Tag Archives: munte

Traseu lejer prin Bucegi: Piatra Arsă – Babele – Caraiman – Omu

Ciucaș X3 2019: Primul ultra montan, primul abandon

Mă uit hipnotizată la lumina proiectată pe jos de frontală, încercând să nu adorm și să rulez în minte un citat motivațional, ceva, dar tot ce simt e durere la fiecare pas. Iar când calc pe pietricele care se găsesc din belșug pe drum, parcă merg pe cioburi.

Game over.

După 92 km așez numărul de concurs pe masa de alimentare de la Valea Stânii, mă apuc să mănânc nectarine cu brânză și vreau să neglijez durerile din tălpi – lucru pe care îl făceam deja de peste 35 km. Voluntarii îmi par un pic mirați, mă întreabă dacă sunt sigură că vreau să abandonez, când mai sunt doar 16 km până la finiș. Le spun că da, am tălpile pline de bășici și nu am cum să continui.

Am așteptat cu nerăbdare ultramaratonul de la Ciucaș. Cu așa mare nerăbdare, că am avut cazarea rezervată cu peste jumătate de an înainte. E cursa mea trail preferată, de-asta am și vrut să alerg aici primul ultra montan, după 3 ani la rând în care am participat la proba de maraton.

Continue reading →

Zăpadă numai bună de alergat la Brașov Marathon 2019

Surpriză! Cursa asta mi-a schimbat părerea despre alergatul la munte, pe zăpadă 🙂

Continue reading →

Maratonul Montan Rafael 2018 – bucurie pe urcări și multe frunze galbene

2 Replies

La majoritatea curselor de alergare montană am observat că se găsește câte o minte “creativă” care pune pe ultima parte a traseului o urcare de-ți vine rău. La Maratonul Montan Rafael însă n-a fost cazul. Aici, cireașa de pe final a fost… o coborâre pe frunze 😀

Dar să începem cu începutul.

La Maratonul Montan Rafael 2018 am ales cursa de semimaraton, cu gândul la o alergare lejeră la final de sezon de trail. Anul acesta, organzatorii au schimbat puțin traseul probei față de ediția precedentă și l-au dus până pe vârful Măgura Codlei (1292 m), iar diferența de nivel a fost de 1237 m.

Nu mai fusesem pe munte într-un stadiu atât de avansat al toamnei, când pădurile își iau ținute în galben, roșcat, cafeniu, accesorizate cu pete din verdele verii. Văzusem deja în fotografiile de la marcarea traseului cât de frumos arată peisajele, așa că ziua dinaintea cursei m-a găsit cu energia și nerăbdarea pân’ la cer.

Continue reading →

Ciucaș X3 2018, energie X3

O zi cu antrenament și aventură în munții Ciucaș

2 Replies

Pentru că se apropie cursa de alergare montană CiucașX3, iar pe mine deja mă mănâncă tălpile gândindu-mă la ea, m-am alipit unui grup de (viitori) ultramaratoniști montani porniți pe recunoaștere de traseu + antrenament.

Într-o zi de sâmbătă ce se anunța a fi însorită, am pornit spre Cheia de Prahova, locul unde în septembrie ia startul aventura CiucașX3. Anul acesta va fi pentru a treia oară când voi zbur(d)a pe coclaurii de la Ciucaș, iar ce s-a întâmplat acum a fost un “aperitiv” binevenit.

Nu știam exact pe unde urma să mergem în recunoaștere, însă m-am bucurat când am aflat că escapada noastră va include porțiuni din traseele de ultra, maraton și semimaraton. Mă așteptam mai mult la o drumeție decât la un antrenament, dar oamenii erau puși pe treabă, așa că ritmul a fost mai alert. Ceea ce a picat tocmai bine: și-așa voiam eu un long run weekendul ăsta, cei 36 km pe drumuri de munte au venit ca super-alternativă la aleile din parc.

Începe aventura!

Am lăsat mașina în Cheia și, după un brunch ad-hoc, am început traseul cu entuziasm. Am alternat mersul cu alergatul și vorbitul, deci atmosfera s-a destins suficient cât să mă simt mai mult ca la drumeție, decât la un antrenament de munte. Până când – bum! am ajuns la urcarea despre care se spune că e cea mai criminală din traseul de ultra: cea spre culmea Gropșoarele. Cu ochii după marcajele bine camuflate de copaci și stânci, am făcut o incursiune neprevăzută într-un “lan” de urzici, să ne pregătim picioarele cum trebuie pentru urcare. Continue reading →

Weekend la Siriu. Două cascade și multe corcodușe

2 Replies

Siriu, județul Buzău. Nu e o zonă turistică și foarte celebră, ca Valea Prahovei, însă dealurile și munții din jur sunt frumoși vara, când se îmbracă în verdeață și lumină caldă. Așa i-am găsit weekendul trecut, când am petrecut aproape două zile în zonă.

