Category Archives: Lovely places

Vizită la Casa Memorială George și Agatha Bacovia din București

Luna trecută pe vremea asta vizitam “Casa Memorială George și Agatha Bacovia” din București, într-o zi însorită, în contrast cu atmosfera sumbră din poeziile autorului.

Cred că Bacovia e ușor de ținut minte printre alți poeți studiați în școală tocmai datorită morbidității și a funebrului său. Scriind articolul ăsta, îmi dau seama că nu cunosc alte poezii de Bacovia în afară de „Plumb”, „Lacustră” și încă unul cu ceva cadavre care se descompun în căldură (“Cuptor” se numește, noroc cu profu Internet). Totuși, e clar că atunci când spui Bacovia e greu să-l confunzi cu scriitori care vorbesc despre lucruri mai romanțioase, mai soft.

De fapt, și Bacovia are poezii în culori mai vesele (verde crud, mugur alb și roz și pur etc.), dar imaginea pe care a lăsat-o în mintea mea – și cred că nu numai – e aceea a unei ambianțe deprimante.  

Continue reading

Papile în extaz la NOUA bucătărie românească

Unii merg la spa, alții fac maratoane de seriale, alții își fac o coafură nouă. În cazul meu, când vreau să mă răsfăț, ador să trec pragul unui restaurant mai diferit.

Despre NOUA, restaurantul cu preparate inspirate din bucătăria românească și reinterpretate, citisem mai demult în DoR. Am admirat în poză hartă României sub formă de “platou”, cu feluri miniaturale de mâncare, pe care trebuie să le așezi în zona de unde provin. Așa că atunci când o prietenă mi-a propus să mergem la NOUA, am zis “Da!”. Sau, ca s-o citez pe ea “Da!, apoi Poate.. apoi Mbine, hai, apoi Mda, apoi Wow :))”.

Am ajuns la restaurant într-o duminică seara. Aici totul e o poveste, de la blănițele moi cu care este tapetat un perete, până la tacâmurile de pe masă și vesela lucrată manual din ceramică, de la Poemi. Atmosfera asta te îmbie să guști mai pe-ndelete mâncarea, să simți aromele și fiecare textură și să încerci să ghicești bucatele misterioase care îți sunt puse în față.

Umblă vorba-n târg despre restaurantele de acest fel că porțiile sunt prea mici și că pleci fără să te saturi. În cazul meu, ce am luat mi-a fost suficient și cred că asta se datorează și faptului că am admirat și mirosit din plin, iar apoi am savurat cu atenție fiecare îmbucătură. Adică am mâncat așa cum e recomandat să mâncăm la fiecare masă.

Continue reading

Plimbare la Cetatea Șoimoș, Mănăstirea Maria Radna, Restaurant Roca Brună (județul Arad)

Când dorul de plecat hai-hui trebuie să se adapteze la condițiile actuale, pot ieși totuși experiențe minunate. Asta a fost mantra mea weekendul trecut, la o ieșire în câteva locuri din județul Arad, la aproximativ o oră de mers cu mașina de Timișoara.

Surpriza a fost cu atât mai plăcută cu cât nu sunt neapărat obiective turistice foarte cunoscute (cel puțin nu erau pentru mine, locuind mulți ani în alt capăt de țară).

Cetatea Șoimoș

Aproape de orașul Lipova, pe un deal mândru, Cetatea Șoimoș își flutură tricolorul nou-nouț, în contrast cu zidurile zbârcite, arse de timp.

Urcarea pe pietre spre ruinele cetății m-a făcut să-mi fie dor de concursurile de alergare montană. Urcușul este destul de abrupt, dar scurt, așa că n-am apucat să transpir prea tare că am și ajuns sus. Încă de pe urcare se vede tare frumos Mureșul, iar priveliștea a fost completată de lumina primăvăratică.

Continue reading

Bucegii văzuți de la Castelul Cantacuzino din Bușteni

De fiecare dată când treceam pe lângă Castelul Cantacuzino din Bușteni îmi spuneam că o să intru să-l vizitez, cu gândul la priveliștea munților de vizavi. Într-un final, s-au aliniat planetele, așa că am profitat de o zi leneșă ca să-mi îndeplinesc dorința.

Castelul a aparținut prințului Gheorghe Grigore Cantacuzino, fost prim-ministru, supranumit și „Nababul”, care mai deținea, printre altele, și Palatul Cantacuzino din București, de pe Calea Victoriei, unde acum se află Muzeul Național „George Enescu”.

Noroc că am citit înainte pe site despre program: vizitele în clădire se fac din oră în oră, cu ghid. Am ajuns cu câteva minute înainte de ora 11 și am luat bilete pentru castel (etajul 1) + parc, iar prețul a fost 30 lei/ persoană (adult). Se pot face fotografii gratuit, dacă sunt pentru uz personal. Pentru ședințe foto (semi)profesioniste se plătește separat.

Am intrat alături de un mic grup de vizitatori în castel, unde ne-a întâmpinat ghidul. Ne-a spus despre cum va decurge turul și despre reguli (purtat mască, distanță etc.), apoi a început vizita propriu-zisă.

Continue reading

QuestoApp, o aplicație cool pentru vânători de comori urbane

Despre QuestoApp am aflat chiar înainte de starea de urgență din primăvară, când ieșitul în oraș la plimbare era doar un vis frumos. Mi-am pus însă o notă mentală (și fizică, undeva prin laptop) ca atunci când voi avea ocazia, să parcurg unul dintre tururile propuse de aplicație, care promiteau aventuri palpitante pe străzile din București, dar și alte orașe din țară și din lume.

