională a Fericirii, ocazie cu care Institutul pentru fericire te invită la un eveniment special, având ca laitmotiv Călătoria Eroului. Invitaţii sunt:

  • Mirela Rețegan – autor și fondator Zurli
  • Vintilă Mihăilescu – autor, publicist, psihosociolog și antropolog
  • Vișinel Bălan – actor și activist pentru drepturile copiilor instituționalizați din România
  • Mălina Chirea – cofondator al Institutului pentru Fericire (gazdă)

ALTE DETALII

Continue reading

13 idei ca să te bucuri mai mult de o cursă de alergare

Sezonul alergărilor s-a deschis şi prinde viteză! În toată ţara se organizează o mulţime de curse, pe distanţe şi trasee variate, cu provocări gata să te scoată din zona de confort. La ele se adună şi competiţiile din afară, care sunt o ocazie grozavă de a combina vacanţa cu alergatul.

13 idei ca sa te bucuri mai mult de cursele de alergareNu ştiu voi cum sunteţi, însă pentru mine participarea la o cursă de alergare e un motiv de entuziasm, bucurie şi, bineînţeles, emoţii. Sunt destul de rezervată înainte de start – ba chiar serioasă -, dar apoi mă relaxez şi savurez (aproape) fiecare kilometru. Şi mai ales endorfinele de la final. Aleg să particip la curse oficiale tocmai pentru atmosferă, pentru a mă bucura alături de alţii de mişcare şi pentru a fi mai motivată să alerg cât pot de bine. Obiectivul meu principal e să termin cursa sănătoasă, fără accidentări, dar nu mă supăr dacă scot şi un timp bun 😛

Aşadar, dacă şi tu participi la curse nu (doar) pentru PB-uri sau performanţă, ci mai ales pentru valurile de plăcere, uite câteva idei ca să apreciezi mai mult evenimentele oficiale de alergare şi să te bucuri de ce se întâmplă acolo. Poţi să: Continue reading

Alergarea – iubire de-o vară sau relaţie de durată?

Dacă vara şi, în general, când vremea este bună, parcurile gem de alergători, iarna situaţia se schimbă. Se pare că numărul alergătorilor scade proporţional cu cel al gradelor din termometru, astfel că în anotimpul rece aleile se golesc văzând cu ochii. Până acum vreo 2 ani, făceam şi eu parte din alergătorii “de sezon”, adică cei plini de entuziasm vara şi total demotivaţi iarna. Anotimpul alb însemna o pauză mare, după care îmi reveneam destul de greu în formă.

Alergarea iarna

Când am decis să-mi schimb obiceiul ăsta şi să continui să aleg iarna, am pus pe hârtie două variante:

  • abonament la o sală, unde să alerg pe bandă
  • investiţie în câteva haine de alergat iarna

Am ales a doua opţiune şi tare mă bucur, pentru că, într-adevăr, “nu există vreme rea, ci doar haine nepotrivite”. Iar lucrul ăsta e valabil inclusiv în cazul alergării.

Acum, la întrebarea “De ce să continui să alergi iarna?” răspunsul meu este… Continue reading

