De curând, am fost întrebată cum îmi manifest bucuria. Am stat puţin pe gânduri, dar n-am ştiu ce să răspund. Mi-am dat seama apoi că modul meu de a mă bucura este unul discret. Nu sar în sus şi nu scot strigăte de uimire, mă manifest relativ discret. În schimb, mă încarc cu entuziasm şi îl păstrez în suflet răbdătoare, ca să-l aştern mai târziu în cuvinte. Aşa s-a întâmplat şi în cazul unui loc descoperit de curând în capitală: Băcănia ROD.
Probabil că bucuria de a mă afla acolo nu a fost foarte evidentă când am mers să stau de vorbă cu Laura şi Liviu, proprietarii locului. Nimerisem la băcănie cu ceva vreme înainte, mi-a plăcut, aşa că am vrut să aflu povestea direct de la sursă.
În Băcănia ROD găseşti bunătăţi româneşti pregătite cu grijă. La prima vedere, stilul în care este amenajat spaţiul nu trădează inspiraţia autohtonă. Însă privind mai atent, îţi dai seama că are ceva din cămara bunicii, unde stau ordonate frumos provizii gustoase pentru mese îmbelşugate. Aspectul încăperii este minimalist, iar elementele industriale sunt îmbinate cu forme din lemn şi fier forjat. E multă simplitate în rafturile Băcăniei ROD, o simplitate geometrică. Lipsesc decoraţiunile etno „tradiţionale”. Este un stil curat, la fel ca borcanele netede ce stau aliniate cuminţi pe rafturi, în aşteptarea muşteriiilor. În schimb, culorile de gogoşari, roşii, ardei iuţi, căpşuni sau cireşe se decupează tonice pe fundalul dulapurilor. Ele sunt „vedetele”.
Laura şi Liviu mi-au spus că şi-au dorit un loc al lor, cu mâncare curată, pregătită după reţete speciale, cu grijă pentru natură şi om. Au deschis la final de octombrie, în 2014, şi deja au clienţi fideli. Le place să mănânce româneşte: tocăniţe, ciorbe, pilaf, mămăligă, zacuscă, vinete coapte, bulz…
Acasă, în weekenduri, gătesc mereu şi îşi adună cu bucurie prietenii şi familia în jurul mesei încărcate de bunătaţi. Nu sunt bucătari profesionişti, ci pur şi simplu pasionaţi de mâncare bună.
Văzându-i, n-aş fi zis că sunt cine ştie ce gurmanzi. Asta până când Liviu a început să-mi povestească de ultima masă pregătită de ei cu câteva zile mai devreme, un muşchiuleţ de porc la baiţ, cu garnitură de fasole, porumb şi ciuperci, în sos de roşii şi usturoi. Laura şi-a amintit cu poftă de sarmalele făcute de soacra ei, din frunze de varză, cu mărar din belşug şi o aromă incredibilă. Au fost apoi aduse în discuţie şi nişte coaste rumene de berbecuţ, o tocăniţă de cartofi cu tarhon, un ciolan afumat cu fasole, care a făcut ravagii printre prieteni şi câte şi mai câte, care mi-au confirmat că aparenţele pot fi, într-adevăr, înşelătoare.
De la idee la rafturile cu delicatese
După ce s-au hotărât să deschidă băcănia, au copt ideea la foc mic timp de un an, perioadă în care au luat legătura cu mici producători din toată ţara, au vizitat gospodării şi au căutat cei mai buni furnizori.
„Am pornit de la ideea că asta vrem să facem şi am făcut-o”, a răspuns Liviu, când l-am întrebat cum s-au descurcat cu birocraţia şi toate hârtiile necesare înfiinţării. „Iniţial, am început să căutăm producători în Bucureşti şi în jur, dar nu am găsit ce ne doream, aşa că ne-am îndreptat spre zone rurale, unde fructele şi legumele sunt mai curate”, mi-a povestit Laura primii paşi parcurşi.
Au găsit o gospodărie potrivită în Vâlcea, care a devenit locul unde băcănia îşi produce conservele, sosurile şi dulceţurile, într-un mediu sigur, certificat, dar în acelaşi timp tradiţional. Mi-au vorbit mult despre partenerii băcăniei: „Ne-am bucurat să descoperim oameni cu principii despre hrană asemănătoare cu ale noastre, pasionaţi de ceea ce fac. Legumele şi fructele folosite provin din aceeaşi zonă, din grădinile oamenilor, şi sunt proaspete, culese în ziua preparării, iar fructele de pădure sunt sălbatice, nu de cultură. Sezonul durează din mai până în septembrie, când se găsesc fructe şi legume din belşug, atunci pregătim conservele pentru tot anul. Legumele sunt coapte la foc de lemne, în tuci de fontă, în cantităţi mici şi prelucrate manual. Borcanele se sterilizează, folosim doar sare sau zahăr pe post de conservant, atât.”
