Tag Archives: alergare trail

Hercules Maraton 2024 – 21 km cu ochii în pământ

Priveliște de vis în munții Cernei. Peisaje pictate în culori de toamnă, alintate de soare. Cer albastru. Clătite și gogoși. Așa a fost la Hercules Maraton 2024, ediția norocoasă cu nr. 13. Cel puțin asta mi-au povestit alergătorii cu care am vorbit, eu n-am apucat să admir peisajul, că am fost ocupată să nu-mi rup picioarele printre pietre și pe coborâri abrupte.

Deși prefer asfaltul, îmi mai condimentez weekendurile cu alergări la deal și munte – exclusiv la concursuri. Auzisem numai lucruri bune despre Hercules Maraton, un concurs cu tradiție care se desfășoară în apropiere de Băile Herculane, așa că am decis să mă înscriu, mai ales că nu ajunsesem niciodată în zonă. Cum urmează și alte concursuri toamna asta, m-am rezumat la proba de semimaraton – 21 km.

Am văzut câteva clipuri cu înregistrări de pe traseu, din alți ani, și am înghițit în sec. Cam înguste potecile alea și cam abrupte, dar poate o fi o iluzie optică de la filmare… Am încercat eu să mă încurajez, însă mi-am dat seama că va fi ceva de tras. Descrierea traseului și graficul cu diferența de nivel nu m-au liniștit deloc.

Continue reading

Căsoaia 2024 – bike, run, fun și febră musculară

Pentru a doua oară am alergat la concursul de la Căsoaia – Bike, run & fun (jud. Arad) și pentru a doua oară am ales proba de 21 km.

De acum doi ani, amintirile despre traseu erau cam în ceață. Nu mai știam nici diferența de nivel și nu m-am obosit să mă uit pe site sau măcar să recitesc ce am scris pe blog. Poate de-asta am și avut așa curaj la înscriere, că uitasem de coborârile alea 🙂 Nu-i nicio problemă, mi le-am reamintit.

În dimineața cursei am fost mai odihnită decât data trecută și cu poftă de alergare. Mi-am propus să încep în forță, măcar până dau de prima urcare. Care a venit mai repede decât m-aș fi așteptat.

Foto: Mete

Noroc că majoritatea traseului a fost pe la umbră, prin pădure. Oricum, căldura s-a simțit din plin, cred că n-am mai băut la niciun semimaraton atât de multe lichide ca acum.

Continue reading

Alergare, soare și vin la Maratonul Târnavei 2024

Ce mod mai plăcut de a petrece weekendul decât un mix de vizitat locuri noi și alergare în natură?

Asta am făcut pe 15-16 iunie, când am explorat domeniul și castelul Bethlen-Haller, iar a doua zi am alergat semimaratonul trail de la Maratonul Târnavei. Au fost două zile pe cinste, pentru că nu mai ajunsesem în zona Târnavelor și cu ocazia asta am descoperit niște peisaje minunate!

Maratonul Târnavei este un eveniment sportiv cu probe de ciclism și alergare, cu startul la fabrica Ruck Ventilatoare din orașul Târnăveni, jud. Mureș.

Prima surpriză a venit la ridicarea kiturilor, sâmbătă seara. Când aud “fabrică”, recunosc că am în minte un loc gri și cam deprimant. Ei bine, nici vorbă! La început am crezut că nu am nimerit bine, pentru că am descoperit o grădină botanică în miniatură, cu alei amenajate, lavandă, trandafiri, boboci de rață și chiar un fel de iaz cu poduri.

Continue reading

28 km La Petrovaselo în vie 2024 – mai puțin noroi, la fel de mult vin

Pentru a treia oară am alergat 28 km La Petrovaselo în vie. Îmi place din ce în ce mai mult cursa asta, mai ales că n-a mai fost așa noroi ca anul trecut, deci am putut să dau drumul la picioare cu încredere.

Foto: Mete

Dimineața cursei am fost fără chef de… orice, dar după start mi-a revenit buna dispoziție. Chiar dacă știam că urcările de la început nu sunt prietenoase pentru picioarele mele obișnuite cu alergările pe plat, am zis “mersi” că măcar pot să înaintez fără să mă gândesc cum să nu-mi las pantofii în noroi.

