Tag Archives: bicicletă

Un shot de alergare și un podium la Duatlon Buftea 2017

Îmi plac alergările pe distanțe lungi, așa că un shot de 7,5 km nu m-ar fi făcut să mă mobilizez la Duatlon Buftea dacă n-aș fi primit propunerea să fiu jumătatea unei ștafete mixte. M-am bucurat să schimb un pic peisajul, mai ales că locația era aproape de București, iar în Buftea nu mai fusesem (poate doar în trecere).

Duatlonul Buftea a constat dintr-un “sandviș” cu 5 km alergare + 20 km pedalat + 2,5 km alergare, servit în mare parte pe asfalt. O parte a traseului de alergare a trecut prin parcul de pe domeniul Știrbey, unde am dat și de un pic de noroi – trebuie să aibă și sandvișul un sos, nu? 🙂

duatlon buftea 2017 stafeta

Foto: Radu Cristi

Startul la ștafete s-a dat tocmai la ora 12:00, pe malul lacului Buftea, însă a trebuit să venim mai devreme de 9:30 ca să lăsăm bicicleta la rastel. Mai o vorbă, mai o poză, mai un pahar cu apă, iar cele 2 ore și jumătate au trecut mai repede decât m-aș fi așteptat. Între timp am văzut startul cadeților și cel al elitelor, ocazie să căscăm ochii cu admirație la corpurile bine lucrate care alergau și se aruncau în șa cu cea mai mare eleganță.  Continue reading

Ada Ciganlija, oaza de verdeață a Belgradului

Când am pășit pe Ada Ciganlija, am simțit că Belgradul gălăgios și gri a rămas undeva departe, iar zgomotul traficului a fost înlocuit de râsete și veselie, plus multă verdeață, piste de biciclete și locuri de picnic. Ada Ciganlija este o (pens)insulă ce se scaldă în apele Savei, și pe care se poate ajunge foarte ușor cu mașina sau cu mijloacele de transport în comun. Aici vei găsi o zonă uriașă de relaxare, practic un parc imens, unde ai de ales dintre o mulțime de activități. Detalii, aici.

ada belgrad

În timpul vizitei în Belgrad, vremea din weekend a fost foarte bună, așa că mulți oameni au ales Ada ca destinație de destindere, mergând cu bicicleta, rolele, plimbându-se sau stând la un grătar cu prietenii. Ce mi-a plăcut încă de când am intrat pe Ada a fost fântâna arteziană îmbrăcată într-o sticlă (probabil o reclamă), foarte inspirată 🙂 Continue reading

Ferrara – bicicletele la putere

Din Bologna am făcut o vizită de o zi la Ferrara, localitate care avea avantajul de a fi destul de aproape, cam la o jumătate de oră de mers cu trenul. În plus, există destul de multe curse între cele două oraşe, iar biletele sunt accesibile ca preţ (în jur de 4,5 euro).

cladire-ferrara

Nu ştiam la ce să mă aştept când am ieşit pe poarta gării din Ferrara şi m-am îndreptat spre centru. Am descoperit un oraş micuţ, în stil medieval, cu extrem, dar extrem! de multe biciclete, ţâşnind cu viteză din toate direcţiile. Deşi nu aveam hartă, a fost foarte uşor să ajung în inima oraşului, lăsându-mă ghidată de indicatoarele turistice. Cu riscul de a părea superficială, trebuie să recunosc nu îmi propusesem să vizitez muzee sau să cutreier palate. Mi-am dorit exclusiv să mă bucur de arhitectura oraşului, de atmosfera sa şi de câteva clădiri şi parcuri descoperite pe net, care păreau pe gustul meu. Continue reading

Răşinari şi Cisnădioara, culoare medievală pe trasee cicloturistice

Weekendul ÎnAlergare petrecut în împrejurimile Sibiului s-a lăsat cu experienţe noi pe alese. În afară de Cisnădie, unde m-a impresionat biserica fortificată, am făcut o plimbare şi prin Răşinari şi Cisnădioara, în căutare de locuri faine de clătit ochii şi sufletul.