„Riscul manufacturii înseamnă tranşe diferite, fiecare lot de producţie este unic, chiar dacă reţeta e, în mare, aceeaşi”, a continuat Laura. „Există variaţii date de gustul legumelor şi fructelor, de preparare. În plus, ţinem cont de ritmul natural al acestora, pentru că ne dorim să fie doar produse locale, curate. De exemplu, anul trecut n-am apucat să culegem prea multe cireşe amare, din cauza vremii, aşa că ne-au ieşit puţine borcane de dulceaţă şi n-am avut ce face. Însă au fost foarte apreciate.”
Borcanele şi sticlele de pe rafturile Băcăniei ROD te uimesc prin simplitate. De pe etichetă lipseşte aglomerarea de promisiuni cu care suntem deseori asaltaţi în supermarketuri. Ingredientele sunt înscrise discret pe capac. Laura mi-a spus de ce: „Am vrut să lăsăm produsul să vorbească singur, aşa că am optat pentru etichete simple. Te poţi convinge de conţinut privind borcanele.”
Iar prin borcane vezi silueta bucăţilor de piersică, pielea roşie, punctată, a căpşunilor, delicateţea bobiţelor de zmeură şi textura cremoasă a prunelor. Aparatul meu foto nu e atât de performant încât să surprindă sclipirile apetisante, aşa că nu vă rămâne decât să mă credeţi pe cuvânt sau să mergeţi la Băcănia ROD, să luaţi un borcan de dulceaţă în mâini, să-l rotiţi la lumină şi să vă minunaţi de jocul de nuanţe şi forme ce ia naştere sub sticla limpede.
Ce găseşti bun la Băcănia ROD?
Sunt multe bunătăţi pe rafturile băcăniei. Lângă dulceţuri şi magiun îşi fac loc sortimente diverse de zacuscă, sosuri, murături, pastă de roşii etc. Foarte apreciată este salata de iarnă, o nebunie de mâncare de legume cu muştar, dar şi vinetele în sos de roşii cu usturoi, una dintre preferatele lui Liviu. Picanteriile sunt şi ele la mare căutare. Băcănia ROD este o adevărată colecţie savuroasă de gusturi tradiţionale româneşti, demonstrând că gastronomia locală poate şi merită să fie promovată.
„România are multe gusturi bune, pe care vrem să le ducem mai departe, alături de tradiţiile autohtone. De fapt, micii producători sunt cei care le perpetuează, noi, băcăniile, suntem doar intermediarii între ei şi publicul consumator. Ne dorim ca oamenii să aibă acces la aceste produse oneste, făcute cât mai natural.”, a zis Liviu.
În vitrina frigorifică din băcănie găseşti brânzeturi şi specialităţi din carne: salam, pastramă, jambon, slănină, tobă, caltaboş, lebăr şi chiar cârnaţi de cerb.
„Ne-am dorit să avem pe rafturile Băcăniei produse fără compromis. Mezelurile şi brânzeturile le aducem de la mici producători din Harghita, Covasna şi Bucovina. Am fost la ei, am văzut măcelăria, fabrica, am văzut unde se produc. Producătorul salamurilor uscate este foarte îndârjit şi refuză să pună conservanţi, vrea ca preparatele sale să fie cât mai naturale.”
Au şi pâine, adusă din Covasna şi Sf. Gheorghe, de la un producător care are linie de producţie tradiţională. Pâine cu cartofi şi pâine de secară, făcută cu maia.
Un suport din fier forjat susţine cu eleganţă zeci de sticle de vin. „Liviu e cu vinurile”, mi-a spus zâmbind Laura, iar acesta mi-a confirmat: „Am mers pe gustul propriu, ăsta a fost criteriul, ca şi la reţetele pentru conserve, am ales ce ne place nouă. Vinurile sunt toate româneşti, din Vâlcea, Prahova şi Mehedinţi.”
Sănătate la borcan
Despre alimentaţia sănătoasă, Laura şi Liviu consideră că înseamnă alimente curate, legume fertilizate natural, crescute în mediul natural, carne tratată corect, produse fără potenţiatori de aromă. „Dacă în weekend ne răsfăţăm, în timpul săptămânii încercăm să mâncăm mai uşor, mai echilibrat. Un stil de viaţă sănătos mai înseamnă şi mişcare. Cu doi copii suntem în priză tot timpul.”, au afirmat ei, zâmbind.
