“Viața e prea scurtă pentru a citi cărți care nu-ți plac”
La concluzia asta am ajuns în ultimele săptămâni, când am abandonat două cărți după câteva zeci de pagini. Am zis să-i mai dau o șansă lui Margaret Atwood, dar se pare că nici acum nu a reușit să mă prindă. Am încercat să citesc cartea asta, însă elanul mi-a fost repede frânt din cauza stilului bolovănos, prea metaforic pentru gustul meu.
Așa se face că timp de vreo săptămână și ceva am stat “pe uscat” la lectura de seară, lucru care nu mi-a priit deloc. Mi-am dat seama cât de mult mă relaxează ritualul de citit înainte de culcare (uneori și în pauza de amiază); i-am simțit lipsa tare. Însă gata, acum recuperez! Joi petrecut mai bine de o oră într-o librărie-anticariat de la Universitate, scotocind printre rafturi în căutare de titluri interesante.
Nu știu voi cum sunteți, însă pe mine căutatul de cărți online, când nu știu exact ce vreau, mă frustrează. Teoretic, găsești cam orice carte, însă mie mi-e extrem de greu să mă decid… Mă obosește varietatea asta, uneori prefer să am mai puține opțiuni. Amuzant, nu? 🙂
Operațiunea “book-hunting” în offline de mi se pare mai plăcută, în special într-o librărie mică, unde numărul de titluri e redus, deci mai puțină bătaie de cap. Până la urmă, am ales 3 cărți: una polițistă de Rodica – “Stilet cu șampanie”, “Clopotul” – Iris Murdoch și “Mâine” – Graham Swift. Am devorat din prima cartea polițistă, din nou fascinată de modul în care autoarea construiește personajele și desfășurarea acțiunii.
Următoarea carte la rând e “Clopotul”, care a început promițător. Nu mai citisem nimic de Iris până acum, dar îmi pare că are un stil accesibil, iar acțiunea se întrevede interesantă – sper să nu-mi schimb impresia până la final. Compania dulce? Smochine învelite în cioco, o gustare perfectă!
Degustare la Băcănia ROD
O seară ploioasă de marți s-a transformat într-o escapadă delicioasă datorită degustării de la Băcănia ROD. De data aceasta am zăbovit mai mult în fața rafturilor pline cu bunătăți, așa că am avut timp să constat cât de mult și-au diversificat produsele: murături, legume la borcan, zacuscă, miere, sosuri, dulcețuri de tot felul, uleiuri… Mi-a atras atenția pasta de cătină, despre care am înțeles că merge (ca) unsă pe pâine la micul-dejun 🙂
M-am înfruptat cu entuziasm din brânzeturile maturate, asezonate cu struguri și cu dulceață. Mai exact, de ceapă, de cireșe amare și de ardei iute. Separat, desigur! Am continuat cu zacuscă, roșii uscate în ulei, pâinică pufoasă. Dintre preparatele din carne, salamul vânătoresc a fost pe primul loc în topul meu.
Invitați au fost Roxana și Andrei de la Studio Mud, care au venit cu obiecte de porțelan lucrate cu meșteșug și poveste. Printre atâtea borcane și sticle cu delicatese, și-au făcut loc căni cu pielea fină, care parcă se cer mângâiate și umplute cu un ceai bun, boluri simple, rotunde și inele delicate.
Uneori, nervii înving zenul
Indiferent de cât de drăguți sunt oamenii din jur, în unele zile pur și simplu nu pot să keep calm & be zen și sunt cu capsa pusă de dimineață până seara. Mai ales când sunt față în față cu slăbiciunile și fricile mele.
Un peisaj superb la munte, pe care l-am admirat prea puțin față de cât ar fi meritat, fiind prea “ocupată” să-mi fie frică, în loc să persist în încăpățânarea de a mă simți bine.
Acum e weekend și e bine, ascult valurile oceanului* cum se sparg de țărm și visez cu ochii deschiși la vacanța care se apropie!
Voi? Ce-ați mai făcut?
*Nu, nu m-am mutat în vreo insulă uitată de lume, e doar un generator online de sunete, foarte inspirațional 😀