Am uitat a câta ediție la rând alerg la SportGuru Timișoara 21k, însă de fiecare dată cursa asta mă ia prin surprindere – ca iarna în ianuarie, pe unii. Uit cum e să alergi în viteză și să lupți pentru fiecare secundă, în timp ce numeri kilometrii până la finiș.
Anul acesta, Timișoara 21k a căzut chiar pe 8 martie. Dimineața când am ieșit din casă era răcoare, deși se anunța o zi foarte însorită. Am făcut o încălzire de aproape 8 km până în centru, cu mâinile înghețate, timp în care m-am tot întrebat de ce nu mi-am luat mănuși. După salutat omuleți și apoi încă o mini-repriză de tremurat în Piața Libertății, de data asta mai degrabă de la emoții decât de la frig, am intrat în zona de start.
M-am așezat cuminte în spatele pacerilor de 1:40 la semimaraton, deși m-am gândit că s-ar putea să fie cam rapizi pentru ce sunt eu în stare în prezent. Însă dacă tot am intrat în horă, măcar să joc, nu? O să fie un antrenament bun și o să-mi motivez picioarele să zburde mai hotărâte.
Continue reading
