Tag Archives: recomandări romane poliţiste

Ce cărți am mai citit în ultima vreme

Câteva din cărțile faine citite în ultima perioadă, pe care vi le recomand și vouă.

recomandari de lectura

se-numea-sarahSe numea Sarah – Tatiana de Rosnay

Am citit această carte cu sufletul la gură, nerbdătoare să aflu deznodământul. Autoarea pleacă de la un fapt istoric real – razia nazistă de la Vel’ d’Hiv din 1942, când mai mulți evrei au fost arestați în masă – și construiește o poveste sensibilă despre destinul unor familii unite de întâmplări tragice. Ca stil, cartea m-a dus cu gândul la romanele lui Kate Morton. Pentru mine a fost o lectură captivantă. Dacă îți plac cărțile cu secrete de familie, incursiuni în trecut, Holocaust, planuri narative care alternează, “Se numea Sarah” te va prinde cu siguranță.

croitoreasa-de-la-dachau-impresiiCroitoreasa de la Dachau – Mary Chamberlain

Tot o carte despre al doilea război mondial, însă nu din perspectiva unui evreu, ci a unei tinere londoneze, al cărei destin zbuciumat pare că stă sub semnul ghinionului. Sau poate al naivității? Nota istorică de la finalul romanului explică anumite crâmpeie din contextul în care se desfășoară acțiunea. Apreciez cărțile cu final realist, neîndulcit, dar în cazul ăsta parcă a fost prea crud și deprimant. Nu o să dau spoilere, însă pe mine m-a întristat deznodământul.  Continue reading

Gânduri de săptămâna asta: cărți, degustare, no zen

Viața e prea scurtă pentru a citi cărți care nu-ți plac

La concluzia asta am ajuns în ultimele săptămâni, când am abandonat două cărți după câteva zeci de pagini. Am zis să-i mai dau o șansă lui Margaret Atwood, dar se pare că nici acum nu a reușit să mă prindă. Am încercat să citesc cartea asta, însă elanul mi-a fost repede frânt din cauza stilului bolovănos, prea metaforic pentru gustul meu.

Așa se face că timp de vreo săptămână și ceva am stat “pe uscat” la lectura de seară, lucru care nu mi-a priit deloc. Mi-am dat seama cât de mult mă relaxează ritualul de citit înainte de culcare (uneori și în pauza de amiază); i-am simțit lipsa tare. Însă gata, acum recuperez! Joi petrecut mai bine de o oră într-o librărie-anticariat de la Universitate, scotocind printre rafturi în căutare de titluri interesante.

recomandari-carti-lectura

Nu știu voi cum sunteți, însă pe mine căutatul de cărți online, când nu știu exact ce vreau, mă frustrează. Teoretic, găsești cam orice carte, însă mie mi-e extrem de greu să mă decid… Mă obosește varietatea asta, uneori prefer să am mai puține opțiuni. Amuzant, nu? 🙂

Operațiunea “book-hunting” în offline de mi se pare mai plăcută, în special într-o librărie mică, unde numărul de titluri e redus, deci mai puțină bătaie de cap. Până la urmă, am ales 3 cărți: una polițistă de Rodica – “Stilet cu șampanie”, “Clopotul” – Iris Murdoch și “Mâine” – Graham Swift. Am devorat din prima cartea polițistă, din nou fascinată de modul în care autoarea construiește personajele și desfășurarea acțiunii. Continue reading

Cărți, ceaiuri și bunătăți savurate în luna august

Luna august a trecut molcomă, caldă, presărată cu escapade și ducând cu ea doruri multe. Din motiv de activitate lejeră pe plan profesional, m-am cufundat în atmosfera de vacanță și mi-am plimbat pașii prin mai multe orizonturi, acompaniată ca de obicei de cărți și ceaiuri bune.

Cecilia Ahern – „Anul în care te-am întâlnit

Cecilia Ahern îmi era cunoscută, dar nu citisem nimic de ea până să dau peste „Anul în care te-am întâlnit”, pe care am terminat-o în cele câteva zile în care am stat la Tulcea. Autoarea condimentează cu umor situații de viață dificile, dar sunt unele pasaje cu adevărat emoționante, care te pun pe gânduri. Pe ici pe colo am simțit și ceva aromă de chick lit, dar poate e doar impresia mea 😀

cecilia-ahern-carte

Continue reading

De ce-mi plac romanele poliţiste (+ recomandări)

romane politiste recomandariNu mai ştiu sigur care a fost prima carte poliţistă citită, însă din câte îmi amintesc, aş zice că „Detectiv la 14 ani”, de Petre Sălcudeanu. O găsisem rătăcită prin casă, iar apoi am descoperit o întreagă colecţie de romane poliţiste vechi în biblioteca alor mei, tata fiind pasionat de cărţi de genul ăsta prin tinereţe.

Dacă, în general, prefer cărţile noi, cu copertă lucioasă şi colorată, în cazul cărţilor poliţiste mă atrag mai mult cele cu aspect vechi, îngălbenite de timp şi cu miros de bibliotecă. Par mai misterioase cumva şi parcă îmbie la a fi răsfoite alături de o cană cu ceai cald, într-o noapte liniştită, ca să crească şi mai mult suspansul.

Continue reading