Category Archives: Mişcare

Ultraalergare sub semnul cifrei 6 la S24H 2023

Și anul acesta am făcut dubla la S24H, adică organizare și alergare. Cu o seară înainte de cursă nici nu știam dacă o să iau startul, pentru că era posibil ca oboseala să-și spună cuvântul. Însă iată că a venit dimineața evenimentului și mi-am pus automat pantofii buni de alergare.

Spre deosebire de 2022, când am participat la ștafetă și am alergat 6 ore în schimbul al doilea, de după-amiază, acum am ales proba individuală de 6 ore, cu start la 8 dimineața, cu gândul că va fi mai răcoare un pic.

Foto: Alex Damian

A fost prima mea cursă oficială de 6 ore – toate rezultatele mele de până acum pe acest timp au fost split-uri la curse mai lungi. Așa că am zis să văd dacă pot îmbunătăți un pic cei 61-62 km pe care îi fac de obicei în 12 ore de alergare. Mi-am propus măcar un PB, iar ca distanță ideală, 65 km.

Mi-am făcut un plan clar cu nutriția și mi-am aliniat frumos gelurile pe masă, ca să nu stau să mă gândesc în timpul cursei ce să iau.

Continue reading

Terapie cu noroi și ploaie La Petrovaselo în vie (2023)

De multă vreme nu mai alergasem o cursă pe ploaie, dar iată că a venit și acest moment la Petrovaselo în vie, eveniment organizat de Alergotura și Petro Vaselo Winery.

Așa cum spune și numele, se aleargă prin via de la Petrovaselo, dar și prin pădurile din zonă, în trei probe: 5 km, 14 km și 28 km. E o zonă tare frumoasă și atmosfera e mereu animată la acest concurs, și asta nu doar de la vin.

Foto: Eduard Lukinich

În dimineața cursei am plecată de acasă deja însoțiți de picăturile de ploaie și eu eram cu mintea că e luna mai, deci n-are cum să fie frig. În consecință, mi-am luat tricou și pantaloni scurți, fără vreo bluză de alergare mai groasă. În ultimul moment am aruncat în bagaj o pelerină de ploaie.

Când am ajuns la locul faptei, adică Petrovaselo, mai că nu-mi venea să mă dau jos din mașină. Timpul s-a scurs rapid, așa că într-un final mi-am improvizat o bluză din pelerina de ploaie și m-am așezat tremurând la start. A fost o decizie înțeleaptă să îmi iau acest strat suplimentar, pentru că pe unele porțiuni a bătut foarte tare vântul și altfel mi-ar fi fost foarte frig (nu, nu mi-am luat pelerina de ploaie ca să nu mă ud, e inevitabil udatul dacă plouă; mi-am luat-o să-mi țină puțin cald). Știu că aspectul era un pic ciudățel, dar la alergare (și nu numai) pun confortul pe primul loc.

Am luat startul în proba de 28 km cam amorțită și adormită, știind că ne așteaptă o urcare prin vie – pe care unii o numesc “fals plat”, dar să trecem peste asta :))

Continue reading

30 km cu gândurile haihui la Honey Run 2023

Poteci, iarbă și pădure, asezonate cu un pic de asfalt. Mi-a plăcut traseul de la Honey Run, cursă de alergare cu startul în Lugoj, care ne-a purtat de-a lungul Timișului și prin zonele de lângă oraș. Nu am alergat după miere, numele vine de la compania Honeywell, care a susținut organizarea competiției 🙂

La proba de 30 km, unde am participat eu, traseul a fost de 15 km și l-am parcurs dus-întors. Partea bună la genul ăsta de traseu e că știi ce te așteaptă la întoarcere – mental, mi se pare mai ușor de digerat. Plus că ai ocazia să te încurajezi cu alergătorii de la alte probe și cu cei rapizi, care au întors deja.

De admirat priveliștea recunosc că n-am mai avut energie, doar am tras cu ochiul și urechea în jur și am auzit cântec de păsărele și șopârle strecurându-se printre frunze.

Continue reading

Cum a fost prima mea cursă de 24 de ore alergare… și plimbare (Serres Circuit Run, 2023)

Cel mai bine înveți din greșeli, așa se spune. Cel mai bine înveți din greșelile pe care le faci tu (nu din greșelile altora), am dedus eu în timp, în urma diferitelor experiențe pe la ultramaratoane. Cel mai bine înveți din greșelile pe care le faci tu, de mai multe ori,am completat acum, de curând, la prima mea cursă de 24 de ore de alergare. Dilema mea e… de câte ori trebuie să repeți o greșeală până când înveți din ea?

