Tag Archives: alergare

12 ore de alergare în Zagreb și un PB simpatic (2024)

După un an cu alergări reușite, am decis să-mi mai încerc norocul, picioarele și stomacul la o cursă de 12 ore. Ultima dată făcusem o asemenea nebunie în urmă cu 2 ani, la o competiție de ultraalergare din Zagreb, Croația. Am ales același eveniment și acum. Traseul este plat și constă într-o buclă de 1400 m, mai exact 400 m pe pistă (tartan) + 1000 m pe dale și asfalt.

În Zagreb am ajuns vineri, iar seara am fost să-mi iau numărul de concurs. Acum doi ani am făcut o cursă bună aici, așa că mi-am amintit cu plăcere de stadion. Anul acesta organizatorii ne-au făcut o surpriză și, în loc de clasicul tricou, am primit un hanorac foarte frumos și călduros.

Pentru ziua cursei se anunțau temperaturi de 2-7 grade și ceață, dar fără ploaie, deci vreme perfectă de alergat.

Startul a fost sâmbătă, la 8 dimineața. Noi am ajuns acolo pe la 7 jumate, ca să ne instalăm comod. Deja se strânseseră alergătorii: în total au luat startul 67 de persoane la 12 ore și 96 de persoane la 6 ore (în cadrul cursei a fost și Campionatul Național al Croației la aceste două probe).

Continue reading

Timișoara City Marathon 2024. Recunoștință și 42 km

Pentru al treilea an la rând am mers în vizită la Otelec într-o dimineață frumoasă de octombrie… ca să am de unde să mă întorc. La propriu 😀 Asta pentru că am alergat din nou maraton la Timișoara City Marathon, cu startul în comuna Otelec (la o aruncătură de băț de granița cu Serbia), care ne poartă pe pista de biciclete până în Timișoara, cu un mic ocol prin centru, ca să se facă 42 km.

Pentru că tocmai trecusem la ora de iarnă, dimineața era lumină când am ajuns la start. Deși se anunța o zi însorită, mi s-a părut răcoare, dar mi-am zis că o să mă încălzesc pe parcurs. Ce îmi place mult la acest maraton este că nu se face deloc îmbulzeală, nici la start și nici pe traseu, pentru că pista e suficient de lată, raportată la numărul de alergători.

Încurajată de rezultatul de la Liberty, am ridicat un pic ștacheta la viteză și am pornit cu 4:50-4:55, în speranța că o să reușesc să țin cât mai mult acest ritm. Toate bune și frumoase, vreme ideală de alergare, mai ales că primii 30 km sunt în linie dreaptă, aproape fără diferențe de nivel.

Continue reading

Hercules Maraton 2024 – 21 km cu ochii în pământ

Priveliște de vis în munții Cernei. Peisaje pictate în culori de toamnă, alintate de soare. Cer albastru. Clătite și gogoși. Așa a fost la Hercules Maraton 2024, ediția norocoasă cu nr. 13. Cel puțin asta mi-au povestit alergătorii cu care am vorbit, eu n-am apucat să admir peisajul, că am fost ocupată să nu-mi rup picioarele printre pietre și pe coborâri abrupte.

Deși prefer asfaltul, îmi mai condimentez weekendurile cu alergări la deal și munte – exclusiv la concursuri. Auzisem numai lucruri bune despre Hercules Maraton, un concurs cu tradiție care se desfășoară în apropiere de Băile Herculane, așa că am decis să mă înscriu, mai ales că nu ajunsesem niciodată în zonă. Cum urmează și alte concursuri toamna asta, m-am rezumat la proba de semimaraton – 21 km.

Am văzut câteva clipuri cu înregistrări de pe traseu, din alți ani, și am înghițit în sec. Cam înguste potecile alea și cam abrupte, dar poate o fi o iluzie optică de la filmare… Am încercat eu să mă încurajez, însă mi-am dat seama că va fi ceva de tras. Descrierea traseului și graficul cu diferența de nivel nu m-au liniștit deloc.

Continue reading

42 km cu surprize la Liberty Marathon 2024

Liberty Marathon a devenit deja o cursă de tradiție pentru mine, așa că la ediția de anul acesta m-am înscris acum nici nu mai știu câte luni.

