“Bravo, ești a patra fată!” mi-a spus voluntara de la finiș, în timp ce-mi desfăcea cipul, după ce înainte îmi atârnase medalia de gât. M-am bucurat și m-am amuzat în același timp – indiferent de concurență sau distanță, locul 4 e… de vis 😛
Locul faptei: Semimaraton Buftea 2018, aflat la a doua ediție, iar eu, la prima participare. O cursă de 21 km aproape de București mi s-a părut perfectă ca să schimb traseul alergărilor de weekend, dar fără prea mare deranj cu deplasarea. În plus, pentru mine o competiție e prilej bun să mai lucrez la viteză, unde sunt deficitară. Lipsește cu desăvârșire din antrenamentele mele de alergare din simplul motiv că în general n-o suport. Și cum sunt amatoare, îmi permit să-i dau skip 😛
Foto: Mihaela Jianu
Am ajuns dis-de-dimineață în Buftea, iar după ce am luat kitul și am mai stat în mașină, la căldură, am trecut la tremurat în fața Primăriei – zona startului. Cerul acoperit de nori și vântul ne-au asigurat că n-o să ne plângem de căldură, însă m-am îmbrăcat oricum la tricou și pantaloni scurți, în ideea că o să mă încălzesc pe traseu.
Nu știam cât de repede o să pot alerga după ultramaratonul din weekendul anterior, așa că n-am plecat cu gândul de a obține un timp anume, ci doar de a termina cursa… încă respirând. Continue reading
