Tag Archives: mişcare

15 gânduri care-mi trec prin cap în timpul unui maraton

Neverbalizate, evident 🙂

  1. maraton brasov 2015Băi, ce gambe are tipul ăsta!
  2. Hai, încă o bucăţică de banană. Şi un pic de apă. Şi să vedem ce mai au…
  3. Doar 10 km am alergat până acum?!
  4. Aaaa, ce pantaloni drăguţi pe tipa din faţă! Şi au şi buzunar la spate, how cool!
  5. Unde naiba e punctul ăla de hidratareeee???
  6. Inspir, expir, inspir, expir…
  7. Ah, am tot zis că-mi iau şosete de compresie... Oare chiar ajută la ceva?
  8. Parcă mă doar un pic genunchiul… Naaah, e doar o impresie.
  9. Tataie ăla care tocmai a trecut pe lângă mine… Câţi ani să aibă? 60? Mai mult? Şi ia uite cum aleargă!
  10. Frate, ce-aş mânca un cheesecake! Sau o pizza!
  11. Haaa, tu parcă mă depăşisei acum câţiva kilometri! Gata energia? 😀
  12. Ce ditamai butelca are individul ăla la centură!
  13. Oare de ce nu mi-am pus mai mulţi plasturi la degetele de la picioare??
  14. 41 km! Încă puţin! După câteva sute de metri: Pfff, parcă 1 km nu era aşa de lung! Oare oamenii ăştia au măsurat bine distanţa?
  15. Sper ca de data asta să găsesc mai multe poze în care arăt bine, nu încruntată sau cu gura deschisă!

Voi? Ce gânduri vă trec prin minte când participaţi la o cursă de alergare?

O nouă lecţie de la alergat

S-a întâmplat într-o sâmbătă dimineaţă, pe 26. Ştiu asta cu exactitate pentru că mi-am notat conştiincios în agenda cu Happy Moments, “memoria” mea externă, unde-mi planific task-urile şi alte mărunţişuri zilnice.

M-am lăsat îmbiată de aerul proaspăt şi călduţ al dimineţii să ies la alergat. O rutină de care încerc să mă ţin chiar şi pe vremea rece, deşi e tare ispititor să rămâi în pat, la căldură, în loc să baţi asfaltul când afară de-abia se crapă de ziuă. Sau măcar să stai la laptop, cu o cană de ceai cald, dând scroll la Facebook…

parc-titan-IOR-bucurestiRevenind. Pe atunci era o zi frumoasă, cu lume ieşită la plimbare în parc dis-de-dimineaţă. Am coborât scările spre IOR şi am virat stânga, ca de obicei, apoi m-am avântat pe aleea şerpuitoare de pe malul lacului. Am alergat doar câteva sute de metri, când m-a pălit oboseala. Da o oboseală din aia gravă, de-mi venea să mă întind în iarbă şi să adorm cât ai zice “sprint”.

Am tras de mine, am mai oprit la o cişmea să beau nişte apă, mi-am rotit privirea spre lebedele alunecând atât de uşor pe luciul apei… Nimic. Îmi simţeam în continuare picioarele ca de plumb, deşi nu aveam nicio durere sau disconfort şi nici prea cald nu era. Pur şi simplu, îmi cereau să încetinesc pasul. După o tură mă simţeam ca şi cum tocmai aş fi băgat un maraton, dar n-am vrut să renunţ şi să părăsesc parcul. Continue reading

9 lucruri pe care e bine să le ştii înainte să te apuci de alergat

Dacă te-ai lăsat antrenat de valul de entuziasm din jurul mişcării şi ai decis să intri în clubul celor care aleargă, te felicit! Te aşteaptă o călătorie frumoasă, pe parcursul căreia vei descoperi o grămadă de lucruri despre tine, vei învăţa din propriile greşeli şi îţi vei explora limitele.

The more I run, the more I love my body

Pentru că văd tot mai mulţi oameni care încep să alerge, m-am gândit să scriu câteva gânduri desprinse din propria mea experienţă:

1. La început, este foarte posibil ca alergatul să ţi se pară epuizant, mâncător de energie şi fără sens. Încă nu înţelegi de ce sunt oamenii aşa încântaţi de această activitate, când tu de-abia respiri şi eşti transpirat din cap până-n picioare. Ei bine, aici îţi trebuie ceva răbdare. Nu te aştepta să poţi alerga un maraton la o săptămână după ce te-ai apucat de făcut mişcare. Începe cu o distanţă accesibilă ţie, apoi creşte treptat numărul de kilometri şi accelerează ritmul. Apropo, mersul nu înseamnă că trişezi 😉 În timp, vei sesiza şi progresul. Continue reading

Spirit de alergător, corp de alergător

Dacă te opreşti într-un parc şi priveşti la alergătorii care trec prin faţa ta, s-ar putea să ai o surpriză. De fapt, nu trebuie să te opreşti, poţi să-i priveşti şi din mişcare, aşa cum fac eu, de fiecare dată când alerg prin IOR. Mai discret sau mai direct, îmi arunc privirea la oamenii care aleargă în sens invers, în faţa mea sau alături de mine. Şi mă minunez de ce companie eterogenă am parte.

