Am descoperit din întâmplare acest restaurant uriaș cu terasă în timp ce hoinăream pe străduțe. A fost o întâmplare fericită :). Ne-am oprit să bem o limonadă, apoi a doua zi, înainte de plecare, am revenit pentru prânz.
Mi-a fost greu să mă decid, dar m-a încântat o salată cu năut, quinoa, roșii uscate, semințe de rodie, caju și ardei copt. La pachet am luat un hummus (aș fi comandat și muuulte alte bunătăți, dar am zis să fiu rațională :D).
Continue readingDupă ani de zile în care a fost pe wishlist, în sfârșit am ajuns la Oradea, în miez de iunie 2020, adică în perioada de după starea de urgență. O escapadă binevenită după atâta izolare.
Weekendul prelungit la Oradea a stat sub semnul “slow travelling”. M-am bucurat de ce am văzut, dar mi-am dat timp și de odihnă, leneveală și admirat peisaje.
În loc de maraton de obiective turistice, cum făceam acum câțiva ani, am preferat să încetinesc ritmul, chiar dacă asta înseamnă că au mai rămas locuri pe care nu le-am văzut. JOMO începe să se simtă bine, cel puțin în vacanțe.
Continue readingO nouă zi de vacanță, o nouă aventură!
La plaja Mondello voiam să mergem inițial duminică, dar era așa de agomerat autobuzul (două autobuze, de fapt, în care n-am reușit să ne urcăm) încât am amânat pentru luni. Și atunci a fost destul de multă lume, dar oricum mai suportabil.
Autobuzul 806, care ajunge la Mondello, are stație în Piazza Don Sturzo, undeva în spatele Teatrului Politeama, iar biletul costă 1,4 euro/ călătorie. Mondello este o suburbie a orașului Palermo, recunoscută pentru plaja unde vin atât turiști, cât și localnici (am nimerit în autobuz cu ditamai gașca de puști italieni – probabil luaseră vacanță de curând și s-au gândit să petreacă la plajă).
Ajunsă la Mondello, era o așa căldură, că n-am avut chef să zac pe plajă sau să intru în apă, deci mi-am făcut drum direct spre rezervația naturală Capo Gallo. Biletul de intrare este de 1 euro pentru pietoni, iar scuterele, bicicletele și mașinile plătesc ceva mai multicel. Însă zic eu că merită. Continue reading
Dacă tot am văzut catedrala din Palermo și pe cea din Cefalù, hai s-o bifăm și pe cea din Monreale! Construită în același stil arabo-normand și împodobită cu mozaicuri strălucitoare, catedrala din Monreale a fost pretextul pentru a ieși din nou din agitatul Palermo.
La Monreale am ajuns cu autobuzul 389, pe care l-am luat din Piazza Indipendenza, aproape de Palazzo dei Normanni, iar tariful a fost cel obișnuit, de 1,40 euro. Există și multe autobuze turistice care ajung la Monreale, însă prețul biletului este mai mare.
După aproximativ o oră, din care mare parte a fost chiar prin Palermo, autobuzul m-a lăsat în vârful unei străduțe înguste din Monreale. Am luat-o intuitiv înainte, în ideea de a mă îndrepta spre centru. N-a fost deloc greu și în curând m-am aflat în fața domului, într-o piațetă elegăntuță, cu fântână și flori. Continue reading
După urcarea din Cefalu, pe La Rocca, iată că a venit vremea să cuceresc o nouă înălțime siciliană 🙂 De data asta, una mai aproape de Palermo; se numește Monte Pellegrino și este scăldată de cactuși, vegetație sălbatică și soare cât cuprinde.
Cireașa de pe tort munte este Santuario di Santa Rosalia, un sanctuar cocoțat pe stâncă, ridicat în 1624 în cinstea Sfintei Rosalia, protectoarea orașului. În septembrie, pelerinii urcă pe drumul pietruit până la biserică (unii în picioarele goale), iar pe acest drum am mers și eu acum. Însă încălțată 😛
Pentru că mi-am dorit să mai explorez străzile din Palermo, am pornit pe jos din centru (cam de la Teatro Massimo) și am luat-o pe via della Libertà, una dintre cele mai frumoase artere din oraș, după părerea mea. Clădirile de aici sunt dichisite și îngrijite, nu prea au de-a face cu întunecatele cotloane din zona mai centrală. Continue reading
Auzisem despre celebrele piețe unde vânzătorii își laudă marfa în gura mare, așa că le-am pus pe lista cu locuri de vizitat în Palermo.
Am început cu Ballarò, care a fost și preferata mea. Tarabele cu diverse produse sunt împrăștiate pe niște alei înguste și înghesuite, pe unde trec nu doar pietoni, ci inclusiv scutere, biciclete sau chiar mașini.
Oferta e variată: pe lângă legume și fructe obișnuite, am văzut roșii uscate, măsline, brânzeturi, mezeluri, condimente, dulciuri, sosuri, pastă de fistic, fructe de mare, pești uriași la gheață și câte și mai câte. Mirosurile... să zicem că sunt foarte diverse și nu întotdeauna îmbietoare. Nu lipsesc micile terase și osteriile, unde poți mânca sau lua la pachet bunătăți locale.
Pentru câteva minute, am părăsit agitația străzii și am intrat în biserica aflată în zonă (Chiesa del Gesù), unde pătrundea totuși un ecou al târguielilor din piață. Continue reading
Ziua a doua a vacanței siciliene am rezervat-o unei excursii la Cefalù, localitatea pitorească și extrem de turistică aflată pe malul mării, la câțiva zeci de km de Palermo.