Prima oprire din mini-vacanță a fost la Vulcanii Noroioși – Pâclele mari, unde, la capătul unui drum cu multe denivelări, am descoperit un loc amenajat, cu restaurant, pensiune și parcare, lângă poarta spre rezervație (se plătește ca să vezi vulcanii, dar biletele au un preț mic: 1 leu – elevi, 2 lei – studenți, 4 lei – adulți). M-am bucurat tare că în sfârșit voi vedea cu ochii mei vulcanii, căci din poze arată foarte SF.

Eh, dar ce atâta bucurie? Cum am ajuns, a început o ploaie torențială, care a durat câteva minute bune. Când s-a terminat, domnul de la poartă ne-a zis că nu se poate intra la vulcani până nu se usucă pe jos… Am crezut că glumește. Dar nu, nu glumea. Așa că a trebuit să-mi pun pofta-n cui și să plec fără să fi văzut minunățiile de noroaie. Continue reading →

Traseu prin Munții Baiului (și nu numai): Azuga – Secăria – Comarnic

4 Replies

La ora 9:11 dimineața eram la baza pârtiei Sorica din Azuga, privind către muntele verde din fața mea. Mă mâncau tălpile să încep micul traseu propus pentru acea zi: urcare până la stația terminus a telegondolei, apoi o plimbare pe platou și coborâre în Bușteni.

Ziua ne-a făcut cadou raze de soare și răcoare. Era pustiu la telegondolă când am ajuns în Azuga, dar oricum ideea era să urcăm pe jos (antrenament lejer pentru viitoarele alergări montane, și nu numai), așa că am luat pieptișul în primire. M-am oprit de mult ori să admir peisajul să-mi trag sufletul, cu gândul că urcarea se va termina cât de curând.

Am ajuns în sfârșit sus, transpirată și cu părul în toate părțile, dar ușurată că s-a dus ce a fost mai greu. Acum a început porțiunea de mers lejer, pe un drumeag molcom, cu platourile verzi de-o parte și de alta. Într-adevăr, peisajul arată de paradis, mai ales că norii fotogenici își făceau de lucru deasupra, lăsând pete de umbră pe văi.

Pe marginea drumului am văzut tufe de afine cât cuprinde, însă necoapte 😀 Mare, mare păcat. Continue reading →

EcoMarathon 2018: aceeași energie, mai puțină febră musculară

4 Replies

După ce în 2017 am gustat pentru prima dată din atmosfera EcoMarathon, anul acesta am revenit la Moieciu pentru cele 3 bucle ale trifoiului maratonist. M-am simțit mult mai relaxată, cred că și mai încrezătoare, deși n-am pornit cu ambiții de timp, ci doar cu dorința de a mă simți bine.

Adevărul e că sunt niște peisaje de poveste în zona asta, iar faptul de a alerga pe un traseu divers, scăldat în verdeață și aer curat, e binevenit pentru o alergătoare de asfalt ca mine.

Foto: Marius Claudiu

Dimineața cursei a început caldă și luminoasă, cu zumzăiala din fața Casei de Cultură din Moieciu, asediată de alergători colorați. Spre deosebire de anul trecut, când a fost înnorat, acum am avut parte de soare la maxim. Cam mult soare, chiar.

La start am încercat să-mi temperez pornirea prea în forță și să nu mă las furată de valul de alergători. Cei 3 km de asfalt s-au scurs repede sub picioarele mele (recunosc, abia așteptam micul pod de peste râu ca să-mi mai trag un pic sufletul :)) După ce am trecut podețul a început adevărata distracție: urcarea prin pădure, în șir indian, cu unii alergători mai energici depășind prin decor. Continue reading →

Muntele

1 Reply

“Muntele e ca o persoană: pentru a o iubi, mai întâi trebuie s-o cunoști și, odată ce-ai cunoscut-o, poți să știi când e supărată și când mulțumită, cum să te comporți cu ea, cum să te joci cu ea, cum să ai grijă de ea când alții îi fac rău, când e mai bine să n-o deranjezi… dar, spre deosebire de orice persoană, muntele, natura, pământul sunt infinit mai mari decât tine.

Nu trebuie să uiți niciodată că tu ești doar un punct mic, un punctuleț în spațiu, în infinit, și că ele sunt cele care pot decide în fiecare clipă dacă vor să șteargă sau nu acest punct.”

Zâmbet şi sănătate

blog despre starea de bine :)

Tag Archives: munte

Traseu lejer prin Bucegi: Piatra Arsă – Babele – Caraiman – Omu

Ciucaș X3 2019: Primul ultra montan, primul abandon

Game over.

Zăpadă numai bună de alergat la Brașov Marathon 2019

Surpriză! Cursa asta mi-a schimbat părerea despre alergatul la munte, pe zăpadă 🙂

Maratonul Montan Rafael 2018 – bucurie pe urcări și multe frunze galbene

Ciucaș X3 2018, energie X3

O zi cu antrenament și aventură în munții Ciucaș

Începe aventura!

Weekend la Siriu. Două cascade și multe corcodușe

Traseu prin Munții Baiului (și nu numai): Azuga – Secăria – Comarnic

EcoMarathon 2018: aceeași energie, mai puțină febră musculară

Muntele

Sursa: “Să alergi sau să mori” – Kilian Jornet

zambetsisanatate