De prin 2020 voiam să sparg gheața și să particip la un concurs de 24 de ore, dar până a trecut pandemia, până s-au aliniat planetele, până etc. s-a făcut 2023.

Am căutat o cursă de 24 de ore pe Duv, acest Netflix al ultramaratoanelor. Mi-a atras atenția Serres Circuit Run (Grecia) din câteva motive: bucla are 3.047 m, fără diferență de nivel, startul la 8 dimineața, iar locația este una specială – circuitul de curse din Serres, cel mai mare din Balcani. Extra, ocazia de a revedea Grecia și de a mânca pește și fructe de mare (dar nu în timpul cursei).

Continue reading

Înviorarea de primăvară la SportGuru Timișoara 21K 2023

M-am așezat la linia de start a cursei Timișoara 21K fără așteptări, dar încurajată de vremea perfectă, cu soare și răcoare. De mult nu mai văzusem atâția alergători la un loc și a fost tare bine să fac o băiță de entuziasm și energie.

Din Piața Unirii, locul startului, am pornit pe străzile din centru, pe un traseu de 10,6 km, pe care la semimaraton l-am parcurs de 2 ori.

Primii km i-am alergat cu lacrimi în ochi… de la vânt :)) Am pornit destul de tare pentru cum alerg eu de obicei, dar până la urmă asta e fain la concursuri, că sunt și alți oameni în jur care mă motivează. Știam că o să încetinesc la un moment dat, așa că m-am gândit doar să amân cât mai mult momentul. Mi-am zis că sunt doar 21km și benzină e suficientă (un flask cu apă și un gel).

Continue reading

Ultra Grande Amore și un podium neașteptat

Ultra Grande Amore nu a avut loc în Italia, după cum sugerează numele, ci pe malul lacului Balaton din Ungaria, într-o stațiune turistică foarte drăguță – Balatonfüred.

Dorința de a participa la cursa de alergare de 50 km a fost activată de o “coincidență”: Balatonfured este aproape de Veszprém, oraș care anul acesta este Capitală Europeană a Culturii, la fel ca Timișoara. Așa că am zis să facem un mix de weekend cu plimbare, relaxare și alergare, care s-a dovedit a fi o alegere inspirată. Despre Veszprém o să povestesc într-un alt articol.

Pe lângă cursa de 50 km, la eveniment au fost și alte probe (7, 14 și 21 km, unele cu opțiuni de echipă de 2 persoane), reunite sub numele de Szerelmes Füred futóverseny, adică ceva ce implică alergare, îndrăgostire și baie (“baie” cu sensul de stațiune balneară :D). Iubirea e în contextul Zilei Îndrăgostiților din 14 februarie, cursa având loc duminică, pe 12.

Continue reading

12 noiembrie, 12 ore și 121 km alergați în Zagreb, Croația

De ce să mă descalificați?! Am luat-o la fiecare tură pe altă alee pentru că n-am știut pe unde e traseul, dar de alergat, am alergat…” Din fericire, a fost doar un vis. Un coșmar, mai degrabă, înaintea cursei de 12 ore de alergare din Zagreb, care a avut traseul simplu și clar marcat.

După ultramaratonul de la Belgrad din primăvară, m-am gândit să mai alerg spre finalul anului o altă cursă de 12 ore, însă apoi m-am luat cu altele – să fac PB la maraton – și aproape am abandonat ideea. Totuși, văzusem pe DUV că în noiembrie va fi Campionat Național de 12 ore în Croația, unde se anunța și o cursă Open, adică pentru sportivii nelegitimați sau din alte țări. M-am gândit și răzgândit de multe ori, sub pretexte că: e drum lung până în Zagreb, e noiembrie, deci probabil va ploua, nu am suficiente alergări lungi etc.

Continue reading

Soare, frunze și cursa perfectă – AlerGând la Pădure 23 km

Când am fost la Reșița în iarnă spuneam că mi-ar plăcea să particip la AlerGând la Pădure și iată că așa am făcut 🙂 M-am înscris la proba de semimaraton, în acest caz 23 km cu 1100 m diferență de nivel, să-mi mai clătesc picioarele după atâtea maratoane pe asfalt. A fost a treia mea cursă de trail pe anul ăsta și am prins o zi bună, din toate punctele de vedere.

