Tag Archives: Bucureşti

Ce locuri am mai descoperit în București (august 2021)

Chiar dacă m-am mutat la Timișoara, mai vin în vizită prin București să-mi revăd prietenii și să gust din atmosfera orașului care mi-a fost casă pentru 15 ani. Vara asta am avut parte de câteva experiențe gastronomice și vizuale interesante, așa că am zis să povestesc pe scurt despre ele.

Priveliște de pe Arcul de Triumf

Am aflat prin vară că Arcul de Triumf se poate vizita gratuit, în fiecare weekend și în zilele de sărbători legale, în perioada 5 iunie – 17 octombrie 2021, între orele 11:00 – 22:00. Așadar, n-am stat multe pe gânduri și am urcat într-o după-amiază foarte călduroasă de weekend, curioasă de priveliște.

După multe trepte, am ajuns sus, de unde Bucureștiul apare ca o oază de verdeață. Asta pentru că se vede Parcul Herăstrău din apropiere (pardon, Parcul Regele Mihai I) în toată splendoarea sa și copacii de pe Kiseleff și bulevardele vecine. De-abia mai departe se întrezăresc clădirile de birouri, blocurile cenușii și noua catedrală, care cred că deja a devenit cea mai vizibilă construcție din oraș.

Continue reading

„Ți-e dor de București?”

M-am născut în Tulcea, la facultate am venit în București, apoi am clipit și au trecut 15 ani. Povestea s-ar fi putut opri aici, dar între timp #lovehappened și m-am mutat în cealaltă parte a țării, la Timișoara.

După episodul pandemic din 2020, perspectiva de a-mi schimba casa a devenit o decizie pe care, spre surprinderea mea, am luat-o cu o ușurință surprinzătoare. Pentru că lucrez de mai mulți ani de acasă, a fost simplu să-mi mut laptopul dintr-un birou în altul, dintr-un oraș în altul, fără regrete sau stresul găsirii unui nou job.

Nu doar că am schimbat orașul, dar după ce toată viața mea am locuit la bloc, acum stau la casă. Mutarea a venit cu un bonus de doi câini simpatici (Ai grijă ce-ți dorești, se spune…).

Continue reading

Vizită la Casa Memorială George și Agatha Bacovia din București

Luna trecută pe vremea asta vizitam “Casa Memorială George și Agatha Bacovia” din București, într-o zi însorită, în contrast cu atmosfera sumbră din poeziile autorului.

Cred că Bacovia e ușor de ținut minte printre alți poeți studiați în școală tocmai datorită morbidității și a funebrului său. Scriind articolul ăsta, îmi dau seama că nu cunosc alte poezii de Bacovia în afară de „Plumb”, „Lacustră” și încă unul cu ceva cadavre care se descompun în căldură (“Cuptor” se numește, noroc cu profu Internet). Totuși, e clar că atunci când spui Bacovia e greu să-l confunzi cu scriitori care vorbesc despre lucruri mai romanțioase, mai soft.

De fapt, și Bacovia are poezii în culori mai vesele (verde crud, mugur alb și roz și pur etc.), dar imaginea pe care a lăsat-o în mintea mea – și cred că nu numai – e aceea a unei ambianțe deprimante.  

Continue reading

Papile în extaz la NOUA bucătărie românească

Unii merg la spa, alții fac maratoane de seriale, alții își fac o coafură nouă. În cazul meu, când vreau să mă răsfăț, ador să trec pragul unui restaurant mai diferit.

Despre NOUA, restaurantul cu preparate inspirate din bucătăria românească și reinterpretate, citisem mai demult în DoR. Am admirat în poză hartă României sub formă de “platou”, cu feluri miniaturale de mâncare, pe care trebuie să le așezi în zona de unde provin. Așa că atunci când o prietenă mi-a propus să mergem la NOUA, am zis “Da!”. Sau, ca s-o citez pe ea “Da!, apoi Poate.. apoi Mbine, hai, apoi Mda, apoi Wow :))”.

Am ajuns la restaurant într-o duminică seara. Aici totul e o poveste, de la blănițele moi cu care este tapetat un perete, până la tacâmurile de pe masă și vesela lucrată manual din ceramică, de la Poemi. Atmosfera asta te îmbie să guști mai pe-ndelete mâncarea, să simți aromele și fiecare textură și să încerci să ghicești bucatele misterioase care îți sunt puse în față.

Umblă vorba-n târg despre restaurantele de acest fel că porțiile sunt prea mici și că pleci fără să te saturi. În cazul meu, ce am luat mi-a fost suficient și cred că asta se datorează și faptului că am admirat și mirosit din plin, iar apoi am savurat cu atenție fiecare îmbucătură. Adică am mâncat așa cum e recomandat să mâncăm la fiecare masă.

Continue reading

QuestoApp, o aplicație cool pentru vânători de comori urbane

Despre QuestoApp am aflat chiar înainte de starea de urgență din primăvară, când ieșitul în oraș la plimbare era doar un vis frumos. Mi-am pus însă o notă mentală (și fizică, undeva prin laptop) ca atunci când voi avea ocazia, să parcurg unul dintre tururile propuse de aplicație, care promiteau aventuri palpitante pe străzile din București, dar și alte orașe din țară și din lume.