15 gânduri care-mi trec prin cap în timpul unui maraton

Neverbalizate, evident 🙂

  1. maraton brasov 2015Băi, ce gambe are tipul ăsta!
  2. Hai, încă o bucăţică de banană. Şi un pic de apă. Şi să vedem ce mai au…
  3. Doar 10 km am alergat până acum?!
  4. Aaaa, ce pantaloni drăguţi pe tipa din faţă! Şi au şi buzunar la spate, how cool!
  5. Unde naiba e punctul ăla de hidratareeee???
  6. Inspir, expir, inspir, expir…
  7. Ah, am tot zis că-mi iau şosete de compresie... Oare chiar ajută la ceva?
  8. Parcă mă doar un pic genunchiul… Naaah, e doar o impresie.
  9. Tataie ăla care tocmai a trecut pe lângă mine… Câţi ani să aibă? 60? Mai mult? Şi ia uite cum aleargă!
  10. Frate, ce-aş mânca un cheesecake! Sau o pizza!
  11. Haaa, tu parcă mă depăşisei acum câţiva kilometri! Gata energia? 😀
  12. Ce ditamai butelca are individul ăla la centură!
  13. Oare de ce nu mi-am pus mai mulţi plasturi la degetele de la picioare??
  14. 41 km! Încă puţin! După câteva sute de metri: Pfff, parcă 1 km nu era aşa de lung! Oare oamenii ăştia au măsurat bine distanţa?
  15. Sper ca de data asta să găsesc mai multe poze în care arăt bine, nu încruntată sau cu gura deschisă!

Voi? Ce gânduri vă trec prin minte când participaţi la o cursă de alergare?

O nouă lecţie de la alergat

S-a întâmplat într-o sâmbătă dimineaţă, pe 26. Ştiu asta cu exactitate pentru că mi-am notat conştiincios în agenda cu Happy Moments, “memoria” mea externă, unde-mi planific task-urile şi alte mărunţişuri zilnice.

M-am lăsat îmbiată de aerul proaspăt şi călduţ al dimineţii să ies la alergat. O rutină de care încerc să mă ţin chiar şi pe vremea rece, deşi e tare ispititor să rămâi în pat, la căldură, în loc să baţi asfaltul când afară de-abia se crapă de ziuă. Sau măcar să stai la laptop, cu o cană de ceai cald, dând scroll la Facebook…

parc-titan-IOR-bucurestiRevenind. Pe atunci era o zi frumoasă, cu lume ieşită la plimbare în parc dis-de-dimineaţă. Am coborât scările spre IOR şi am virat stânga, ca de obicei, apoi m-am avântat pe aleea şerpuitoare de pe malul lacului. Am alergat doar câteva sute de metri, când m-a pălit oboseala. Da o oboseală din aia gravă, de-mi venea să mă întind în iarbă şi să adorm cât ai zice “sprint”.

Am tras de mine, am mai oprit la o cişmea să beau nişte apă, mi-am rotit privirea spre lebedele alunecând atât de uşor pe luciul apei… Nimic. Îmi simţeam în continuare picioarele ca de plumb, deşi nu aveam nicio durere sau disconfort şi nici prea cald nu era. Pur şi simplu, îmi cereau să încetinesc pasul. După o tură mă simţeam ca şi cum tocmai aş fi băgat un maraton, dar n-am vrut să renunţ şi să părăsesc parcul. Continue reading

9 lucruri pe care e bine să le ştii înainte să te apuci de alergat

Dacă te-ai lăsat antrenat de valul de entuziasm din jurul mişcării şi ai decis să intri în clubul celor care aleargă, te felicit! Te aşteaptă o călătorie frumoasă, pe parcursul căreia vei descoperi o grămadă de lucruri despre tine, vei învăţa din propriile greşeli şi îţi vei explora limitele.

The more I run, the more I love my body

Pentru că văd tot mai mulţi oameni care încep să alerge, m-am gândit să scriu câteva gânduri desprinse din propria mea experienţă:

1. La început, este foarte posibil ca alergatul să ţi se pară epuizant, mâncător de energie şi fără sens. Încă nu înţelegi de ce sunt oamenii aşa încântaţi de această activitate, când tu de-abia respiri şi eşti transpirat din cap până-n picioare. Ei bine, aici îţi trebuie ceva răbdare. Nu te aştepta să poţi alerga un maraton la o săptămână după ce te-ai apucat de făcut mişcare. Începe cu o distanţă accesibilă ţie, apoi creşte treptat numărul de kilometri şi accelerează ritmul. Apropo, mersul nu înseamnă că trişezi 😉 În timp, vei sesiza şi progresul. Continue reading