Foto: Razvan Ciuvelic

Era întuneric când am plecat din Timișoara spre Reșița, locul startului și am ajuns destul de devreme cât să nu ne grăbim. Easy like Sunday morning, nu?

Prima impresie plăcută a fost kitul, cu tricou fain și multe bunătăți în el. Unul dintre cele mai consistente kituri pe care le-am primit.

După ce noaptea anterioară fusese o atmosferă de Halloween, cu ceață și toate cele, ziua cursei a fost blândă cu noi (am înțeles că la fiecare ediție a fost așa). Deja era soare și călduț înainte de start, așa că mi-am dat jos un strat de haine și am rămas doar într-o bluză cu mânecă lungă. Tricoul ar fi fost mai potrivit, aveam să aflu pe traseu.

Continue reading

În linie dreaptă la Timișoara City Marathon – 42 km

În timp ce alergam la Timișoara City Marathon, cineva bătea mingea de zor… în stomacul meu. Să fi fost cele două bucățele de banane pe care le mâncasem mai devreme? Mi-am luat gândul de la asta și m-am concentrat să dau din picioare, că mai era ceva drum până la finiș.

Anul ăsta am participat în sfârșit la Timișoara City Marathon, un eveniment foarte fain organizat de Alergotura, cu 4 probe: 3 km, 10 km, semimaraton și maraton. Ce mi se pare special la această competiție este că startul se dă din afara orașului (la semi – Sânmihaiu Român și la maraton – Otelec, aproape de granița cu Serbia) și faptul că o bună bucată din cursă e aproape în linie dreaptă: 32 de km la maraton și 11 km la semimaraton, pe pista de biciclete România-Serbia.

Am ales maratonul, mai ales că la Otelec nu fusesem niciodată; doar până în Sânmihai ajunsesem la o alergare. Mi se pare inedit ca la un maraton să alergi peste 30 km fără întortocheli. Unii ar zice că e monoton, însă mie mi-a plăcut.

Deși startul a fost la ora 9:00, din motive de logistică m-am trezit la 5:30, iar la 8:00, când de-abia răsărea soarele, eram deja în Otelec, cu autobuzul pus la dispoziție de organizatori. Pentru mine partea asta de transport și organizare e destul de stresantă și mai mult am emoții din cauza ei, decât pentru cursa propriu-zisă.

După PB-ul de la Liberty, acum nu am avut vreun target îndrăzneț, ci mi-am dorit să fiu cât mai aproape de timpul de atunci.

Am început cu o urcareee, apoi cu puțin pământ, pentru ca imediat să ajungem pe pista de biciclete. Ne-am răsfirat repejor, fiind doar 30 de oameni, însă am păstrat în raza vizuală câțiva alergători din fața mea. Am menținut un ritm de 5:08 pe primii 10-12 km, destul de confortabil, deși a devenit evident pentru mine că ditamai rucsacul pentru hidratarenu fusese o idee bună. Măcar am avut gelurile la îndemână, în buzunarele din față.

În noaptea de dinainte plouase, așa că aerul se simțea încă umed, în compania unui vânticel de toamnă. Vremea mi s-a părut excelentă pentru alergat. Mi-a plăcut traseul pe pista de biciclete, destul de sălbatic, cu excepția câtorva case și a celor care ieșiseră la pescuit sau plimbat. Și ce mi-a plăcut și mai mult a fost că n-am dat peste dulăi agresivi 😀

Probabil luasem prea devreme gustarea de dinainte de cursă, pentru că după nici o oră de la start mi-am dat seama că mi-e foame. Foame la modul că începuse să mă doară stomacul, iar ceva îmi spunea că un gel nu ar fi suficient. Am luat niște bucăți de banană de la punctele de hidratare, am băgat niște apă, însă a devenit tot mai greu să mențin ritmul cu stomacul încercând să-și facă meseria. Plus că gambele deja începuseră să se îngreuneze.

Mi-am dat seama curând că n-o să pot să țin ritmul ăsta sau pe-aproape până la final, așa că următorii 10 km m-am resemnat cu 5:14, apoi am scăzut treptat spre 5:25. Am stors încă un gel printre dinți și am renunțat să mă uit obsesiv la ceas sau să-mi estimez timpul final.