De la Păltiniş spre Sibiu am trecut prin Răşinari, unde casele colorate înşirate de-a lungul drumului m-au fermecat de-a dreptul. Circulau multe maşini, aşa că n-am prea avut cum să le surprind în fotografii, însă am recuperat mergând prin labirintul de uliţe, unde se iveau alte case vechi, acoperite cu ţigle roşiatice asemenea solzilor de peşte.

rasinari-strada perete-colorat-rasinari

Continue reading

Munchen, dragoste la a doua vedere

Răsfoind cele aproape 1000 de poze făcute în Munchen, după o escapadă de doar 4 zile aici, mă apucă deja dorul. De oraş, de vacanţă, de hoinărit pe străzi şi încercat bunătăţi, de stat la poveşti în locuri noi şi explorat castele uriaşe.

Deşi îmi propusesem să fac mai puţine fotografii în această vacanţă, nu am reuşit să mă ţin de cuvânt. Însă privindu-le, nu-mi pare rău. Imaginile mă ajută să-mi amintesc mai bine locurile vizitate şi senzaţiile trăite, deci pot să spun că m-am întors cu un bagaj plin de amintiri.

gradina-botanica-palatul-nymphenburg-munchen

După weekendul de acum doi ani petrecut la Munchen, în compania gerului de februarie, de data asta am avut parte de o vreme cum nu se poate mai bună. A mai şi plouat din când în când, dar timpul a ţinut cu noi, a fost numai bine de plimbat. Entuziasmul meu a intrat pe „adventure mood”, aşa că timp de patru zile am fost în priză, cu dorinţa de a vedea şi de a simţi cât mai multe. Totuşi, mi-am propus să acord timp fiecărui locşor, ca să-mi tihnească plimbarea, chiar dacă astfel nu aş mai fi reuşit să văd tot ce aveam pe listă. Continue reading

Sărbătoreşte vara la firul ierbii!

Mi-am dat seama ce dor mi-a fost de vară de-abia acum, când lumina caldă dansează nestingherită peste tot, iar dimineaţa sunt trezită de soare, în ciripit de păsărele. Cum vremea bună şi-a instaurat domnia, parcă nici nu-ţi vine să mai stai în casă, ci să ieşi afară la zburdat, dincolo de pereţii familiari, spre noi orizonturi îmbietoare 🙂

Vine weekend-ul, aşa că trimite în concediu laptopul şi televizorul şi hai în aer liber, să respiri fericire cu toată fiinţa! Priveşte spre cer, leagă-ţi gândurile negative de un balon şi dă-le drumul să zboare purtate de vânt!

gradina-botanica-bucuresti-aleea-castanilorIa-ţi o păturică şi ceva bun de mâncare, plus nişte jocuri, paletele de bedminton sau o minge pentru dezmorţire şi vino în parc! Iar dacă se poate ca măcar în timpul ăsta să uiţi de telefon, de problemele de la serviciu şi de Facebook şi să fii 100% conectat cu prietenii de lângă tine, ar fi minunat. Continue reading

Primăvara se numără zâmbetele

Nu doar primăvara se numără zâmbetele, desigur, dar titlul ăsta mi-a venit în minte şi găsesc că-i foarte potrivit 😛

O să-ncep cu mini-vacanţa de 1 Mai, pe care am petrecut-o în şi pe lângă Bucureşti, călare pe bicicletă, prin parcuri şi pe străzi. „Outdoor” a fost cuvântul de bază în weekendul ăsta prelungit. Am şi un podium: pe 3, bedminton în Herăstrău, pe 2 – limonadă homemade cu mentă, iar locul 1 – plimbarea cu bicicleta la Corbeanca. Poze cu primele două n-am, în schimb am surprins câteva cadre din escapada pe două roţi.

campuri-de-rapita

Sâmbătă vremea a ţinut cu noi, aşa că am pornit pe bicicletă spre Corbeanca. Din fericire, traficul a fost destul de lejer, atât în Bucureşti cât şi pe şoseaua din-afara oraşului, iar câinii se pare că au fost şi ei în repaus, pentru că au stat cuminţi pe marginea drumului fără să latre la roţi 😀 Am pedalat cu entuziasm prin soare şi vânt, pe lângă câmpurile galbene de rapiţă (am observat pe Facebook că toată lumea are poze cu şi în rapiţă :P) unde am făcut pauze de fotografii şi de gustare. Continue reading

Varşovia pe bicicletă

Dintre toate locurile în care am fost până acum, Varşovia câştigă titlul de “oraşul cel mai bike-friendly”. Deşi e capitală şi m-aş fi aşteptat la mai mult trafic şi agitaţie, m-a uimit prin calmul străzilor. În plus, are destule bulevarde largi, cu trotuare imense şi piste de biciclete generoase.