Am luat trenul de la 9:38 dimineața, care a costat 5,60 euro, iar în 50 de minute coboram în gara din Cefalù. (Înainte de a urca în tren, nu uitați să validați biletul la aparatele din gară sau de pe peron, altfel nu e valabil și puteți primi amendă).
Cefalù mi s-a părut un oraș foarte, foarte turistic, peste tot sunt magazine cu produse “tradiționale”, suveniruri de tot felul, terase cu granita, înghețară și gustări siciliene. Însă asta nu înseamnă că nu are ce oferi.
Cum am ajuns, prima destinație a fost parcul natural La Rocca, cocoțat pe muntele care păzește cuminte orășelul. Da, și aici plătești ca să intri – tariful întreg este de 4 euro, însă de de data asta chiar a meritat.
Deși nu excelează la capitolul “curățenie”, amenajările turistice din zona Palermo sunt destul de bine puse la punct. Mă refer aici la trasee marcate și alei îngrijite, cum a fost și cazul rezervației La Rocca, unde am urcat pe stânci și pământ, urmărind indicatoarele. În jur, cactuși, teren arid și o panoramă splendidă asupra orașului și a mării. Continue reading
Înainte de vacanța la Palermo, am făcut un mic research în căutare de locuri de văzut. La unele am reușit să ajung, la altele, nu. Și e ok 🙂
Mă gândesc că mai sunt și alții care vor să se bucure de soarele sicilian, așa că am strâns mai jos câteva recomandări, organizate pe zile – un fel de ghid pentru Palermo, ca să vă ajute la planificarea unui concediu în Palermo și împrejurimi.
Din aeroport am luat autobuzul de la firma Prestia e Comandè, la care biletul dus-întors costă 10 euro, în timp ce o singură călătorie e 6 euro. Autobuzele pleacă din jumătate în jumătate de oră și fac aproximativ o oră până la gara Palermo Centrale, pentru că au mai multe stații prin oraș (plus traficul). Mai există și alte autobuze, din ce am înțeles.
De la Palermo Centrale pornesc două străzi principale, Via Maqueda și Via Roma, ambele numai bune de promenadă. Pentru că am avut cazare chiar în centru, am mers pe jos, ocazie bună să intru deja în atmosfera orașului. Continue reading
Pentru a doua oară în Sicilia, insula fierbinte a Italiei. Sincer, nu mai știu care e motivul pentru care am ales ca destinație de vacanță Palermo anul acesta. Probabil or fi fost biletele ieftine de avion sau vreo poză văzută pe net care mi-a trezit interesul. Cert e că la început de iunie am aterizat pe aerportul de lângă Palermo, cu dorința de a mă lăsa din nou prinsă în atmosfera agitată a insulei.
După experiența din 2012, când am văzut partea estică, respectiv Catania, Taormina, Siracusa etc, acum știam în mare la ce să mă aștept. Nu putea fi vorba de o atmosferă ca în Milano sau Bologna, ci intuiam că mă așteaptă multă energie și gălăgie.
Mie mi-au plăcut zecile de fețe pe care Palermo le schimbă cu rapiditate, ca să fie sigur că nu te plictisești. E un oraș șocant și poate brutal pentru unii, dar plin de surprize care se cer descoperite.
Când mă gândesc la ficuși, eu am în minte plantele alea micuțe de ghiveci care decorează scările de bloc. Așa că am rămas cu gura căscată când am văzut un ditamai ficusul în Grădina Botanică din Palermo. O arătare imensă!! Mai târziu am descoperit și alte asemenea specimene prin parcuri, alături de palmieri și cactuși de toate formele. Pe mine aceste plante mă fac să mă simt ca într-un film SF, așa că le-am privit cu stimă și uimire de fiecare dată.
Spune o rugăciune înainte să traversezi strada
De fapt, e bine să te rogi și când mergi pe stradă, pentru că trotuare nu prea există, așa că oricând poate trece pe lângă tine milimetric un scuter sau o mașină, indiferent de cât de îngustă e strada. Pietonii sunt egal cu zero în Palermo, dar par destul de resemnați, din ce am văzut, fără să se panicheze sau să se enerveze când sunt driblați pe trecere.
Da, sunt multe gunoaie prin Palermo, iar unele pare că zac în tomberoane cu săptămânile. Totuși, am văzut coșuri de gunoi decorate cu ghirlande de flori artificiale. O ofrandă pentru zeii gunoiului, să golească mai repede coșurile? N-am găsit motivul oficial pentru acest gest, dar mi s-a părut o combinație inedită. Continue reading
Dacă în unele zone din Milano adie o atmosferă calmă, Piața Domului zumzăie de turiști, ghizi cu stegulețe, aparate foto și nelipsiții „comercianți” de brățări. Ca și alte locuri aglomerate din Milano, piața este împânzită de băieți vânjoși înarmați până-n dinți. Pentru senzația de siguranță, probabil.
Cu experiența lui de secole, domul privește toată agitația, oftează și rabdă în tăcere asaltul turiștilor.
Mi-am dorit mult să urc pe acoperișul domului, pentru panoramă, așa că mă documentasem de acasă cu privire la program și taxe.
Aici găsiți toate detaliile, există și bilete care combină mai multe atracții legate de dom. Eu am ales biletul de 9 euro, doar pentru acces la terasă, pe scări. Cam mult, așa-i, însă când sunt în vacanță și vreau să-mi fac o bucurie, parcă banii au altă valoare. Se poate ajunge sus și cu liftul, caz în care un bilet la preț întreg e 13 euro.
Nu-mi luasem bilet online, așa că iată-mă într-o dimineață târzie în Piața Domului, îndreptându-mă curajoasă spre casa de bilete. Continue reading