Primul meu semimaraton

semimaraton bucuresti 2013Duminica asta am trăit o experienţă tare frumoasă la Bucharest Marathon: am participat pentru prima dată la o cursă de semimaraton (21,0975 km), pe care am şi terminat-o cu bine.

Ideea de a mă înscrie la un astfel de eveniment a încolţit prin primavară, când cineva entuziasmat mi-a povestit cât de fain s-a simţit alergând la o cursă din cadrul Bucharest Half-Marathon. M-am gândit atunci că aş putea să mă înscriu şi eu la ediţia din toamnă, că şi-aşa aveam luni bune la dispoziţie pentru antrenament, iar de alergat aş fi ieşit la alergat oricum. N-am vrut să mă bag direct la maraton, prefer paşii mici şi siguri. Mai alergasem la crosuri, curse de 4-5 sau de 10 km, dar niciodată pe o distanţă de 21 km.

Aşa că după o vară de alergat prin parc, eu cu mine, am avut de data asta ocazia să zburd în compania altor câteva mii de iubitori de mişcare, pe străzile unui Bucureşti un pic cam adormit, dar cu suporteri însufleţiţi. Vremea a fost destul de rece pentru gustul meu, noroc cu soarele care a salvat situaţia.

Am ajuns târziu la locul faptei, pe la 9 fără 15, mi-am lăsat lucrurile la garderobă, apoi m-am mai învârtit un pic în căutarea liniei de start. Fiind la prima participare, am luat startul de undeva de la coadă; nu a fost o problemă, am recuperat pe parcurs 😀

Mi-a plăcut tare mult atmosfera de la maraton, grămada de oameni bine dispuşi, îmbrăcaţi colorat, susţinând pe tricouri tot felul de cauze, au fost o companie plăcută la alergat. E de apreciat că startul s-a dat chiar la 9, ora la care era programat, fără întârzieri.

Mi-am propus să nu bag viteză din prima, ci să o las mai moale la început şi am reuşit să mă ţin de strategia asta. Până pe la Piaţa Muncii am alergat în ritm mediu, apoi am accelerat treptat, puţin câte puţin. Nu m-am oprit deloc la punctele de alimentare (nu faceţi ca mine!), nu am simţit nevoia de apă sau gustări, am preferat să alerg fără oprire. Pe parcursul traseului am întâlnit oameni care aplaudau şi ne încurajau, atât cei din staff, cât şi trecători sau prieteni şi familii ale participanţilor. Poate că privind detaşat nu pare mare lucru, însă când eşti într-o astfel de cursă încurajările chiar contează, aşa că vă mulţumesc!

Am încercat să nu mă gândesc la cât mai e de alergat, ci pur şi simplu să mă bucur de cursă. Uneori mi-a ieşit, alteori nu. Am avut două momente în care am simţit că prind aripi (fără să beau vreo băutură dubioasă :P): când am depăşit peacemakerul de 2h 15m şi când am văzut panoul cu 17 km alergaţi. Mi-am zis în minte că mai am doar “o tură de lac” şi un pic, aşa că m-am relaxat, dar în acelaşi timp am mărit ritmul. Au fost cei mai lungi 4 km din viaţa mea! Parcă a trecut o eternitate de la Piaţa Naţiunilor Unite până la Eroilor! Până la urmă am trecut cu bine linia de finish, am primit medalia şi m-am relaxat în compania endorfinelor 🙂

Sunt bucuroasă că nu am avut probleme de respiraţie, dureri în diverse părţi sau crampe musculare, a fost o cursă foarte plăcută şi m-am simţit în formă. Ce-i drept, au fost un pic de emoţii pentru că nu mă mai antrenasem serios de vreo două săptămâni. Am mai ieşit la alergat pe faleza din Kamari, în vacanţa din Santorini, dar asta nu se pune 😀

Timpul oficial a fost de 2:07:43, pe care îl văzusem afişat şi la poarta de Finish, dar nu ştiu dacă rezultatul ăsta ia în considerare faptul că am trecut linia de start după aproape 3 minute de la pornirea cronometrului oficial. Dacă mă poate lumina cineva, i-aş fi recunoscătoare 😀 Oricum, sunt mulţumită! Poate la anu’ reuşesc să scad sub 2 ore 😉

Update: Între timp am aflat şi cum stă treaba cu timpul brut vs. net 😀 În cazul meu, timpul brut a fost de 2:07:43, iar cel real (net) de 2:03:48. Diferenţa este din cauza decalajului de care vorbeam mai sus.