După atâtea alergări pe ploaie în ultima perioadă, nu m-a mai speriat prognoza meteo. Am avut însă noroc, pentru că în timpul evenimentului a fost vreme perfectă pentru alergat, fără ploaie sau surprize neplăcute.

Ador tricourile de la cursa asta, sunt superbe și ca material, și ca design; le port apoi la mai toate competițiile. Și tricoul de acum e mi-nu-nat, abia aștept să-l îmbrac! Era cât pe ce să-l port chiar la cursă, dar am zis să fiu prudentă cu temperaturile micuțe și am ales o bluză plictisitoare, dar foarte confortabilă.

Continue reading

Cum am supraviețuit celor 6 ore de alergare prin ploaie la Munchen

Mă plimb printr-un muzeu superb din Munchen și admir tablouri de tot felul: convenționale, abstracte sau… prea greu de înțeles. Totuși, nu mă pot abține și din când în când verific pe telefon prognoza meteo pentru ziua următoare. Ploaie, ploaie, ploaie. Mă întorc la tablouri și încerc să neglijez situația.

M-am înscris la cursa de 6 ore alergare Sri Chinmoy de la Munchen, desfășurată în miez de septembrie, din mai multe motive: ușor de ajuns cu zbor direct, traseu fain și accesibil, oameni dragi în oraș, vremea ideală de alergare (haha).

Foto: Sri Chinmoy Peace-Mile 6-Stunden Lauf Müchen 2024

Încă de la înscriere am rămas plăcut surprinsă de faptul că am primit un document în engleză cu absolut toate detaliile despre eveniment. Mi-am dorit să fac un PB la 6 ore, așa că m-am pregătit cu plan de nutriție și listă detaliată cu ce să iau în bagaj (hahaha).

Traseul constă într-o buclă de aproximativ o milă (1,580 km, mai exact), pe aleile unui parc, la umbra copacilor. Umbră minunată în caz de vreme caldă cu soare, cum am tot avut în ultimele săptămâni acolo unde locuiesc.

Ei bine, la Munchen a fost una din puținele dăți când prognoza meteo s-a dovedit a fi foarte corectă. Cu multă ploaie, cum spuneam, inclusiv în zilele de dinaintea cursei. Iar temperaturile s-au încăpățânat să nu urce peste 10 grade. În lumina noii situații… umede, m-am uitat un pic prin ce-mi luasem în bagaj. Ca o floricică, aveam haine subțirele, că doar ce alergasem weekendul anterior la +20 de grade. O tură prin Decathlon mai târziu, m-am făcut cu foiță de ploaie și o pereche de mănuși.

Continue reading

Arad Run – 22,5 km de alergare pe malul Mureșului

Semimaratonul de la Arad Run părea un antrenament bun la final de august, așa că m-am înscris fără să stau prea mult pe gânduri. Pentru că Aradul e atât de aproape de Timișoara, am zis că merită să revăd micul oraș într-o tură de alergare, chiar dacă aveam deja planuri și știam că va trebui să plecăm imediat după cursă.

Cu câteva zile înainte de eveniment m-am uitat cu atenție pe hartă să văd traseul și am descoperit că e un semimaraton… cu desert 🙂 Adică 22,5 km în total, cu 1 km și un pic peste distanța standard. Cu atât mai bine!

Dimineața concursului m-a găsit somnoroasă și cam fără chef, dar cam așa sunt înainte de fiecare alergare „oficială”. Era deja cald când am luat startul, așa că am luat cu mine apă cu electroliți.

Traseul a fost o buclă de 7,5 km pe care am parcurs-o de 3 ori. În mare parte, a coincis cu traseul de la o altă cursă de alegare la care am participat acum mulți ani la Arad: primul meu ultramaraton, de 52 km. Alergarea pe malul Mureșului mi-a trezit deci amintiri plăcute, chiar dacă acum am mers la un ritm puțin mai rapid.

Continue reading

Căsoaia 2024 – bike, run, fun și febră musculară

Pentru a doua oară am alergat la concursul de la Căsoaia – Bike, run & fun (jud. Arad) și pentru a doua oară am ales proba de 21 km.

