Căsoaia Bike Run and Fun 2022 – Semi semi-montan

Nu știu dacă e chiar munte la Căsoaia sau doar dealuri mai îndrăznețe – de aici și porecla de semi-montan. Iar primul semi din titlu e de la cei 21 km ai cursei pe care am alergat-o de curând. Mă rog, mers și alergat.

În ultima vreme am participat la puține curse de alergare, dacă e să compar cu perioada de dinainte de 2020; în ultimii 2 ani jumate, montanele au lipsit cu desăvârșire din meniul meu de alergare, în sensul că din 2019 nu mai țopăisem pe vârfuri de munte (a se citi “urcat cu gâfâieli și coborât cu frâne”). Antrenamente cu diferență de nivel, ioc. Am mai simțit “glasul pământului” la curse de trail de tipul Lunca Timișului sau Petrovaselo, unde porțiunile de fals plat m-au scos din ritm de fiecare dată, deși diferența de nivel n-a fost semnificativă.

Cu cei 21 km și 750 m diferență de nivel, Căsoaia Bike Run and Fun se anunța a fi un bun surogat pentru cursele montane. Startul/ finișul a fost la Tabăra Căsoaia, jud. Arad, adică relativ aproape de Timișoara, cât să fie vreme de venit în dimineața cursei, fără cazare. Am apreciat că startul a fost la ora 10:00, deci timp suficient de ajuns… chiar dacă rătăcești un pic drumul.

Continue reading

La masă în Valencia – mâncare spaniolă și nu prea

Mâncarea e unul dintre capitolele mele preferate când merg în vacanță. Nu doar atunci, dar mai ales atunci.

În Valencia am observat că, în general, e nevoie de rezervare ca să prinzi loc în restaurantele mai drăguțe, mai ales seara și mai ales în weekend. Sunt locuri unde poți ocupa o masă doar cu rezervare. Nu e cazul peste tot, însă în restaurantele bine cotate cam asta e practica (din ce am văzut, începe să le aplice și pe la noi).

Am evitat restaurantele unde chelnerii “pescuiesc” clienți de pe stradă (e valabil oriunde, nu doar în Valencia). Nu sunt adepta mâncatului exclusiv de preparate tradiționale, de-ale locului unde merg, însă evident că sunt curioasă să încerc și bunătățile locale.

Bistrourile, restaurantele și cafenelele următoare le-am ales cu ajutorul lui Google Maps, am pescuit recomandări din articole și clipuri, la care am adăugat un pic de spontaneitate.

Continue reading

Locuri de văzut în Valencia (cu buget redus)

Sunt multe locuri de vizitat în Valencia și nu mă refer aici (doar) la muzee. Cred că a judeca orice oraș strict prin prisma instituțiilor de cultură mărețe înseamnă să-i faci o mare nedreptate, când un oraș înseamnă și povești, curiozitate, viață. Nu știu cum stă Valencia la capitolul muzee (deși intuiesc că foarte bine), dar dacă vă plac clădirile inedite, panoramele și parcurile, cu siguranță nu o să vă plictisiți aici.

Iată câteva locuri care mi-au plăcut și pe care le recomand în Valencia, Spania:

Continue reading

Ce m-a impresionat în Valencia, Spania. Gânduri de vacanță

Mi-era tare dor de o vacanță pe cinste, de o săptămână întreagă într-un loc nou, unde să descopăr colțuri speciale, să mănânc bunătăți și să mă odihnesc. La Valencia mi-au ieșit primele două, cu al treilea punct am rămas restantă 😀

Vacanța în Valencia o plănuisem de prin martie-aprilie, când am luat deja biletele de avion (Wizz Air, 500 lei/persoană, Timișoara-Valencia și retur) și am rezervat cazare (în centrul vechi, la 5 minute de Mercat Central – aprox. 3.250 lei, 2 persoane, 7 nopți).

Cu greu m-am abținut să nu pozez tot ce-mi iese în cale. Mă rog, de fapt nu prea m-am abținut. Pe scurt, mi-a plăcut enorm Valencia, cu spiritul ei mediteranean, colorat și primitor. Îmi marcasem pe Google Maps câteva locuri de văzut, însă fără pretenția de a le bifa pe toate sau a mă limita la ele.

Continue reading

Semimaraton pe feeling la Timotion 2022

Al treilea weekend cu concurs de alergare – ca-n vremurile bune de dinainte de pandemie 🙂 După Petrovaselo și S24H, pe 29 mai am fost la Timotion, la proba de semimaraton.

Organizat de Alergotura și Fundația Comunitară Timișoara, Timotion este o cursă de alergare, dar și un prilej de a face o faptă bună. Asta pentru că fiecare alergător alege către ce proiect din comunitate își donează taxa de înscriere. Mi-a plăcut că proiectele sunt foarte diverse și poți să găsești ceva cu care să rezonezi, indiferent că e vorba de sănătate, educație, mediu, protecția animalelor etc.

Duminică, ziua cursei de 21km, vremea a fost bună de alergare, cu nori, deși în mișcare am simțit un pic de zăpușeală în aer. Zona de start-finiș a fost în Parcul Central Anton Scudier.

Pentru mine a fost prima participare la Timotion și mă bucur că am ales să mă înscriu, deși aveam dubii că o să fiu aptă de așa ceva, la doar o săptămână după S24H. Din acest motiv, nu mi-am stabilit vreun obiectiv, ci mi-am spus că voi alerga pe feeling, în funcție de starea de moment.