Aţi participat la Bucharest Marathon? Cum a fost?

15 thoughts on “Primul meu semimaraton

  1. Ghindaa

    Oauuu esti super tareeeeee! Bravo tie! Dar poze pui? inseamna ca ai o foarte buna conditie fizica. In viata mea nu am alergat atat.Super!

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Thanks! Poze nu prea am făcut, n-am avut aparatul la mine, am vrut să mă concentrez pe alergat 🙂
      Ai rămâne uimită câte persoane obişnuite aleargă astfel de distanţe, semimaraton şi maraton. Nu e imposibil 🙂

      Reply
  2. Raluca

    Eu zic sa ma motivezi si pe mine, putin, asa, de la distanta :))
    Am luni bune de cand n-am mai alergat.. cred ca de prin august. Si niciodata n-am reusit sa ma tin de program, desi m-am straduit (nu suficient).
    Aseara, dupa ce-am venit cu mama de la lucru, m-a pus sa-i pun si ei o aplicatie pentru alergat. Era ora 21. Peste 5 minute era in parc, deja. Adica poate mama, care lucreaza de la 6 la 9 seara, si nu pot eu? offfffff.
    Felicitari inca o data! Sper sa pot face si eu asta, candva, in viitor. :-*

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Mulţumesc, Raluca :*
      Cred că ai cel mai bun motivator lângă tine, pe mama ta. Felicitări! 🙂 Pe mine mă impulsionează când aud/văd oameni care se ţin de alergat şi de mişcare în general chiar dacă au copii, serviciu, mai multe responsabilităţi. E mai greu până îţi intri în ritm, dar apoi o să vezi că abia aştepţi să ieşi un pic la dezmorţit 😉

      Reply
  3. Klaus Mihail

    Si timpul oficial pana la urma care a fost? 2: 04?Mi se pare foarte bun timpul.Eu am obtinut 2:05 oficial, cu soare si vreme buna, si AC DC in casti pe ultimul km. Felicitari!

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Nu am reușit să aflu timpul până la urmă timpul final, dar pentru mine a contat faptul că am terminat cu bine în 2 ore și mai puțin de 15 minute 🙂 Felicitări și ție!

      Reply
  4. Poveştile Mele

    Cred ca e o senzatie minunata sa termini o astfel de cursa.
    Chiar nu ai baut deloc nimic in doua ore si ceva?!
    Si anul asta? Din cate vad eu, concursul e in mai, aproape.

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Da, e o senzaţie specială 🙂
      Mmm, nu, am preferat să nu mă opresc ca să nu-mi ies din ritm. Nu e ok, ştiu. Însă nici nu era foarte cald, altfel cu siguranţă ar fi trebuit să mă hidratez mai des.
      La cel din mai nu cred că o să particip, aş vrea tot la cel din toamnă 🙂

      Reply
  5. Pingback: Primul meu maraton – povestea | Zâmbet şi sănătate

  6. Cris

    Ce mă bucur că te-am descoperit! Eu m-am înscris la primul semimaraton la începutul lui august, direct montan și îmi dau seama cu fiecare zi care trece că nu sunt conștientă de ce mă așteaptă. Dar un picioar în fața celuilalt și așa sper să treacă 21 de km…

    Reply
    1. Andra :) Post author

      Bine ai (re)venit, Cris! 🙂 Multă baftă şi genunchi tari la primul semi! Mergi cumva la Cindrel InAlergare? 😀

      Reply

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.