De Schitul Dărvari am auzit acum ceva vreme, când mi-a fost recomandat pe blog cu multă căldură. Am fost uşor mirată de ideea de „schit” în mijlocul Bucureştiului, însă l-am notat, am căutat adresa şi când am prins vreme bună am plecat în descoperirea lui, pe străduţele de poveste de lângă Grădina Icoanei.
Am ajuns la Schitul Dărvari într-o zi plăcută şi răcoroasă, cu soare strălucind.
Intrând pe poarta schitului, agitaţia Bucureştiului rămâne undeva departe, în altă dimensiune, iar liniştea îşi face loc curajoasă spre suflet.
E unul dintre cele mai îngrijite locuri din câte am văzut, chiar cochet aş putea spune, cu flori şi multă verdeaţă, în mijlocul cărora veghează o biserică albă şi curată, pictată cu câteva potrete de sfinţi. Atmosfera blândă mă duce cu gândul la o mănăstire micuţă de munte sau la bisericile pitoreşti din nordul Moldovei. Cu siguranţă că dacă cineva ar fi adus legat la ochi aici, fără să ştie locul, nici prin gând nu i-ar trece că se află în neliniştita capitală.
Schitul Dărvari e unul dintre locurile din Bucureşti pe care le-aş recomanda unui străin. Nu este atât de promovat precum ar merita, dar poate chiar această lipsă de „celebritate” îl face atât de special.
Imaginile vorbesc de la sine. Dacă nu v-au convins nici ele, mergeţi şi vizitaţi-l 🙂