Continue reading

S24H 2022 – Ultramaraton de organizare și un pic de alergare

Știi cursele alea de alergare când ești obosit, abia aștepți să vină finișul și îți juri că nu mai faci niciodată? Dar apoi, după finiș, te bucuri și uiți de toate? Așa a fost și la mine S24H 2022, din postura de alergătoare + membră în echipa de organizare (mai implicat decât în alți ani).

Am tras mult de timp până să mă apuc să scriu acest articol, pentru că au fost multe emoții de-a valma, care aveau nevoie de timp să se așeze. Și probabil că nici acum nu s-au așezat 🙂

Foto: Vlad Fortuna

S24H – în echipa de organizare

După 2 ani de pauză, iată că a venit timpul să organizăm din nou S24H, de data asta într-o formulă nouă și cu mai puțin oameni în echipă. Pentru cei care nu știu, S24H e o cursă de ultramaraton cu probe de 6, 12 și 24 de ore alergare, iar anul acesta am avut și curse de 50 și 100 km (+ Campionat Național la aceste 5 probe).

Continue reading

28 km în urcare la Petrovaselo în vie

Cursele de alergare în natură au ceva special față de cele de asfalt, cred eu. Parcă invită la mai multă socializare, la tihnă și se transformă mereu într-o mică petrecere la final. After-party-ul e și mai plăcut când are loc pe domeniul unei crame, cu vedere spre dealuri verzi.

Așa a fost cazul concursului de alergare La Petrovaselo în vie, unde am participat pentru prima dată. Este organizat de Alergotura și Petro Vaselo Winery și are 3 probe: Bendis 5 km, Ovaș 14 km, PV Gran Cru 28 km. Dacă vă întrebați de unde vin numele curselor, ei bine, am descoperit că de la 3 vinuri Petro Vaselo 🙂

Am ales evident cursa de 28 km, ca să am timp să mă încălzesc, mai ales că auzisem de ceva urcări. Traseul a constat într-o buclă de 14 km pe care am parcurs-o de două ori, însă mi-a plăcut că a doua oară a fost în sens invers, deci ca și cum am fi mers pe un traseu nou.

Teoretic, diferența de nivel n-a fost mare – 275 m/ tură. Teoretic, traseul era complet alergabil. Zic “teoretic” pentru că din cauza lipsei mele de antrenamente cu pante, am simțit cursa cu totul altfel.

Continue reading

Ultramaraton Belgrad 2022: 12 ore de alergo-plimbare

“Mie nu mi se poate întâmpla.” Ți-ai spus și tu asta, iar apoi s-a întâmplat fix lucrul ăla pe care l-ai fi exclus? Asta am pățit eu la ultramaratonul alergat de curând la Belgrad. Mă rog, alergat e mult spus 😀

Ultima dată am participat la o comperiție de ultra în 2019, așa că am ales cursa de 12 ore de la Ultramaratonul de la Belgrad – Maraton Maratona pentru “revenire”. Belgradul e aproape de Timișoara, traseul e fain (buclă de 2 km într-un parc, asfalt ok), iar acum 3 ani am făcut PB aici la proba de 12 ore – 120 km. Mi s-a părut interesant și că de data asta a fost o cursă nocturnă: startul s-a dat duminică la ora 17:00 și am alergat până a doua zi la 5:00 dimineața – prima mea experiență de acest fel.

După pandemie n-am alergat la multe concursuri și m-am dezobișnuit de pregătire, atmosferă și toate cele. Oricum, cursa de la Belgrad a avut puțini participanți la start, deci a fost așa, ca între prieteni 🙂 Emoțiile înainte de eveniment au fost pe măsură, dar și-au luat zborul când am început să alergăm, în sfârșit.

Socoteala de acasă…

Continue reading

De văzut în Reșița: picturi murale pline de culoare

N-ai ce să vezi în X.” E una dintre chestiile pe care le aud des când vine vorba de mici orașe din România, uitate de lume, unde clădirile se zbat sub tencuieli căzute, rugină și termopane total nepotrivite.

În acest caz, X este Reșița, oraș în județul Caraș-Severin, despre care știam doar că are o reputație în siderurgie. E la o oră și jumătate de mers cu mașina de Timișoara, așa că într-o sâmbătă, pe la prânz, ne-am îndreptat într-acolo. Desigur, aveam un plan 🙂

Văzusem pe Instagram o serie de picturi murale care îmbrăcau clădiri din Reșița și eram curioasă să văd cum arată live. Nu erau doar una-două, ci părea că e o adevărată campanie de a înveseli orașul.

Continue reading

După-amiază tihnită în Szeged

Micul oraș unguresc de pe malul Tisei mi-a oferit ocazia unei evadări mult dorite într-un loc nou, destul de aproape de Timișoara. Deși friguț, am prins o zi cu soare în Szeged, care a proiectat pe clădiri o lumină superbă și m-a energizat.

Am făcut o grămadă de fotografii, deși mi-au înghețat degetele pe telefon. Mi-am luat mănuși fără degete și nu a fost o alegere prea bună. Pentru degete.

Nu mi-am propus să prezint în articol toate clădirile și locurile faine din Szeged și nici măcar pe toate pe care le-am văzut. Însă câteva amintiri plăcute tot am vrut să menționez aici.

Am început plimbarea cu… un prânz. La Cirmi (adică pisicuță, de aici și desenul), un mic bistrou foarte cosy. Nu vă lăsați induși în eroare de poză, când am ajuns camera era plină, dar localul s-a golit destul de repede. Mâncarea mea – fajitas de pui (deloc unguresc, știu) a fost foarte, foarte, foarte sărată, așa că n-am putut să mănânc prea mult din ea. Noroc cu antreul împărțit, guacamole, iaurt și lipiile bune, care au salvat situația.

Continue reading