Se anunțau temperaturi ridicate și soare din belșug, dar prefer acest scenariu în loc de ploaie, cum am prins la cursele de anul ăsta.

Continue reading

Terapie cu noroi și ploaie La Petrovaselo în vie (2023)

De multă vreme nu mai alergasem o cursă pe ploaie, dar iată că a venit și acest moment la Petrovaselo în vie, eveniment organizat de Alergotura și Petro Vaselo Winery.

Așa cum spune și numele, se aleargă prin via de la Petrovaselo, dar și prin pădurile din zonă, în trei probe: 5 km, 14 km și 28 km. E o zonă tare frumoasă și atmosfera e mereu animată la acest concurs, și asta nu doar de la vin.

Foto: Eduard Lukinich

În dimineața cursei am plecată de acasă deja însoțiți de picăturile de ploaie și eu eram cu mintea că e luna mai, deci n-are cum să fie frig. În consecință, mi-am luat tricou și pantaloni scurți, fără vreo bluză de alergare mai groasă. În ultimul moment am aruncat în bagaj o pelerină de ploaie.

Când am ajuns la locul faptei, adică Petrovaselo, mai că nu-mi venea să mă dau jos din mașină. Timpul s-a scurs rapid, așa că într-un final mi-am improvizat o bluză din pelerina de ploaie și m-am așezat tremurând la start. A fost o decizie înțeleaptă să îmi iau acest strat suplimentar, pentru că pe unele porțiuni a bătut foarte tare vântul și altfel mi-ar fi fost foarte frig (nu, nu mi-am luat pelerina de ploaie ca să nu mă ud, e inevitabil udatul dacă plouă; mi-am luat-o să-mi țină puțin cald). Știu că aspectul era un pic ciudățel, dar la alergare (și nu numai) pun confortul pe primul loc.

Am luat startul în proba de 28 km cam amorțită și adormită, știind că ne așteaptă o urcare prin vie – pe care unii o numesc “fals plat”, dar să trecem peste asta :))

Continue reading

30 km cu gândurile haihui la Honey Run 2023

Poteci, iarbă și pădure, asezonate cu un pic de asfalt. Mi-a plăcut traseul de la Honey Run, cursă de alergare cu startul în Lugoj, care ne-a purtat de-a lungul Timișului și prin zonele de lângă oraș. Nu am alergat după miere, numele vine de la compania Honeywell, care a susținut organizarea competiției 🙂

La proba de 30 km, unde am participat eu, traseul a fost de 15 km și l-am parcurs dus-întors. Partea bună la genul ăsta de traseu e că știi ce te așteaptă la întoarcere – mental, mi se pare mai ușor de digerat. Plus că ai ocazia să te încurajezi cu alergătorii de la alte probe și cu cei rapizi, care au întors deja.

De admirat priveliștea recunosc că n-am mai avut energie, doar am tras cu ochiul și urechea în jur și am auzit cântec de păsărele și șopârle strecurându-se printre frunze.

Continue reading

Soare, frunze și cursa perfectă – AlerGând la Pădure 23 km

Când am fost la Reșița în iarnă spuneam că mi-ar plăcea să particip la AlerGând la Pădure și iată că așa am făcut 🙂 M-am înscris la proba de semimaraton, în acest caz 23 km cu 1100 m diferență de nivel, să-mi mai clătesc picioarele după atâtea maratoane pe asfalt. A fost a treia mea cursă de trail pe anul ăsta și am prins o zi bună, din toate punctele de vedere.

Foto: Razvan Ciuvelic

Era întuneric când am plecat din Timișoara spre Reșița, locul startului și am ajuns destul de devreme cât să nu ne grăbim. Easy like Sunday morning, nu?

Prima impresie plăcută a fost kitul, cu tricou fain și multe bunătăți în el. Unul dintre cele mai consistente kituri pe care le-am primit.

După ce noaptea anterioară fusese o atmosferă de Halloween, cu ceață și toate cele, ziua cursei a fost blândă cu noi (am înțeles că la fiecare ediție a fost așa). Deja era soare și călduț înainte de start, așa că mi-am dat jos un strat de haine și am rămas doar într-o bluză cu mânecă lungă. Tricoul ar fi fost mai potrivit, aveam să aflu pe traseu.