I may not have a runner’s body, but I have a runner’s heart and a runner’s spiritSunt unii care sprintează asemenea unor gazele, cu sudoarea şiroind în vânt, ca într-o reclamă la echipament sportiv. Taie aerul cu agilitate şi se mişcă rapid, dar elegant. Muşchi definiţi, gambe antrenate, semn că au la activ curse şi kilometri buni.

Alţii nu arată atât de profesionist, dar se vede că îşi iau în serios hobby-ul. Îi văd aproape zilnic, într-un ritual deja familiar. Poate că nu zâmbesc, iar pe faţa lor se citeşte mai mult efortul decât plăcerea, însă continuă cu determinare să facă pas după pas.

Mai sunt şi cei pe care cu greu i-ai încadra la categoria „alergători”. Suflă tare şi ai impresia că fiecare pas e un efort uriaş, sunt mai solizi şi burtica se mişcă în ritm cu respiraţia. Dar nu se dau bătuţi. Continue reading

Cum a fost primul tău maraton?

primul maraton jurnalPentru că mă motivează poveştile altor alergători şi jurnalele de cursă (poate chiar mai mult decât citatele siropoase), m-am gândit să strâng în această postare câteva dintre articolele care povestesc dintr-o perspectivă personală despre primul maraton (42 km). După ce am trăit cu propriile picioare această aventură, sunt tare curioasă să citesc şi impresiile altor alergători.

Aşadar, dacă ai un blog pe care ai scris despre cum a fost primul tău maraton şi vrei să împărtăşeşti aventura cu cât mai multă lume, aştept link-ul de la articol într-un comentariu. Nu contează că ai terminat în 3:00 sau 5:59 :), sunt sigură că ai un sac de chestii palpitante despre care să povesteşti. Dacă nu ai scris până acum despre asta, un scurt comentariu cu câteva impresii este de asemenea binevenit.

Sparg eu gheaţa:

Andra – Primul meu maraton – povestea

Alte experienţe de la primul maraton:

Continue reading

Ingredientul secret pentru o super-alergare

“Run often and run long, but never outrun your joy of running.” – Julie Isphording

Foto: tumblr.com

Foto: tumblr.com

Să fie vreo tehnică miraculoasă de îmbunătăţit viteza? Un gadget de ultimă generaţie care te ajută să alergi kilometri întregi fără să oboseşti? O băutură energizantă ce-ţi transferă din calităţile lui Usain Bolt? Nici vorbă. Am ajuns la concluzia că ingredientul magic pentru o alergare de vis este Continue reading

Jurnal de cursă: cum a fost la Wings for Life 2015 – Bucureşti

Dacă anul trecut, pe vremea asta, pedalam spre Corbeanca printre lanuri galbene de rapiţă, acum weekendul prelungit de 1 mai m-a prins cam în acelaşi tablou, dar cu alt „mijloc de transport”: am participat pentru prima dată la alergarea internaţională Wings for Life*, în Bucureşti. Am scos distanţa de 18,34 km, mai mult faţă de cei 15 pe care mi-i propusesem eu. Mi-am fixat deja un obiectiv pentru la anul: 21 km 😀

Pentru că din orice experienţă cred că e bine să rămânem cu (cel puţin) o lecţie, o să încep cu ce am învăţat eu de la această cursă: Hidratarea este super-importantă în alergare! Sigur că ştiam deja asta, citisem&auzisem de x ori, însă pentru a şi băga la cap iată că am avut nevoie să mă lovesc de situaţie pe cont propriu.

wings-for-life-bucuresti-2015

Foto: facebook.com

Duminică, pe 3 mai, am ajuns foarte uşor la „locul faptei”, adică Selgros Pantelimon, cu metroul, apoi cu autocarul pus la dispoziţie de organizatori. La zona de competiţie atmosfera era foarte faină şi oamenii – relaxaţi şi cu chef de mişcare. Am salutat ceva cunoscuţi, mi-am lăsat lucrurile la garderobă, iar după ce timpul de aşteptare s-a scurs, în sfârşit, am pornit în alergare pe şoseaua spre Feteşti, acompaniaţi de bicicletele cu voluntari şi fotografi. Continue reading

Redescoperă plăcerea mersului pe jos!