Nu ştiu exact câţi kilometri de piste de biciclete are Varşovia, însă acolo unde există sunt de o calitate foarte bună. În plus, pe lângă infrastructură, capitala poloneză se poate mândri şi cu un super-sistem de bike-sharing. Veturilo este sistemul public de închiriat biciclete, lansat în august 2012 şi constând într-o reţea de aproximativ 55 de staţii în tot oraşul, cu 1.000 de biciclete în total.

veturilo-inchiriat-biciclete-in-varsovia

Bicicletele sunt într-o stare excelentă – sau cel puţin aşa mi s-a părut mie. Ce mi-a plăcut mult e că şaua se poate regla până foarte jos, astfel că persoanele mai micuţe de înălţime, aşa ca mine, nu au probleme cu stăpânitul bicicletei.

Continue reading

O zi în Florenţa

Mi-am dorit tare mult să ajung la Florenţa, deci pot spune că prin vacanţa asta am bifat un oraş pe micul wish-list de călătorit. Am stat doar o zi, care s-a dovedit a fi cam scurtă pentru văzut cam tot ce are ea de oferit.

Despre Florenţa se spune că a fost leagănul Renaşterii. Mie însă mi-a scăpat spiritul ăsta boem şi artistic al oraşului şi recunosc că Bologna mi-a creat o impresie mult mai bună, cel puţin arhitectural vorbind. Florenţa e frumoasă, dar cam cuminte. Cu excepţia bisericilor uriaşe, clădirile nu mi-au atras atenţia în mod deosebit.

Am crezut că arhitectura este mai variată, mai îndrăzneaţă. Mă aşteptam să văd mai multe piaţete cochete, cu fântâni frumos ornamentate şi statui impresionante, nu doar câteva còpii ale lui David. N-aş zice deci că Florenţa e un muzeu în aer liber, ci dimpotrivă. Adevăratele comori artistice ale Florenţei sunt păstrate în numeroasele muzee şi palate, în niciun caz pe străzi (ca în Roma, de exemplu), aşa că dacă sunteţi amatori de muzee, cu siguranţă că Florenţa e oraşul ideal.

il-duomo-firenze

Nu vreau să trageţi concluzia că Florenţa nu e un oraş frumos sau că nu ar merita vizitat. Dacă până acum mi-am arătat dezamăgirea, în continuare urmează partea cu amintirile frumoase, care sunt o gramadă.

Continue reading

Provence – imagini şi impresii (1)

Încă n-am terminat de povestit despre vacanţa în Provence 🙂

La vreo 6-7 kilometri de Aix se întinde satul Saint-Marc-Jaumegarde. “Sat” e impropriu spus; sunt nişte pâlcuri de case mari şi moderne, dar care păstrează farmecul francez al zonei, cu grădini, piscine şi multă verdeaţă. Aici se afla şi bed&breakfast-ul unde am poposit pe toată durata vacanţei, pentru că am vrut ceva mai liniştit, departe de agitaţie. Gazda a fost foarte binevoitoare şi ne-a oferit multe ponturi despre zonă, şi nu numai. Din fericire, e profă de engleză, aşa că nu am avut probleme de comunicare.

b&b provence

Legăturile Aix – Saint-Marc-Jaumegarde şi localităţile învecinate sunt asigurate de microbuze sau autobuze, care circulă destul de frecvent şi sunt punctuale. Microbuzul pe care l-am folosit vine aproximativ o dată pe oră sau o dată la 2 ore, mai rar duminica, zi când cam toate activităţile încetinesc sau iau pauză. Biletele se cumpără direct de la şofer, iar o călătorie costă 1 euro, indiferent de numărul „staţiilor”. Se urcă şi se coboară pe uşa din faţă, deci e cam imposibil să nu plăteşti biletul 😛 Partea proastă e că ultima cursă din Aix e la 7 jumate seara, adică foarte devreme, ceea ce fură mult din timpul de hoinărit.

Taxiul e o alternativă bună, dar foarte scumpă: aproximativ 20 de euro costă drumul Aix – Saint-Marc-Jaumegarde. Am mers şi pe jos, dar e cam periculos pentru că şoselele nu sunt luminate, iar maşinile circulă cu viteză destul de mare. Mai e şi o altă variantă de transport, pe care n-am încercat-o: un fel de maxi-taxi cu staţii inclusiv pe străduţele „satului”, la care se face programare telefonică (telefonul sună mereu ocupat, din păcate…). Continue reading