Tag Archives: restaurant

La masă în Valencia – mâncare spaniolă și nu prea

Mâncarea e unul dintre capitolele mele preferate când merg în vacanță. Nu doar atunci, dar mai ales atunci.

În Valencia am observat că, în general, e nevoie de rezervare ca să prinzi loc în restaurantele mai drăguțe, mai ales seara și mai ales în weekend. Sunt locuri unde poți ocupa o masă doar cu rezervare. Nu e cazul peste tot, însă în restaurantele bine cotate cam asta e practica (din ce am văzut, începe să le aplice și pe la noi).

Am evitat restaurantele unde chelnerii “pescuiesc” clienți de pe stradă (e valabil oriunde, nu doar în Valencia). Nu sunt adepta mâncatului exclusiv de preparate tradiționale, de-ale locului unde merg, însă evident că sunt curioasă să încerc și bunătățile locale.

Bistrourile, restaurantele și cafenelele următoare le-am ales cu ajutorul lui Google Maps, am pescuit recomandări din articole și clipuri, la care am adăugat un pic de spontaneitate.

Continue reading

Nuremberg: Restaurante și cafenele preferate

În cele câteva zile petrecute la Nuremberg, am trecut pragul câtorva locuri care m-au încântat prin atmosferă și/ sau mâncare și m-au făcut să mă simt relaxată, cu adevărat în vacanță.

La Rustika

În română, numele ăsta îmi sugerează o mâncare tradițională și un loc foarte… rustic. De aici și rezerva mea inițială de a merge la cină acolo. Ei bine, Rustika din Nuremberg e un restaurant rafinat, dar fără să fie pretențios, ci dimpotrivă, super-cosy. E specializat în pește și carne, cu feluri de mâncare diverse. Partea faină a fost că, stând lângă geam, am surprins o ninsoare cu fulgi maaari, care a făcut și mai plăcută seara.

Continue reading

Din nou în Cluj-Napoca – surprize și 2 restaurante faine

Prima dată am fost în Cluj-Napoca în 2012 (!), într-un iulie leneș, când orașul dormita, cu străzile pustii și liniștea plutind în aer. Au urmat apoi încă două vizite rapide, cu ocazia Maratonului, alergat de fiecare dată cu mare bucurie și chiar un PB, la vremea aceea.

9 ani mai târziu de la prima întâlnire cu minunatul Cluj, am revenit pentru un weekend plănuit slow, cu multă relaxare și plimbări tihnite. De data asta, am găsit Clujul în ținută de petrecere.

Traficul m-a șocat cel mai tare. Aglomerația din centru era la concurență cu Bucureștiul, cel puțin la nivel de luna august. În plus, terasele din Piața Unirii erau multe și pline, spre deosebire de vizitele mele trecute, când bătea vântul – la propriu și la figurat deopotrivă.

Străzi care altă dată erau șantier acum sunt refăcute și au inclusiv pistă de biciclete, iar construcții renovate le vezi la tot pasul în centru. Unele sunt în lucru, cu fațadele sau turnurile acoperite de cearșafuri, așteptând să-și arate noul look fresh (inclusiv biserica Sf. Mihail). Cât mai curând, sper.

Continue reading

Restaurant Szikra – creativitate și gust în Sf. Gheorghe

Despre Restaurantul Szikra am citit în DOR, apoi am auzit numai de bine și de la diverse alte persoane. Așa că mi-am făcut drum prin Sf. Gheorghe (jud. Covasna) și am luat un prânz de vis în curtea lor liniștită, printre floarea-soarelui și alte plăntuțe necunoscute mie.

“Szikra” înseamnă “scânteie” în limba maghiară, iar în meniul restaurantului sclipesc feluri de mâncare reinterpretate și combinații neașteptate de ingrediente. Mâncarea se bazează pe ingrediente locale și se evită risipa, folosindu-se creativ tot ce se poate.

Când merg la restaurante cu meniu îndrăzneț, ca acesta, îmi place să comand mâncăruri mai neobișnuite. Așa am făcut și aici, unde am ales (și împărțit la doi):

Continue reading

Prânz și #slowlifeardelenesc la Conacul Archia

Uneori, întâmplarea te duce în direcții minunate. Așa a fost în cazul meu Conacul Archia. L-am găsit căutând pe Google Maps un loc de luat masa aproape de Deva (pentru ieșirea din weekendul în care am vizitat Parcul Dendrologic Simeria și Deva).

Nu aveam nevoie de cazare, ci doar de un loc drăguț de servit prânzul, iar Restaurantul Carol de la conac părea locul potrivit.

Așadar, am urcat cu mașina pe un deal de la marginea orașului Deva, presărat cu vile de tot felul, unele încă în construcție. Intrarea la conac este fix la intrarea în localitatea Archia.

Am descoperit aici un domeniu în toată regula; pe lângă conac și restaurant, Archia include: piscină, zonă de echitație, hamace, iaz, pavilioane, teren de mini-golf, loc pentru foc de tabără și colțuri de relaxare.

Continue reading

Bistro Naru sau cum să încetinești ritmul

Nu mai știu cum am dat peste bistroul Naru din Timișoara, dar țin minte că m-au cucerit pozele cu mâncăruri delicioase. Mi-am programat o vizită și, după o tentativă eșuată (nu văzusem că luni e închis), a doua oară a fost cu noroc și multă încântare.

