Îmi plac alergările pe distanțe lungi, așa că un shot de 7,5 km nu m-ar fi făcut să mă mobilizez la Duatlon Buftea dacă n-aș fi primit propunerea să fiu jumătatea unei ștafete mixte. M-am bucurat să schimb un pic peisajul, mai ales că locația era aproape de București, iar în Buftea nu mai fusesem (poate doar în trecere).

Duatlonul Buftea a constat dintr-un “sandviș” cu 5 km alergare + 20 km pedalat + 2,5 km alergare, servit în mare parte pe asfalt. O parte a traseului de alergare a trecut prin parcul de pe domeniul Știrbey, unde am dat și de un pic de noroi – trebuie să aibă și sandvișul un sos, nu? 🙂

Foto: Radu Cristi

Startul la ștafete s-a dat tocmai la ora 12:00, pe malul lacului Buftea, însă a trebuit să venim mai devreme de 9:30 ca să lăsăm bicicleta la rastel. Mai o vorbă, mai o poză, mai un pahar cu apă, iar cele 2 ore și jumătate au trecut mai repede decât m-aș fi așteptat. Între timp am văzut startul cadeților și cel al elitelor, ocazie să căscăm ochii cu admirație la corpurile bine lucrate care alergau și se aruncau în șa cu cea mai mare eleganță. 

S-a făcut prânz și iată că a venit vremea de alergat, în sfârșit! Am pornit în forță, în ideea că 5 km trec repede, iar prima porție de alergare am dat-o gata în vreo 22 de minute. Nu e cine știe ce, dar a fost mai intens decât alerg eu de obicei, așa că la final am stins efortul cu jumătate de litru de apă. Am dat ștafeta biciclistului meu minune, care a pedalat 20 km cu energie maximă și a mai recuperat ceva timp.

A urmat shot-ul de 2,5 km, unde mi-am propus să mă iau la întrecere cu vântul. Mi-a ieșit doar la capitolul zgomot, la viteză – mai puțin. Plămânii mei se întrebau ce-oi avea de gând de-i muncesc așa, iar suspinele pe care le-am scos probabil că au nedumerit un pic alergătorii de lângă mine :D.

A fost destul de răcoare, deci n-am simțit neplăcut soarele, care a binevoit în sfârșit să apară după o săptămână cu nori și ploaie. Pentru că am renunțat la șapcă, n-a rezistat coafura, mi-au dat lacrimile de la vânt și lumină, iar acasă am constatat că m-am bronzat (doar) pe frunte… asortare cu bronzul de pantaloni scurți căpătat la Cluj 😛

M-am bucurat de medalia micuță și ușoară primită la finiș, apoi m-am retras pe iarbă, la soare, alături de alți paticipanți, să ne tragem sufletele. Și să facem poze, evident.

La final a venit și surpriza: din 10 ștafete mixte, ne-am clasat pe locul 3, cu 1 oră 14 minute, așa că am așteptat festivitatea de premiere pentru micul nostru moment de glorie. Au fost multe categorii (elite, cadeți, juniori, copii, amatori etc.), iar premierea la ștafete a venit fix ultima :))

Despre organizare

Deși anul acesta cursa s-a transformat în Campionatul Sud-Est European de Duatlon, au venit puțini sportivi străini; câțiva din ei s-au descurcat chiar bine și au ajuns pe podium.

Mi-a plăcut zona de start aleasă – malul lacului Buftea, iar atmosfera a fost faină, cu muzică antrenantă, fără prea mare aglomerație. Pe traseu era amenajat un punct de hidratare, iar la start o masă cu apă, mere, banane, portocale și ceva gustări sărate. La 7,5 km de alergat n-am avut nevoie de cine știe ce alimentare, dar apa, bananele și merele au mers tare bine la final.

Zic că proba de ștafetă de la duatlon e ideală mai ales pentru cei care iubesc mișcarea în doze scurte, intense și vor să se bucure de o zi cu prieteni și voie bună.