Coincidența a făcut ca prin toamnă să aud din nou povestindu-se cu entuziasm despre această aplicație și ce faine sunt tururile, așa că de data asta m-am mobilizat și am bifat 3 “vânători”: 2 în București și 1 în Timișoara.

“Vânătoarea de comori” se face pe cont propriu, cu ajutorul aplicației QuestoApp. Poți porni în explorare oricând dorești, singur sau însoțit.

Cum funcționează:

Continue reading

Refugiu artistic în București: Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei

Într-o după-amiază de octombrie, weekend, am trecut pragul unei case vechi din București pentru o mică gustare artistică. Știam de câțiva ani de Colecția de artă Ligia și Pompiliu Macovei și iată că, după multe amânări, m-am mobilizat s-o vizitez, alături de o prietenă.

De cum am intrat, am simțit o răcoare plăcută, în contrast cu căldura de afară. Din hol am observat tablourile și micile obiecte decorative, gata să spună povestea locului. Am avut senzația aia de „Unde să mă uit mai întâi?!”, pentru că spațiul generos expune atât de multe mini-comori, încât mi-era teamă să nu pierd nimic din vedere. Un fel de FOMO muzeal.

Din păcate, vizitele ghidate nu erau disponibile, așa că am descoperit colecția Macovei doar cu ajutorul plăcuțelor cu explicații de lângă unele obiecte. Insuficient, dar tot mai bine decât deloc.

Continue reading

Când viața bate romanele și poeziile. În vizită la casele memoriale Rebreanu și Minulescu din București

La bac, la Limba română, am avut romanul “Ion” și la proba orală, și la cea scrisă. Chiar dacă nu se numără printre cărțile mele preferate (ba din contră), am fost încântată când am aflat că în București există o casă memorială a lui Liviu Rebreanu. Un apartament, mai bine zis. Bonus, alături se află și casa memorială a unui alt scriitor, poetul Ion Minulescu. Deci două muzee de vizitat dintr-un foc – perfect pentru o seară de vară!

Zid E Ok Bucuresti Cotroceni
Loc perfect pentru ședință foto 🙂 în Cotroceni, aproape de Facultatea de Medicină

M-am gândit că vizita va fi scurtă – sunt două apartament nu foarte mari, ce-ar fi de văzut? Ei bine, din fericire au fost multe și de văzut, și de povestit. Iar asta datorită ghidului, care a fost pur și simplu fantastic.

Cele două case memoriale se află în cartierul Cotroceni, str. prof. dr. Gheorghe Marinescu, nr. 19, la apartamentele 11 și 12.

Casa Memorială „Liviu și Fanny Rebreanu”

După ce am plătit taxa de acces și de ghidaj (vedeți detalii la finalul articolului), am pătruns în holul casei lui Livriu Rebreanu, care păstrează atmosfera de la începutul secolului XX. Am intrat apoi în sufragerie, un loc primitor și confortabil, cu pereții plini de tablouri.

Continue reading

Muzee de văzut în București

Am zis să creez o listă cu muzeele pe care le-am văzut în București, poate vă fac poftă 🙂 Cu un click pe titlu, puteți citi articolul în care am scris impresiile mele + poze.

Voi actualiza lista pe măsură ce vizitez noi muzee și case memoriale.

Continue reading

Muzeul Zambaccian, o porție impresionantă de artă

Pe lângă Muzeul Zambaccian trecusem de câteva ori, în plimbările mele exploratorii. Era pe lista de muzee de vizitat în București, așa că într-o amiază de vineri mi-am programat o mică escapadă artistică aici.

Despre Zambaccian nu știam nimic când am trecut pragul muzeului, așa că am profitat de ocazie ca să mă pun la curent. Am aflat, deci, că a fost un colecţionar și critic de artă român, cu rădăcini armene (mi-am dat seama apoi că terminația numelui chiar asta sugerează), pe numele lui mic Krikor.

A fost un mecena al epocii sale, susținând diferiți pictori și sculptori români. În timp, a construit o colecție valoroasă de artă, pe care a donat-o statului român și pe care – ați ghicit – o puteți vedea la actualul muzeu. Clădirea a fost construită special de el în anii 1940 pentru a servi drept spațiu expozițional.

Continue reading

Casa Memorială Anton Pann – un muzeu modern, interactiv, muzical

Despre Anton Pann sau Antonie Pantoleon-Petroveanu, pe numele real, nu știam mare lucru, cu excepția faptului că a compus muzica imnului “Deșteaptă-te, române”. M-am mirat că există o casă memorială în București dedicată lui, nefiind un scriitor foarte vizibil, față de alți contemporani de-ai săi.

Amenajat relativ recent, muzeul este organizat tare fain, creativ și arată cu adevărat modern (așa cum ar fi bine să arate mai multe muzee). Am găsit aici un spațiu interactiv, care spune povestea numeroaselor laturi artistice ale lui Anton Pann prin elemente inedite, deși nu include obiecte de patrimoniu care să-i fi aparținut acestuia.

În această casă, care s-a aflat și în proprietatea sa, Anton Pann a locuit alături de a treia soție. Că veni vorba, se pare că a avut o viață personală ca o telenovelă, pe una dintre soții răpind-o de la mănăstirea unde aceasta urma să devină călugăriță. O altă casă memorială există și la Rm. Vâlcea – a locuit și acolo câțiva ani.

Continue reading