Naru e fix în centru, pe str. Matei Corvin 3, la un zâmbet distanță de domul galben din Unirii (acum în renovare). Intrată pe poarta discretă, am ajuns într-o curte de vis, cu o grămadă de detalii care mi-au luat ochii.

De prima oară când m-am aflat în curtea de la Naru, am simțit că vreau să pun pauză la timp. Să pun pauză și să-mi folosesc simțurile mai conștient, mai profund.

Continue reading

Papile în extaz la NOUA bucătărie românească

Unii merg la spa, alții fac maratoane de seriale, alții își fac o coafură nouă. În cazul meu, când vreau să mă răsfăț, ador să trec pragul unui restaurant mai diferit.

Despre NOUA, restaurantul cu preparate inspirate din bucătăria românească și reinterpretate, citisem mai demult în DoR. Am admirat în poză hartă României sub formă de “platou”, cu feluri miniaturale de mâncare, pe care trebuie să le așezi în zona de unde provin. Așa că atunci când o prietenă mi-a propus să mergem la NOUA, am zis “Da!”. Sau, ca s-o citez pe ea “Da!, apoi Poate.. apoi Mbine, hai, apoi Mda, apoi Wow :))”.

Am ajuns la restaurant într-o duminică seara. Aici totul e o poveste, de la blănițele moi cu care este tapetat un perete, până la tacâmurile de pe masă și vesela lucrată manual din ceramică, de la Poemi. Atmosfera asta te îmbie să guști mai pe-ndelete mâncarea, să simți aromele și fiecare textură și să încerci să ghicești bucatele misterioase care îți sunt puse în față.

Umblă vorba-n târg despre restaurantele de acest fel că porțiile sunt prea mici și că pleci fără să te saturi. În cazul meu, ce am luat mi-a fost suficient și cred că asta se datorează și faptului că am admirat și mirosit din plin, iar apoi am savurat cu atenție fiecare îmbucătură. Adică am mâncat așa cum e recomandat să mâncăm la fiecare masă.

Continue reading

2019 în restaurante și bistrouri din București

Pentru mine, ieșitul în oraș la un restaurant bun e una din formele preferate de răsfăț. Și în 2019 am descoperit în București locuri unde am mâncat delicatese de tot felul, dar cum n-am prea mai scris despre ele separat, am zis să le includ acum într-un articol.

Așadar, poftă bună și spor la explorat noi gusturi!

Atelierul de Tarte

O braserie cu multe deserturi savuroase, dar și burgeri, salate, quiche-uri, supe și paste + omlete și ouă pentru micul dejun. Pe partea de băuturi, au sucuri, ceaiuri, cafele și alcoolice pentru toate gusturile. Interiorul este amenajat cosy, în culori neutre, iar pe timp de vară au și câteva mese afară, unde e plăcut să stai seara târziu, când se mai domolește traficul de pe bulevard.

https://www.facebook.com/Atelierul.de.Tarte.Braserie/

Salata Atelierul de Tarte

Bread & Butter

Pe lângă Bread & Butter am trecut de câteva ori, dar mi s-a părut mic și întunecat. Wrong! După ce am văzut câteva fotografii pe net și am fost acolo mi-am dat seama că e de fapt contrariul: un loc aerisit, luminos, cu ferestre mari și decor simplu, dar creativ (inclusiv baia).

Am fost într-o zi de weekend, aproape de prânz, iar fix după ce am făcut poze a început să se aglomereze. După limbile vorbite, am constatat că sunt mulți turiști străini, iar asta se explică și prin locație: pe Calea Victoriei, aproape de Universitate. Este un loc foarte Instagramabil.

https://www.facebook.com/Breadandbutter.Bucharest/

Continue reading

Unde să mănânci în Roma

Mâncarea e ceva serios în Italia. Știam deja asta, dar în vacanța la Roma parcă a fost și mai evident. M-am conformat cutumelor locale și am petrecut câte 2-3 ore la prânz și cam tot atâta la cină. Am avut noroc de companie bună, deci au fost pauze plăcute, printre multele ore de plimbat.

Așadar, iată câteva recomandări de restaurante în Roma:

Continue reading

Restaurantul Kunnai: o porție de Thailanda servită în București

Pentru unii, răsfăț înseamnă o vizită la spa, o zi de shopping sau lenevit în pat la un film pe Netflix.

În cazul meu, răsfăț înseamnă, printre altele, o masă bună într-un loc unde pot să încerc gusturi noi și, eventual, preparate mai neobișnuite. Dacă am ocazia să ghicesc anumite ingrediente, cu atât mai bine, pentru că ritualul ăsta mă face să fiu atentă la ce mănânc și prelungește plăcerea gastronomică.

La restaurantul Kunnai fusesem acum mulți ani și încă de atunci am rămas cu un gust plăcut – la propriu și la figurat. Așa că am decis să-mi fac cadou de ziua mea o ieșire cu o prietenă la savurat delicatese thailandeze.

Sâmbătă la prânz, când am ajuns acolo, se auzea deja zumzet plăcut de conversație și muzică și surdină. Pe masă ne-a întâmpinat un mic coșuleț cu scorțișoară, anason și… usturoi. Mi s-a părut foarte amuzantă și îndrăzneață prezența usturoiului printre condimentele exotice, așa că prânzul a început într-o notă veselă.

Continue reading