Delicatesele Băcăniei ROD au ajuns şi peste hotarele ţării, pentru că mulţi clienţi le-au cumpărat ca să le dăruiască prietenilor din străinătate. Şi ce cadou mai potrivit decât un borcan cu zacuscă sau cu dulceaţă din nuci verzi, cu gust autentic românesc, care să-ţi amintească de mâncarea copilăriei? Produsele lor au încântat şi papilele gustative ale străinilor, care s-au bucurat să descopere cămara cu delicatese româneşti. Au revenit, ba chiar şi-au adus şi prietenii cu ei.
M-am înfruptat şi eu din câteva bunătăţi, aşezate cu grijă de Liviu pe o farfurie. Gustând cu poftă din zacusca de vinete, cu „Drumurile noastre toate” auzindu-se în surdină, mi-am amintit de zacusca bunicii, doar că cea din băcănie e mai light, în sensul că nu are aşa mult ulei, dar gustul vinetelor iese în evidenţă din mixul de legume. Am mai încercat salam uscat cu carne de cerb – delicios!, caşcaval de capră, cu o textură fragedă, uşor uleioasă, foarte plăcută la gust şi alte câteva sortimente interesante de mezeluri. Între două îmbucături, am vorbit puţin şi despre viitor.
„Deocamdată vrem să ne facem cunoscuţi”, a răspuns Liviu cu prudenţă când l-am întrebat care sunt planurile pentru următoarea perioadă şi dacă au în plan să se extindă. „Putem să ne gândim la extindere, dar e o diferenţă între a visa şi chiar a face lucrurile să se întâmple. Până una-alta, mergem pe principiul Work hard and be nice to people.”
Băcănia ROD
Adresă: Str. D.I. Mendeleev, nr. 2, Bucureşti, aproape de intersecţia cu str. George Enescu (zona Piaţa Amzei) Str. Liviu Rebreanu, nr. 6A, sector 3, București (aproape de parcul Titan)
Facebook: https://www.facebook.com/bacaniarod
Cas afumat, ftw! Parca asta ne-am luat noi prima data, nu?
Dap 🙂 Şi a fost bun-bun!
In timp ce citeam simțeam cum imi explodeaza papilele gustative de placere! Lesin de pofta! Vai ce mi-ai facut…
Hihi, păi mă bucur, ar fi fain să ne stimulăm mai des simţurile cu bunătăţi de toate felurile 🙂
Foarte fain review, de tare mult imi doresc sa ajung. E pe lista mea de nu-stiu-cand! Of…
Insa allow me to have something to say about clean eating, mie mi se pare un pic cam trista si grea aprecierea. Let’s keep/call it simple, clean says nothing si are si-o conotatie cam control-freak 😀 Ofc, exista o miscare si contra asta: http://evidencemag.com/clean-eating/
Te mananc pentru randul asta “Văzându-i, n-aş fi zis că sunt cine ştie ce gurmanzi.” Stii tu de ce 😉
Kiss you, inainte sa ma dai afara de pe blog :))
Grumpy Tea
Ah.. si mai zi-ne una alta de preturi, plz 😀 ca sunt curioasa. Se plateste cu cardul?
Tea, interesant articolul 😉
Thank you! 🙂
Well, există câte o mişcare împotriva a absolut orice, că trebuie să mănânce o pâine şi cârcotaşii :)) Which is good, că te mai pun pe gânduri.
E aceeaşi chestie ca şi cu “natural”. Sigur că delimitările “sănătos”/”nesănătos” nu sunt foarte exacte şi trebuie luat în considerare stilul de viaţă per ansamblu, am şi scris despre asta:
http://zambetsisanatate.ro/2012/03/22/bio-eco-natural-organic-marketing/
http://zambetsisanatate.ro/2013/05/20/ingrasa/
Nu-i ok să faci din mâncatul sănătos o obsesie, că nu mai e deloc sănătos şi nici plăcut. Credeam că e destul de clar asta 😀
Ca să revenim la context, prin “curat” oamenii se referă la legume şi fructe crescute în ritmul lor, fără îngrăşăminte nocive and stuff. Cam ce ai şi tu pe la Corbi 😛
De ce să mă mănânci pe mine, nu mai bine serveşti o zacuscă, un gem, niscaiva caşcaval…?
Eh, să te dau afară pentru o opinie? 🙂 Nope
Nu ştiu dacă se plăteşte cu cardul, poţi să pui o întrebare pe pagina lor.
Andra, adevăr grăiești!