Tag Archives: munte

Muntele

Muntele e ca o persoană: pentru a o iubi, mai întâi trebuie s-o cunoști și, odată ce-ai cunoscut-o, poți să știi când e supărată și când mulțumită, cum să te comporți cu ea, cum să te joci cu ea, cum să ai grijă de ea când alții îi fac rău, când e mai bine să n-o deranjezi… dar, spre deosebire de orice persoană, muntele, natura, pământul sunt infinit mai mari decât tine.

Nu trebuie să uiți niciodată că tu ești doar un punct mic, un punctuleț în spațiu, în infinit, și că ele sunt cele care pot decide în fiecare clipă dacă vor să șteargă sau nu acest punct.”

Sursa: “Să alergi sau să mori” – Kilian Jornet

munti caraiman busteni

Maraton Piatra Craiului 2017: ce nu te omoară te face mai puternic

Pășesc printr-o cremă de ciocolată topită, densă și lipicioasă, care așteaptă să fie savurată…

Dar stai, nu e ciocolată, e noroi, iar eu sunt la Maraton Piatra Craiului, în creierii munților, încercând să-mi păstrez echilibrul pe nămolul transformat mai apoi în zăpadă. Prima mea participare la celebrul MPC a fost epică, pe o vreme care i-a făcut pe organizatori să modifice traseul și echipamentul obligatoriu. Ploaia și ninsoarea ne-au ținut companie toată ziua, făcând cu schimbul, iar pe jos am avut noroi și zăpadă cât vezi cu ochii.

MPC 2017

Mulțumesc, Cosmin, pentru poză!

Aflasem cu câteva zile înainte că temperaturile vor fi scăzute și vremea ploioasă, dar am tot sperat că situația se va redresa. N-a fost să fie. La ședința tehnică ni s-a comunicat noua configurație a traseului, care nu mai ajungea în zonele expuse și cele cu lanțuri de pe creastă. Oricum, și această rută îmi era necunoscută, așa că urma să alerg maratonul ghidându-mă doar după marcaje, care speram să fie bine amplasate.

Dimineața cursei ne-a întâmpinat cu o ploaie măruntă ce nu dădea semne să se oprească prea curând. Startul s-a dat la 9:15, pentru că fiecărui alergător i s-a scanat numărul și i s-a verificat echipamentul obligatoriu. Echipament care, aveam să-mi dau seama mai târziu, a fost crucial pentru mine.  Continue reading

Emoții și adrenalină la Ciucaș X3 2017

O pană la mașină, un genunchi cu „franjuri” și o dorință îndeplinită. A fost plin de emoții maratonul Ciucaș X3, dar totul e bine când se termină cu bine, nu-i așa?

Am așteptat Ciucașul cu mai multă nerăbdare decât orice altă cursă. Nu știu dacă asta se datorează organizării de nota 10, peisajelor superbe, traseului variat sau pur și simplu atmosferei magice de la Cheia, din weekendul cursei. Însă după experiența de anul trecut am vrut musai să particip din nou, tot la proba de maraton. Nu obișnuiesc să-mi stabilesc obiective de timp înainte de curse, dar acum mi-am dorit mult să scad sub 6 ore.

maraton ciucas impresii

Dimineața cursei a debutat cum nu se poate mai “bine”: o pană serioasă la mașina în care mă aflam, chiar când ieșeam pe poarta pensiunii și aveam de mers vreo 12 km până la locul startului. După agitația de rigoare și un ajutor prețios din partea oamenilor cunoscuți și străini, am reușit să ajungem la start în timp util.

Start determinat

La 10:30 a început cursa și pentru noi, maratoniștii, după ce cu jumătate de oră înainte plecaseră cei de la semi. Ultramaratoniștii alergau deja de o bună bucată de timp, ei având startul la 6.

Am trecut pe sub poarta de start cu dorința puternică de a alerga cât de bine pot și totul a mers brici primii câțiva kilometri. Am plutit pe coborâri de m-am mirat și eu de curajul meu, urcările nu m-au terminat așa tare, iar starea de spirit era cum nu se poate mai bună. Unde mai pui că vremea era perfectă de alergare, cu soare prietenos sus pe cer.  Continue reading

Aventură la munte cu ploaie și grindină: pe vârfurile Bucșoiu și Omu

Dacă la Retezat SkyRace am trecut cu brio printr-o perdea de grindină, vânt puternic și un pic de ploaie, de curând am ridicat miza în materie de vreme rea la munte. De data asta nu la o cursă de alergare, ci într-un traseu de o zi în Bucegi.

traseu munte bucegi

Ne-am strâns o mașină de oameni și am pornit dis-de-dimineață din București, somnoroși, dar cu chef de plimbare, într-o duminică ce se anunța cu soare și ceva ploi. Ne propusesem să facem un traseu lunguț, cam îndrăzneț pentru o zi:

Cabana Gura Diham – Poiana Izvoarelor – Prepeleac – Vf. Bucșoiu – Vf. Omu 

Pe parcurs ne-am dat seama că nu e realist să ne întoarcem prin același loc; unele porțiuni ar fi fost prea periculoase la coborâre, plus că riscam să ne prindă întunericul, așa că am stabilit ca de la Omu să mergem la Babele și să luăm telecabina spre Bușteni.