Ce poate fi mai simplu decât mersul pe jos? Pentru majoritatea dintre noi, care ne bucurăm de două picioare funcţionale, deplasarea pe cont propriu e atât de banală, încât rareori ne sinchisim s-o băgăm în seamă. Ne amintim de picioare poate doar după o noapte lungă de dansat sau când am încălţat o zi întreagă pantofii cei noi, cu toc de 12, nu tocmai comozi (dar arătoşi foarte). În rest, mersul pe jos e un fapt mecanic, pe care-l executăm fără prea mare atenţie.

Din păcate, picioarele sunt considerate un instrument uşor desuet. Le folosim din ce în ce mai puţin pentru deplasare şi plimbare şi din ce în ce mai mult pentru pedala de acceleraţie sau ca suport pentru punga de chipsuri, atunci când privim la tv. Liftul şi scările rulante ne fac să uităm de ele. Însă aceste două prelungiri armonioase pot face mai mult decât să trezească admiraţie din partea trecătorilor. Le putem folosi în scopul pentru care au fost create: mişcare. mers-pe-jos

Mersul poate fi o sursă de plăcere, o mică bucurie care nu te costă nimic, prin conştientizarea simplului gest de a păşi. Continue reading

Nu-i lăsa să-ţi confişte bucuria de a face mişcare!

“Find what feels good!”

Efort, încrâncenare, transpiraţie şiroind pe muşchi bine definiţi. Un instructor spartan care îţi numără printre dinţi flotările şi nu pare prea mulţumit de ritmul tău de lucru. Respiraţii sacadate, încruntare. Aşa arată pentru unii cadrul ideal în care se simt motivaţi să facă mişcare. Şi e ok. Însă asta nu înseamnă că toată lumea trebuie să se regăsească în acest tablou suprarealist. Există şi alte forme de “artă”, până la urmă.

Te rog, nu-i lăsa să-ţi confişte bucuria de a face mişcare în stilul propriu! Nu te lăsa convins că a face mişcare e o corvoadă, nu te lăsa îngrădit de concepţiile lor înguste că trebuie neapărat să tragi de fiare pentru a arăta mai bine. Nu, a face mişcare e un lucru la fel de personal ca pantalonii preferaţi: nu e musai să fie la modă, ci e important să ţi se potrivească şi să te simţi bine cu ei. Aşa că nu te limita la ce “trebuie”, ci găseşte ceea ce îţi place, explorează şi descoperă tipul de mişcare motivant pentru tine. Poate îţi doreşti doar să ai mai multă energie şi de-asta alegi să faci aerobic, kangoo jumps, jogging, yoga sau abdomene. Poate vrei doar să te simţi bine, nu să dobori recorduri olimpice sau să participi la ultramaratoane.

de ce sa alergi un maraton

Foto: runnerseden.com

A face mişcare nu e (doar) despre a transpira şi a obosi, ci şi despre a te cunoaşte, a-ţi asculta corpul, a fi tu cu tine sau, dimpotrivă, a împărtăşi bucuria de libertate cu ceilalţi.

Continue reading

50 de motive pentru a alerga un maraton

  1. Înveţi să-ţi gestionezi timpul, pentru că e important să faci loc în program antrenamentelor.
  2. Poţi să mănânci liniştit prăjitura aia. Ba chiar e indicat s-o mănânci.
  3. Devii mai organizat.
  4. Capeţi încredere în tine şi în propriile forţe.
  5. Îţi dai seama cât de mult ai evoluat faţă de perioada în care alergai 2 km şi oboseai imediat.
  6. Nu trebuie să termini printre primii ca să fii câştigător.
  7. Mişcarea devine a doua ta natură, nu un task de bifat în silă.
  8. Ieşi din zona de confort.

    de ce sa alergi un maraton

    Foto: runnerseden.com

  9. Endorfine. Multe.
  10. E un timp pe care-l petreci tu cu tine.
  11. Înveţi să te adaptezi din mers la provocările care apar. Din alergat, adică.
  12. Ai grijă de sănătatea ta.
  13. Te laşi inspirat de ceilalţi alergători, de veteranii care aleargă cot la cot cu tine sau de cei în scaun cu rotile, participanţi la categoria dedicată.
  14. Îi inspiri la rândul tău pe alţii să se apuce de alergat sau chiar să participe la un maraton. Continue reading