2 ore de căutat cu febrilitate un subiect despre care să scriu, dat scroll pe Facebook, întrebat prieteni, explorat ciorne mai vechi, citit alte bloguri, verificat mail, pus muzică de concentrare, din nou pe Facebook, băut ceai… Şi nimic. Nu mi-a venit nimic inteligent în minte, nimic care să merite notat, dezbătut, arătat. Sigur, am o grămadă de idei de articole, dar la momentul ăsta mi se pare că nimic nu e destul de bun.
Destul de bun…
Mare parte din viaţa mea s-a învârtit şi se învârte în jurul acestui „standard”. Senzaţia că, indiferent de ce aş face, nu voi fi suficient de bună, că, oricât m-aş strădui, nu voi fi la înălţime, mă blochează de atâtea ori, că aproape m-am obişnuit cu ea. Uneori o simt mai puternic, alteori mai slab, ca o durere sâcâitoare care apare când ţi-e lumea mai dragă.

Să fii mai bun, să-ţi depăşeşti limitele, să ieşi din zona de confort, să înveţi mereu. La polul opus, să apreciezi ceea ce ai, să te bucuri de clipă, să te accepţi aşa cum eşti. Între astea două extreme se află o frânghie subţire pe care eu încerc să fac echilibristică, într-o postură uneori caraghioasă şi inconfortabilă. Ţi se întâmplă şi ţie?
Continue reading →