Când scriu aceste rânduri e duminică și de-abia m-am mobilizat să termin un articol pentru blog. Era pe lista de To do de câteva săptămâni, tot mutat de la un weekend la altul și m-am bucurat că într-un final l-am dat gata.

Prezența mea pe blog s-a rărit. Anul ăsta, în august, s-au împlinit 9 ani de când postam primul articol pe Zâmbet și sănătate și am uitat să-l sărbătoresc.

În viața de zi cu zi fac freelancing în domeniul comunicării – mai bine zis, al scrisului, căci asta lucrez de peste 6 ani: scriu articole și tot felul de texte, postări pentru social media, newslettere, broșuri de prezentare, rapoarte, plus mici chestii de design care însoțesc textele respective.

A fost un drum construit pe parcurs, de la sine, fără vreo direcție clară de început. Când mi-am făcut PFA-ul, nu am stat să analizez prea mult situația sau să-mi creez vreo strategie, cum văd că fac acum proaspăt-freelancerii. Nu zic că a fost mai bine sau mai rău, pur și simplu ăsta a fost drumul meu. Cumva, lucrurile au curs natural dintr-o colaborare în alta, 90% prin recomandări, iar o parte dintre ele și datorită blogului. De fapt, pentru blog am început să scriu frecvent și așa a început totul.