Începe urcarea

Am lăsat mașina la Gura Diham și ne-am luat rucsacurile în spate, pline cu poftă de aventură (pe lângă mâncare, apă și haine). Chiar când am pornit la drum au căzut câteva picături de ploaie care ne-au făcut să ne scoatem impermeabilele, dar după nici 5 minute s-au oprit. A fost doar un demo…  Continue reading

Retezat SkyRace 2017: Custura all inclusive și cea mai muncită medalie

Mai ții minte ce făceai anul acesta pe 12 ianuarie? Eu mă înscriam la Retezat SkyRace Intersport, cursă la care urma să particip pentru prima dată. Nu m-a speriat avertizarea privind gradul ridicat de dificultate, mai ales că auzisem numai de bine despre organizare și despre peisajele superbe.

Și dacă tot mă deplasez până în Hunedoara, am zis să am parte de doza maximă de distracție, așa că am ales Custura, traseul de 28 km, care urma să ne plimbe pe vârfurile Piule (2081 m) și Custura (2457 m), printre altele, cu o diferență de nivel de 2300 m.

retezat skyrace impresii custura

Au trecut lunile și iată c-a venit și momentul mult-așteptat. Vineri seara, după vreo 8 ore de mers cu mașina, o plimbare frumoasă pe Transalpina, urmată de un drum dezastruos și o incursiune prin orașele-fantomă de pe Valea Jiului, am ajuns la Complexul Turistic Cheile Buții, o cabană mai frumoasă și mai îngrijită decât m-aș fi așteptat. Ne-am luat kit-urile, apoi am plecat spre cazare. Recunosc, i-am invidiat un pic pe cei care stăteau la cort, pentru că erau fix lângă start și a doua zi nu vor trebui să meargă cu mașina vreo 30 km de dimineață, ca noi, cei cazați în împrejurimi.  Continue reading

Cum am cucerit Jepii

Deși iubesc muntele și am fost de mică în drumeții, stau prost la capitolul “cunoștințe de trasee, cabane și vârfuri”. Nici geografia nu mă ajută și uneori mi se că peisajele seamănă ca niște picături de apă, indiferent de masiv. Amatoare de cort nu sunt și nici n-aș merge iarna la munte (lipsă de echipament și zero pasiune pentru sporturi montane). Rog munțomanii să nu arunce cu pietre 😀

Totuși, nimic nu mi se pare mai relaxant decât să mă plimb prin păduri, pe pajiști verzi, pustii, fără ambalaje și pet-uri, admirând stâncile golașe care privesc zen spre cer sau să admir nuanțele infinite de verde, atât de frumos îmbinate cu albastrul cerului. Asta numesc eu eleganță și cred că natura e cel mai bun designer.

Pentru că s-a ivit ocazia unei vacanțe la Bușteni, am profitat de vremea bună pentru un traseu frumos pe munte, că de când cu alergările montane a reînviat pofta de hoinărit la înălțime. Trecuse o bună bucată de vreme de la ultima drumeție serioasă (privind acum retrospectiv, cred că nu făcusem așa ceva vreodată :P).  Continue reading

Maraton la Ciucaș X3 2016 sau cum m-am (re)îndrăgostit de munte

Acum 2-3 ani, în timp ce mă antrenam prin IOR, mă uitam cu admirație la alegătorii ce purtau tricouri CiucașX3. Auzisem încă de atunci despre această cursă challenging și mi se părea extrem de dificil să alergi un maraton la munte, când eu de-abia îmi făceam curaj pentru unul pe plat.