De acum doi ani, amintirile despre traseu erau cam în ceață. Nu mai știam nici diferența de nivel și nu m-am obosit să mă uit pe site sau măcar să recitesc ce am scris pe blog. Poate de-asta am și avut așa curaj la înscriere, că uitasem de coborârile alea 🙂 Nu-i nicio problemă, mi le-am reamintit.

În dimineața cursei am fost mai odihnită decât data trecută și cu poftă de alergare. Mi-am propus să încep în forță, măcar până dau de prima urcare. Care a venit mai repede decât m-aș fi așteptat.

Foto: Mete

Noroc că majoritatea traseului a fost pe la umbră, prin pădure. Oricum, căldura s-a simțit din plin, cred că n-am mai băut la niciun semimaraton atât de multe lichide ca acum.

Continue reading

Alergare, soare și vin la Maratonul Târnavei 2024

Ce mod mai plăcut de a petrece weekendul decât un mix de vizitat locuri noi și alergare în natură?

Asta am făcut pe 15-16 iunie, când am explorat domeniul și castelul Bethlen-Haller, iar a doua zi am alergat semimaratonul trail de la Maratonul Târnavei. Au fost două zile pe cinste, pentru că nu mai ajunsesem în zona Târnavelor și cu ocazia asta am descoperit niște peisaje minunate!

Maratonul Târnavei este un eveniment sportiv cu probe de ciclism și alergare, cu startul la fabrica Ruck Ventilatoare din orașul Târnăveni, jud. Mureș.

Prima surpriză a venit la ridicarea kiturilor, sâmbătă seara. Când aud “fabrică”, recunosc că am în minte un loc gri și cam deprimant. Ei bine, nici vorbă! La început am crezut că nu am nimerit bine, pentru că am descoperit o grădină botanică în miniatură, cu alei amenajate, lavandă, trandafiri, boboci de rață și chiar un fel de iaz cu poduri.

Continue reading

28 km La Petrovaselo în vie 2024 – mai puțin noroi, la fel de mult vin

Pentru a treia oară am alergat 28 km La Petrovaselo în vie. Îmi place din ce în ce mai mult cursa asta, mai ales că n-a mai fost așa noroi ca anul trecut, deci am putut să dau drumul la picioare cu încredere.

Foto: Mete

Dimineața cursei am fost fără chef de… orice, dar după start mi-a revenit buna dispoziție. Chiar dacă știam că urcările de la început nu sunt prietenoase pentru picioarele mele obișnuite cu alergările pe plat, am zis “mersi” că măcar pot să înaintez fără să mă gândesc cum să nu-mi las pantofii în noroi.

Se anunțau temperaturi ridicate și soare din belșug, dar prefer acest scenariu în loc de ploaie, cum am prins la cursele de anul ăsta.

Continue reading

DNF la Ultrabalaton 2024

Stau pe canapea și citesc o carte polițistă, dar de fapt gândurile îmi zboară la Ultrabalaton, concursul de alergare unde am abandonat de curând. Am renunțat prea repede? Puteam să mai fac ceva? Să fi continuat, chiar dacă nu mă încadram în timpul limită de 31 de ore?

Aventura mea la Ultrabalaton s-a terminat anul acesta cu DNF (did not finish) la punctul de alimentare de la km 126 din cei aprox. 210 km ai competiției.

Acum, după câteva zile, când aproape totul a revenit la normal și amintirile neplăcute s-au evaporat, parcă decizia retragerii din concurs nu mi se mai pare așa justificată cum era la acel moment. Sigur, eu știu că am luat cea mai bună decizie pentru mine și sănătatea mea, pe termen lung, dar mintea rumegă multe „poate-uri”, așa, ca să-mi facă în ciudă.

Hai că deja sună a dramă, când de fapt nu e. E mai degrabă o comedie neagră cu gust de portocale și (prea mulți) biscuiți.

Dar să o luăm cu începutul.

*Cei care nu aleargă ultramaratoane sau nu aleargă: continuați cu grijă :))

Continue reading