28 km La Petrovaselo în vie 2024 – mai puțin noroi, la fel de mult vin

Pentru a treia oară am alergat 28 km La Petrovaselo în vie. Îmi place din ce în ce mai mult cursa asta, mai ales că n-a mai fost așa noroi ca anul trecut, deci am putut să dau drumul la picioare cu încredere.

Foto: Mete

Dimineața cursei am fost fără chef de… orice, dar după start mi-a revenit buna dispoziție. Chiar dacă știam că urcările de la început nu sunt prietenoase pentru picioarele mele obișnuite cu alergările pe plat, am zis “mersi” că măcar pot să înaintez fără să mă gândesc cum să nu-mi las pantofii în noroi.

Se anunțau temperaturi ridicate și soare din belșug, dar prefer acest scenariu în loc de ploaie, cum am prins la cursele de anul ăsta.

Continue reading

Cetatea Szigliget, surpriza la înălțime pe malul lacului Balaton

Când încă alergam la Ultrabalaton, am văzut un deal cu o cetate cochetă în depărtare și mi-am notat în minte că ar merita o vizită.

Duminică dimineața am pornit cu mașina în căutarea cetății. Singura problemă era că nu mai știam cât de departe e de Balatonfured și nici cum se numește, așa că am luat-o pur și simplu cu mașina pe șoseaua care înconjoară lacul. Într-un final, am zărit-o și am identificat-o pe Google Maps: Cetatea Szigliget.

Am lăsat mașina într-o parcare din apropiere (fără plată) și apoi am urcat spre cetate, trecând pe lângă un restaurant și niște mici standuri cu suveniruri.

După o urcare scurtă, dar sănătoasă, am ajuns la porțile cetății. Înainte de asta, pe partea dreaptă am văzut niște cetăți miniaturale din zonă, ultima fiind chiar Szigliget, cea mai mare.

Continue reading

DNF la Ultrabalaton 2024

Stau pe canapea și citesc o carte polițistă, dar de fapt gândurile îmi zboară la Ultrabalaton, concursul de alergare unde am abandonat de curând. Am renunțat prea repede? Puteam să mai fac ceva? Să fi continuat, chiar dacă nu mă încadram în timpul limită de 31 de ore?

Aventura mea la Ultrabalaton s-a terminat anul acesta cu DNF (did not finish) la punctul de alimentare de la km 126 din cei aprox. 210 km ai competiției.

Acum, după câteva zile, când aproape totul a revenit la normal și amintirile neplăcute s-au evaporat, parcă decizia retragerii din concurs nu mi se mai pare așa justificată cum era la acel moment. Sigur, eu știu că am luat cea mai bună decizie pentru mine și sănătatea mea, pe termen lung, dar mintea rumegă multe „poate-uri”, așa, ca să-mi facă în ciudă.

Hai că deja sună a dramă, când de fapt nu e. E mai degrabă o comedie neagră cu gust de portocale și (prea mulți) biscuiți.

Dar să o luăm cu începutul.

*Cei care nu aleargă ultramaratoane sau nu aleargă: continuați cu grijă :))

Continue reading

SportGuru Timișoara 21km 2024 – PB cu zâmbete

M-am înscris din nou fără să clipesc la SportGuru 21K, cu gândul că va fi un antrenament bun de viteză chiar în inima Timișoarei, cu atmosferă faină.

Dimineața s-a arătat înnorată și friguroasă, dar știam că după start urmează o încălzire zdravănă, așa că m-am îmbrăcat ca atare. Am ajuns destul de devreme la locul faptei și am găsit Piața Unirii puțin adormită. Apoi s-a adunat lumea și, mai o vorbă, mai o poză (sau mai multe), iată că s-a făcut ora 9.

Foto: Mete

Mi-am dat seama târziu că mă așezasem prea în spate la linia de start, însă n-am avut chef să dau din coate și am rămas la locul meu, cu gândul că asta mă va ajuta să nu pornesc prea tare. Fix înainte de start au bătut zdravăn clopotele domului, iar după ce s-au oprit, a pornit numărătoarea inversă, urmată de revărsarea alergătorilor de la 10 și 21 km pe străzile orașului.

Continue reading

Belgrad 6 ore de alergare – a fost bine până când n-a mai fost

Iată-mă pentru a nu știu câta oară la Belgrad, gata de o nouă alergare pe insula Ada Ciganlija.

Am participat de atâtea ori la acest concurs, Maraton Maratona, ca alergător sau suport, că deja cunosc traseul de 2 km ca pe propriile buzunare. Acesta este și principalul motiv pentru care tot revin aici, pe lângă locația apropiată de Timișoara. E un traseu plat, cu o formă aproximativă de pană, astfel că eroarea ceasului față de rezultatul oficial este foarte mică.

Anul acesta am ales proba de 6 ore, cu startul de la ora 15:00, adică 16:00 ora României. Toate probele (6 ore, 24 ore, 100 mile și 24 ore ștafetă) au avut startul la această oră.

Continue reading

Ultra Grande Amore 2024: la fel ca anul trecut, dar mai bine

Am dat startul sezonului de concursuri de alergare pe 2024 cu un 50 km la Ultra Grande Amore, eveniment care se desfășoară în Balatonfüred, pe malul lacului Balaton din Ungaria.