Anul ăsta, însă, am lăsat teama deoparte și am deschis un nou capitol în alergările mele: curse trail cu diferență de nivel. M-am avântat în lumea alergărilor montane din curiozitate, dar în scurt timp am prins drag de ele și am început să înțeleg entuziasmul munțo-runnerilor. Așadar, pe 10 septembrie 2016 am pornit pe urmele tricoului admirat și am alergat proba de maraton la CiucașX3 (vreo 38-39 km, cu 1890 m diferență de nivel).

ciucasx3-2016

Maraton Ciucaș X3 2016 – impresii de pe traseu

Startul s-a dat din localitatea Cheia, la 10 dimineața pentru probele de semi și maraton, pe o vreme perfectă. Nu păreau să fie nori, dar mi-am luat oricum geaca (din fericire, n-a fost nevoie de ea), alături de bidonul cu apă și un baton de cereale.

Cursa a început cu ceva înghesuială, poteca îngustă probabil mirându-se de sutele de alergători hotărâți care au luat-o dintr-odată cu asalt. După gălăgia de la start, în scurt timp s-a așternut liniștea, tulburată apoi de gâfâielile urcatului. Ne-am răsfirat încet-încet și mi-am intrat în ritm, bucuroasă să simt miros proaspăt de pădure.  Continue reading

5 gânduri despre Sinaia [2016]

Trecuse ceva vreme de când nu mai fusesem la Sinaia; noroc cu Maratonul Regal, care anul ăsta s-a desfășurat în micul orășel de munte. Nu m-am plimbat eu foarte mult, cum aș fi făcut în mod obișnuit dacă n-ar fi fost cursa, dar orele petrecute aici au fost cu miros de munte și verdeață, deci calitatea a compensat din plin cantitatea. Pe scurt:

1. În drum spre pensiunea unde am avut cazare, am descoperit câteva panouri amuzante, cu îndemnul de a păstra Sinaia curată. O inițiativă foarte simpatică, mai inspirată decât textele răsuflate pe care le întâlnești de obicei în astfel de contexte. Grijă cu strigoii ăia, da?

sinaia pastrati curatenia

2. Am descoperit o mulțime de clădiri și case cochete, cu bârne în stil german, mai ales în apropierea Castelului Peleș. Nu le observasem până acum, dar se pare că străduțele orașului sunt pline de astfel de comori ascunse. Continue reading

Conectare, clătite şi zâmbete – Jurnal de tabără fericită

Fericirea este cea mai bună atunci când este împărţită.”

jurnal de tabara bootcamp pentru fericireRecunoscătoare pentru…

  • Clipele de fericire atât de pline că nu simţi nevoia să dai check-in, să faci poze sau să te gândeşti la ce o să scrii pe blog după.
  • Mic-dejunurile la care mănânci fără vreun regret pâine (albă!) cu unt şi gem.
  • Când un zâmbet e cel mai plăcut icebreaker.
  • “Aha”-urile de la ateliere, jocurile şi discuţiile deschise.
  • Dimineţile cu yoga.
  • Momentele alea magice în care te bucuri că poţi să alergi prin ploaie, chiar dacă n-ai şapcă, iar ochelarii (evident că) nu sunt prevăzuţi cu ştergătoare.
  • Zilele în care telefonul a fost uitat printr-un rucsac, în cameră.
  • Conexiunea cu tine şi cu ceilalţi. Interacţiunile naturale.
  • Când joci Dixit până după miezul nopţii şi apoi visezi iepuraşi coloraţi.
  • Surprizele oferite cu drag.
  • Îmbrăţişări, “sugar cubes”, clătite şi alte dulcegării (la propriu şi la figurat).

Toate astea au venit la pachet în Bootcamp pentru Fericire, tabăra unde am participat la invitaţia celor de la IPF, care mi-a mângâiat sufletul cu gingăşia unei păpădii şi mi-a şlefuit zâmbetul mai frumos decât ar fi putut s-o facă un dentist. Continue reading

Cindrel ÎnAlergare 2015 – prima mea cursă de alergare montană

Pe lângă endorfine şi limite depăşite, alergarea mi-a dat ocazia să experimentez o grămadă de senzaţii incitante, savurate trup şi suflet. Weekendul trecut am trăit o aventură în mişcare la cote înalte: mi-am făcut iniţierea în cursele montane la Cindrel ÎnAlergare (Păltiniş, judeţul Sibiu).

cindrel-in-alergare-2015-medalie-si-tricou

Anul ăsta am început să aud tot mai des în jurul meu despre mirajul competiţiilor de trail, care combină verdeaţa, sălbăticia şi aerul curat de munte cu entuziasmul alergării. Tânjeam de multă vreme după o alergare la munte, însă nu-mi făceam curaj să mă înham la o astfel de cursă, având în vedere că până acum am alergat exclusiv pe plat. În plus, mi se părea complicat să ajung în locurile cu pricina, având în vedere că nu am maşină. La asta se adaugă şi echipamentul special de alergare montană, pe care, din nou, nu-l aveam. Continue reading