“Viața e prea scurtă pentru a citi cărți care nu-ți plac”
La concluzia asta am ajuns în ultimele săptămâni, când am abandonat două cărți după câteva zeci de pagini. Am zis să-i mai dau o șansă lui Margaret Atwood, dar se pare că nici acum nu a reușit să mă prindă. Am încercat să citesc cartea asta, însă elanul mi-a fost repede frânt din cauza stilului bolovănos, prea metaforic pentru gustul meu.
Așa se face că timp de vreo săptămână și ceva am stat “pe uscat” la lectura de seară, lucru care nu mi-a priit deloc. Mi-am dat seama cât de mult mă relaxează ritualul de citit înainte de culcare (uneori și în pauza de amiază); i-am simțit lipsa tare. Însă gata, acum recuperez! Joi petrecut mai bine de o oră într-o librărie-anticariat de la Universitate, scotocind printre rafturi în căutare de titluri interesante.
Nu știu voi cum sunteți, însă pe mine căutatul de cărți online, când nu știu exact ce vreau, mă frustrează. Teoretic, găsești cam orice carte, însă mie mi-e extrem de greu să mă decid… Mă obosește varietatea asta, uneori prefer să am mai puține opțiuni. Amuzant, nu? 🙂
Operațiunea “book-hunting” în offline de mi se pare mai plăcută, în special într-o librărie mică, unde numărul de titluri e redus, deci mai puțină bătaie de cap. Până la urmă, am ales 3 cărți: una polițistă de Rodica – “Stilet cu șampanie”, “Clopotul” – Iris Murdoch și “Mâine” – Graham Swift. Am devorat din prima cartea polițistă, din nou fascinată de modul în care autoarea construiește personajele și desfășurarea acțiunii. Continue reading