Coincidența a făcut ca prin toamnă să aud din nou povestindu-se cu entuziasm despre această aplicație și ce faine sunt tururile, așa că de data asta m-am mobilizat și am bifat 3 “vânători”: 2 în București și 1 în Timișoara.

“Vânătoarea de comori” se face pe cont propriu, cu ajutorul aplicației QuestoApp. Poți porni în explorare oricând dorești, singur sau însoțit.

Cum funcționează:

Continue reading

HoT: Cum să descoperi la pas clădiri și povești din Timișoara

O plimbare pe străzi, cu ochii la clădiri și detalii, este pentru mine unul din cele mai plăcute moduri de a-mi reîncărca bateriile.

Așa că după câteva flirturi cu Timișoara, am zis să mă apropii mai mult de miezul acestui oraș, de secretele și poveștile sale. Am fost super-entuziasmată când am aflat despre evenimentele Heritage of Timișoara, un proiect care își propune să promoveze patrimoniul cultural din cartierele istorice ale orașului.

Piata-Unirii-Timisoara

Dacă vă tentează o “vânătoare” de clădiri faine din Timișoara, pe cont propriu, pe site-ul https://heritageoftimisoara.ro găsiți o grămadă de idei, cu fotografii și o scurtă istorie. Eu chiar așa am descoperit proiectul – frunzărind Internetul, am dat peste acest site.

Organizate anul acesta în cartierul Cetate, evenimentele culturale HoT au inclus vernisaje, ateliere, concerte și tururi ghidate și au avut loc între 21 și 26 septembrie 2020.

Nerăbdătoare, m-am înscris imediat la două tururi ghidate.

Continue reading

Refugiu artistic în București: Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei

Într-o după-amiază de octombrie, weekend, am trecut pragul unei case vechi din București pentru o mică gustare artistică. Știam de câțiva ani de Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei și iată că, după multe amânări, m-am mobilizat s-o vizitez, alături de o prietenă.

De cum am intrat, am simțit o răcoare plăcută, în contrast cu căldura de afară. Din hol am observat tablourile și micile obiecte decorative, gata să spună povestea locului. Am avut senzația aia de „Unde să mă uit mai întâi?!”, pentru că spațiul generos expune atât de multe mini-comori, încât mi-era teamă să nu pierd nimic din vedere. Un fel de FOMO muzeal.

Din păcate, vizitele ghidate nu erau disponibile, așa că am descoperit colecția Macovei doar cu ajutorul plăcuțelor cu explicații de lângă unele obiecte. Insuficient, dar tot mai bine decât deloc.

Continue reading

I Giardini di Zoe – Grădini cu aromă de Italia, lângă Deva

Mi-a tresărit sufletul de bucurie mai ceva ca la o pizza bună când am auzit că aproape de orașul Deva, la Banpotoc, s-au deschis I Giardini di Zoe. Iar când am văzut poze, le-am pus imediat pe wishlist.

Este vorba de o grădină șic, de inspirație italiană. Proprietarul, un italian, și-a dorit să aducă aici un pic din magia naturii din țara sa.

De la intrare, după ce am lăsat mașina, am pășit pe o alee umbroasă, unde grădina rămâne încă ascunsă privirii. De-abia după ce am intrat în locul propriu-zis am văzut minunea. Colina cu flori și arbuști este incredibilă, iar aleile urcă până în vârf, de unde ai o priveliște spre zona de jos. Terasa asta permite să admiri gardurile vii tunse cu grijă, stând aliniate cuminți lângă aleile netede.

Continue reading

Traseu lejer prin Bucegi: Piatra Arsă – Babele – Caraiman – Omu

M-am întâlnit cu urși.

Panda.

În Bucegi.

Mi-au zâmbit resemnați de pe tarabele cu suveniruri de la Piatra Arsă, alături de bețe de drumeție șlefuite, magneți, dulciuri și bere.

Inițial plănuisem o urcare mai îndrăzneață pe Jepii Mici, dar săptămâna anterioară, cu mulți kilometri parcurși în alergare, ne-a făcut să ne reorientăm spre un traseu mai lejer. Așadar, am mers cu mașina până la Piatra Arsă, iar de acolo am urcat pe jos spre Babele. Și nu am fost singurii cu acest plan. Dimineața, parcarea de lângă Piatra Arsă era deja plină de mașini, așa că nu am avut nevoie de vreun indicator ca să găsim drumul.

Continue reading

Moment de respiro în Parcul Dendrologic Bazoș

La nici 20 km de Timișoara, am făcut o plimbare prin Parcul Dendrologic Bazoș, un loc minunat de relaxare. Nu știam că în România sunt atât de puține parcuri dendrologice și nu am mai mers în vreunul, așa că am fost cu atât mai entuziasmată.

Parcul Dendrologic Bazos jurdetul Timis

Dar… ce e un parc dendrologic și ce îl diferențiază de o grădină botanică, de exemplu?

Parcurile dendrologice sunt suprafețe plantate cu diferite specii de arbori și plante, locale și exotice, unde se studiază dezvoltarea lor. Aceste parcuri apar atât ca urmare a cultivării, cât și a răspândirii naturale a plantelor. Din ce îmi dau eu seama, la grădinile botanice procesul de cultivare și marcare este mai controlat, iar spațiile, mai organizate (sau așa ar trebui să fie în teorie).

Revenind la Parcul Dendrologic Bazoș. Se întinde pe o suprafață de 60 de hectare, în Bazoșu Nou, comuna Bucovăț, județul Timiș, iar intrarea e liberă.

Continue reading