Spre deosebire de Liberty, am zăbovit câte puțin la punctele de hidratare să beau apă, deși aveam la mine apă cu electroliți (spoiler: m-am întors cu 3/4 din ea acasă…). Probabil a fost o scuză ca să-mi iau micro-pauze de odihnă.

(În afara orașului marcajele au fost minimaliste, ca să zic așa. Cred că ar prinde bine niște indicatoare/ marcaje la podul de la Utvin; am dedus pe unde trebuia să o iau pentru că vorbisem cu alergători care mai participaseră la cursă, că altfel aș fi fost confuză. Un alergător care vine prima dată la cursă, mai ales dacă n-a mai fost pe pista de biciclete, nu cred că ar ști pe unde merge traseul. În Timișoara am văzut suficienți voluntari care să indice drumul, alături de garduri și benzi care închideau alei/ străzi.)

Distracția s-a terminat la km 34, când eram deja în oraș, pentru că traseul a șerpuit pe sub poduri, ceea ce a însemnat niște și urcări. Nu de speriat, ci suficient cât să-mi amintească de lipsa antrenamentelor cu diferență de nivel.

Au trecut și podurile, am rămas pe lângă Bega, pe alei mai cunoscute, numărând cu ardoare kilometrii până la finiș. Știam că urmează și o plimbare (tocmai) prin Parcul Regina Maria, așa că nu m-am amăgit. Ce mi-am propus în acele momente a fost să nu o dau pe mers, ci să continui să alerg, chiar dacă mai încetuț, altfel cred că se opreau de tot motoarele. O să vină el, finișul, trebuie doar să dau acolo din picioare.

Cum alergam eu cătinel prin Parcul Copiilor, cu gândul la S24H (apropo, ediția 2023 va avea loc pe 20-21 mai!), văd că pe partea cealaltă a Begăi mai vine o maratonistă – din cele 6 câte am fost (mulțumesc de încurajare, Dana M.!) -, așa că am un moment de zvâc și cobor iar sub 5:30.

Urmează pasajul Michelangelo, unde e liniște și întuneric. Așa, în stil purgatoriu. Noroc că finișul e aproape, iar eu mă simt reînviată când intru pe stadion. Reînviată mental, dar cu multă oboseală în picioare și cu gândul la mâncare solidă, că de geluri mi se luase.

După ce am băut apă cu nesaț, am fost la cantină să revendic fasolea cu ciolan și castraveții murați (din fericire, ciolanul era separat, deci s-a putut și fără). Înăuntru era cald, iar mâncărica asta a picat cum nu se putea mai bine, după o cursă cu dulcegării (știu că există și geluri sărate, aveam chiar unul la mine, însă tot gel e). Am apreciat că la finiș a existat și cașcaval, deci ceva sărat, pe lângă mere, struguri și alte chestii dulci.

Dar m-am luat cu mâncarea și am uitat de cifre!

3:44 timpul oficial. Hm. Locul 3 la Open și tot locul 3 la categoria de vârstă. Din 6, respectiv 3 fete. Ce să-i faci, uneori mă vizitează și pe mine norocul.

Ceasul mi-a arătat 41,8 km, dar zău că nu m-am supărat 😀 Mai ales că la cele două maratoane anterioare (Wizz Cluj și Liberty Timișoara) am depășit cu câteva sute de metri cei 42,195 km, deci se compensează.

Una peste alta, mi-a plăcut alergarea pe malul Begăi și atmosfera de la Timișoara City Marathon. Acum ar trebui să mă antrenez la băut vin, ca să fac față premiilor de anul ăsta :))

42 km cu PB la Liberty Marathon Timișoara 2022

După varză a la Cluj mi-am învățat lecția și la Liberty Marathon n-am mai pornit ca berbecu. Tot la proba de maraton – 42 km am participat, dar acum mi-am temperat entuziasmul la start.

Anul acesta, Liberty Maraton Timișoara și-a schimbat traseul, astfel că la maraton au fost 4 ture x 10,5 km, în loc de 3 x 14 km, cum a fost în 2021. Marcarea traseului mi s-a părut mult mai bună și a ajutat, mai ales în Libertății, str. Alba Iulia și Victoriei. De câteva urcări n-am scăpat, am avut și niște viraje cam bruște, dar per total mi-a priit mica reorganizare a traseului.

Continue reading