2 ore de căutat cu febrilitate un subiect despre care să scriu, dat scroll pe Facebook, întrebat prieteni, explorat ciorne mai vechi, citit alte bloguri, verificat mail, pus muzică de concentrare, din nou pe Facebook, băut ceai… Şi nimic. Nu mi-a venit nimic inteligent în minte, nimic care să merite notat, dezbătut, arătat. Sigur, am o grămadă de idei de articole, dar la momentul ăsta mi se pare că nimic nu e destul de bun.

Destul de bun…

Mare parte din viaţa mea s-a învârtit şi se învârte în jurul acestui „standard”. Senzaţia că, indiferent de ce aş face, nu voi fi suficient de bună, că, oricât m-aş strădui, nu voi fi la înălţime, mă blochează de atâtea ori, că aproape m-am obişnuit cu ea. Uneori o simt mai puternic, alteori mai slab, ca o durere sâcâitoare care apare când ţi-e lumea mai dragă.

Să fii mai bun, să-ţi depăşeşti limitele, să ieşi din zona de confort, să înveţi mereu. La polul opus, să apreciezi ceea ce ai, să te bucuri de clipă, să te accepţi aşa cum eşti. Între astea două extreme se află o frânghie subţire pe care eu încerc să fac echilibristică, într-o postură uneori caraghioasă şi inconfortabilă. Ţi se întâmplă şi ţie?

Rochia nu e destul de elegantă, ideea nu e destul de creativă, articolul nu e destul de inspiraţional…

De ce amânăm să facem ce ne dorim şi ce ne-am propus? Pentru că ne temem că nu suntem destul de buni. Ne e frică de judecata celorlalţi sau, şi mai rău, de propria judecată. Procrastinarea, că tot e la modă termenul, are fix cauza asta: amânăm pentru că ne e teamă să ne confruntăm cu critica, să resimţim disconfortul de a fi vulnerabili, să începem ceva asupra căruia nu avem control total. Dacă se va naşte un monstru?

De fapt, uneori e destul de bine să te scuturi de gânduri, să faci un pas în faţă şi să acţionezi. Fără să întorci problema pe toate părţile, fără să te uiţi în spate, în „ograda” celuilalt sau pe Facebook. Să-ţi laşi mintea să plutească, degetele să danseze libere pe tastatură şi să-ţi dai seama că ai mai scris încă un articol. Indiferent că e de blog sau de viaţă.

Articol publicat pe România Pozitivă