Pentru că anul trecut am fost pe podium, am primit o înscriere gratuită anul acesta, de care am zis să profit. De data asta, mai bine antrenată și cu un plan mai clar de ritm și nutriție. Mi-am propus să fac un PB pe maraton, chiar dacă la această cursă nu a existat split oficial pe cei 42,195 km, ci urma să văd rezultatul doar pe ceas.

Ziua evenimentului se anunța udă și chiar așa a fost. A plouat de dimineață până la finalul cursei, cu picături mai mari sau mai mici, însă din fericire fără rafale puternice și vânt. Nu m-a îngrijorat prea tare ploaia pentru că mai alergasem în condiții de umiditate în antrenamente, dar am avut extra-grijă să nu alunec.

Continue reading

Vizită în tihnă la Budapesta – ce am văzut și unde am mâncat

După nebunia sărbătorilor de iarnă am fost un weekend prelungit la Budapesta, cu gânduri de relaxare.

Am prins o vreme cam ploioasă, dar asta nu ne-a împiedicat să explorăm orașul și să ne delectăm cu arhitectura superbă și mâncare delicioasă. Nu am bifat” locuri celebre, chiar dacă aveam câteva pe listă, ci mai degrabă ne-am plimbat în voie, fără grabă. Am admirat clădirile elegante, care seara, frumos luminate, arată foarte diferit de ziua. Secessionul care îmi place atât de mult este la el acasă în centrul orașului, și nu numai.

Continue reading

Scurtă recapitulare pe 2023 din Timișoara, Capitală Culturală Europeană

Un obicei pe care îl am deja de ani buni este să-mi notez (aproape) în fiecare zi câteva motive de bucurie/ recunoștință. Căutând pe blog, mi-am dat seama că scriam despre acest subiect acum mai bine de 10 ani :).

În general, gândurile pe care le scriu sunt legate de locuri, evenimente, mâncăruri, alergări, discuții cu prietenii sau senzații care îmi dau o stare de bine.

Răsfoind la final de 2023 agenda mea cu motive de bucurie, mi-am dat seama că un an care părea, la o privire din avion, destul de stresant, a fost de fapt bogat în mărunțișuri delicioase și sclipitoare.

Am zâmbit imediat când le-am citit și mi-am amintit de fiecare în parte, ajutată și de contul meu de Instagram, unde am mai postat despre ele. Așa că da, voi continua să scriu și în 2024 despre micile comori ale fiecărei zile, ca să mă bucur de cel puțin 2 ori de ele: când le trăiesc și când mi le amintesc.

Pentru că în 2023 Timișoara a fost Capitală Culturală Europeană, multe dintre bucuriile mele au fost legate de participarea la tururi ghidate, expoziții și alte manifestări artistice, pe care am zis să le trec în revistă și aici, pe blog.

La toate evenimentele menționate mai jos am avut acces GRATUIT.

Majoritatea erau tot timpul gratuite, la altele (Brauner, Brâncuși) am mers în zilele alea speciale cu acces liber. *La evenimentele despre care am scris deja pe blog am pus doar link-ul.

Continue reading

(Alte) 2 locuri de vizitat + 2 restaurante în Oradea

După vizita din 2020, am știut că-mi doresc să revin în Oradea ca să văd cum s-a mai schimbat orașul și ce clădiri s-au mai renovat. Trei ani mai târziu, am planificat un weekend prelungit la Oradea chiar de 1 Decembrie.

Vremea a fost un pic capricioasă, în sensul că a cam plouat, dar cu toate astea am reușit să avem câteva zile minunate în capitala românească Art Nouveau. A fost și cu plimbare, și cu odihnă, și cu alergare, și cu mâncat chestii delicioase.

Turnul Primăriei și panorama

Din fericire, l-am găsit deschis chiar de 1 Decembrie și am putut urca multele trepte (250) ca să admirăm orașul de la înălțime. Era destulă lume care se perinda pe-acolo, dar a fost oricum o vizită plăcută. Am ajuns la apus, așa că am văzut luminițele de la târgul de Crăciun în toată splendoarea lor. Mi-au dat ceva emoții scările cam înguste și abrupte, dar sunt mândră de mine că până la urmă am urcat.

Continue reading

Castele cu grădini superbe în Italia: Duino și Miramare (+ câteva ore în Trieste)

Dacă tot e așa aproape Italia (de Rijeka), cum să nu facem o vizită și acolo? Aveam pe hartă două castele lângă orașul Trieste – Duino și Miramare, așa că am dedicat o zi întreagă explorării tărâmurilor italiene vecine cu Croația. Ca transport am folosit mașina personală.

Am început ziua cu o oprire scurtă în Trieste, pentru micul dejun, ocazie cu care ne-am plimbat puțin pe faleză și în centru. Mă așteptam să fie mai mic, dar m-a surprins prin clădirile elegante, impunătoare, atmosfera agitată și traficul infernal. Ca în mai toate orașele italiene, sunt la loc de cinste fântânile monumentale, statuile și bisericile, dar și străduțele înguste, care te îmbie să te pierzi în explorare.

Continue reading