Continue reading

Căsoaia Bike Run and Fun 2022 – Semi semi-montan

Nu știu dacă e chiar munte la Căsoaia sau doar dealuri mai îndrăznețe – de aici și porecla de semi-montan. Iar primul semi din titlu e de la cei 21 km ai cursei pe care am alergat-o de curând. Mă rog, mers și alergat.

În ultima vreme am participat la puține curse de alergare, dacă e să compar cu perioada de dinainte de 2020; în ultimii 2 ani jumate, montanele au lipsit cu desăvârșire din meniul meu de alergare, în sensul că din 2019 nu mai țopăisem pe vârfuri de munte (a se citi “urcat cu gâfâieli și coborât cu frâne”). Antrenamente cu diferență de nivel, ioc. Am mai simțit “glasul pământului” la curse de trail de tipul Lunca Timișului sau Petrovaselo, unde porțiunile de fals plat m-au scos din ritm de fiecare dată, deși diferența de nivel n-a fost semnificativă.

Cu cei 21 km și 750 m diferență de nivel, Căsoaia Bike Run and Fun se anunța a fi un bun surogat pentru cursele montane. Startul/ finișul a fost la Tabăra Căsoaia, jud. Arad, adică relativ aproape de Timișoara, cât să fie vreme de venit în dimineața cursei, fără cazare. Am apreciat că startul a fost la ora 10:00, deci timp suficient de ajuns… chiar dacă rătăcești un pic drumul.

Continue reading

28 km în urcare la Petrovaselo în vie

Cursele de alergare în natură au ceva special față de cele de asfalt, cred eu. Parcă invită la mai multă socializare, la tihnă și se transformă mereu într-o mică petrecere la final. After-party-ul e și mai plăcut când are loc pe domeniul unei crame, cu vedere spre dealuri verzi.

Așa a fost cazul concursului de alergare La Petrovaselo în vie, unde am participat pentru prima dată. Este organizat de Alergotura și Petro Vaselo Winery și are 3 probe: Bendis 5 km, Ovaș 14 km, PV Gran Cru 28 km. Dacă vă întrebați de unde vin numele curselor, ei bine, am descoperit că de la 3 vinuri Petro Vaselo 🙂

Am ales evident cursa de 28 km, ca să am timp să mă încălzesc, mai ales că auzisem de ceva urcări. Traseul a constat într-o buclă de 14 km pe care am parcurs-o de două ori, însă mi-a plăcut că a doua oară a fost în sens invers, deci ca și cum am fi mers pe un traseu nou.

Teoretic, diferența de nivel n-a fost mare – 275 m/ tură. Teoretic, traseul era complet alergabil. Zic “teoretic” pentru că din cauza lipsei mele de antrenamente cu pante, am simțit cursa cu totul altfel.

Continue reading

Lunca Timișului Trophy 2021 – 21 km cu o falcă-n cer și cu alta-n noroi

Uneori te simți praf, alteori te simți praf și ajungi pe podium.

A doua variantă mi s-a întâmplat la Lunca Timișului Trophy 2021, unde am participat la proba de 21 km și, din păcate, am reușit “performanța” de a nu zâmbi deloc pe durata alergării.

Am avut o stare de tensiune de la început și până la final, care m-a făcut să fiu ursuză tot timpul cursei (nici nu vreau să mă gândesc cum am ieșit în poze…). Asta în contrast cu ce a fost după alergarea propriu-zisă, când m-am simțit tare veselă și relaxată. Mai ales când am ajuns la masa de alimentare de la finiș 😀

Când zic “luncă”, eu mă gândesc la un traseu domol pe malul unei ape, fără prea mari variații de nivel. Mai fusesem prin Lunca Timișului la plimbare, însă doar într-o porțiune, nu am mers foarte mult de-a lungul digului. Mă așteptam să fie o alergare plăcută, pe pâmânt moale, în inima naturii, nu o cursă cu sufletu-n gât, în care să mă încrunt la fiecare fir de iarbă.

Continue reading