Tag Archives: impresii de vacanţă

Ce am văzut într-o sâmbătă liniștită în Veszprem (Ungaria)

M-am bucurat să vizitez Veszprem, Capitală Europeană a Culturii anul acesta, ca și Timișoara. Veszprem se află în Ungaria, aproape de lacul Balaton și de Budapesta, la vreo 4 ore și jumătate de mers cu mașina de Timișoara.

Este unul dintre cele mai vechi orașe din Ungaria, castelul fiind construit în secolele X-XI. Timp de sute de ani, reginele Ungariei au fost încoronate de episcopul de aici, motiv pentru care Veszprem este supranumit și „Orașul Reginelor”. Castelul din Veszprem a fost și reședința Gizellei, soția regelui Ștefan I.

Încă de vineri seara, când am ajuns în centru, am fost întâmpinați de o instalație luminoasă ciudată, sub formă de… zombi (?). Am aflat a doua zi ce era, de fapt.

Am luat cazare chiar în centru, într-o clădire cu scări de lemn și o cameră mobilată clasic-tradițional, dar foarte confortabilă. A fost o alegere inspirată, pentru că am avut totul la îndemână și n-a fost nevoie să ne deplasăm cu mașina (parcarea a fost gratuită, la cazare).

Primele impresii

Sâmbăta a început lent, iar pe la 11 am scos nasul afară la soare. După brunch, am pornit la admirat clădiri, străduțe și detalii urbane. Era liniște și aproape pustiu pe străzi, doar câțiva oameni cu câini ieșiseră la plimbare.

Am remarcat asfaltul nou turnat și trotuarele pietruite recent, semn că se fac îmbunătățiri la infrastructura orașului. Câteva clădiri cu arhitectură în stil secession m-au făcut să scot imediat telefonul să fac poze. Am zărit apoi tot felul de cotloane și străduțe înguste, care parcă se cereau explorate.

Continue reading

Impresii despre Novi Sad (Serbia), din zile de iarnă cu soare și sărbătoare

Anul ăsta îmi doresc să fac mai multe ieșiri în weekenduri, așa că am început din prima săptămână a lunii ianuarie – coincidență sau nu, de ziua mea. Primul gând a fost Budapesta, care e relativ aproape, dar mi-am zis totuși că ar fi mai fain să mergem într-un loc nou, așa că am ales Novi Sad.

Știam despre acest orășel din Serbia că în 2022 a fost Capitală Europeană a Culturii și, cel mai important, că e foarte aproape de noi, adică la vreo 2 ore jumate de mers cu mașina de Timișoara. Cam atât. Astea au fost criteriile.

Cu vreo 4 zile înainte am rezervat cazarea, care s-a dovedit a fi surprinzător de ieftină (55 euro/ 2 nopți/ 2 adulți), într-o locație centrală. Bineînțeles, nu se putea să nu caut niște restaurante și cafenele drăguțe, iar investigația mea în domeniul culinar mi-a oferit o revelație: pe 7 ianuarie, sârbii, majoritatea ortodocși de rit vechi, sărbătoresc Crăciunul. “Super, asta înseamnă că totul va fi închis și vom ajunge într-un oraș pustiu și nu vom avea unde să mâncăm…” Însă pentru că nu am mai avut chef de schimbări și alte căutări, am zis că mergem așa, fie ce-o fi.

Continue reading

Traseu cu cetăți medievale: Biertan, Cârța, Câlnic

Vizita de anul trecut de la Cetatea Feldioara (lângă Brașov) mi-a trezit pofta de admirat și alte cetăți medievale și biserici fortificate. Am rămas în Transilvania, dar am mers mai spre vest și de data asta am pus pe listă Biertan, Cârța și Câlnic.

Biertan

Înainte să le iau pe rând, trei impresii generale despre aceste trei obiective:

  • Influența sașilor se simte în arhitectură și organizare. Din ce am citit, zona cu influență săsească din Transilvania acoperă părți din județele Brașov, Sibiu, Mureș și Alba. Deși am găsit străzile goale (era în miezul unei zile călduroase de august), m-a impresionat cât de îngrijite și curate sunt satele din zonă, cu flori pe margine și case plăcute, deși nu foarte mari.
  • Am apreciat enorm bunul gust și absența kitsch-ului, elemente pe care rar le găsești la obiectivele turistice mai celebre. Poate pentru că aceste cetăți nu sunt încă foarte vizitate (din păcate) și au fost restaurate cu cap, își păstrează personalitatea și autenticitatea.
  • Construcțiile fortificate se văd impresionant de sus, dintr-o perspectivă panoramică sau din dronă, însă de la nivelul solului sau din interior trebuie să faci un exercițiu de imaginație pentru a le recunoaște din pozele de pe Internet. Oricum, oferă niște priveliști minunate spre satele și dealurile din jur, iar sentimentul este unul foarte liniștitor.

Biserica fortificată Biertan

Când am ajuns în Biertan, sat situat aproape de Mediaș, eram moleșită bine din cauza căldurii, așa că primele gânduri au fost de tipul „Ce caut eu aici în toiul verii??”. M-am mai dezmeticit când am intrat în biserică, la răcoare, și am auzit-o pe doamna ghid povestind despre istoria construcției.

Continue reading

Ce e de văzut în Mediaș (mai multe decât ai crede)

Despre Mediaș știam doar că e aproape de Sibiu și are un centru cu aer medieval. Și cum la Sibiu mai fusesem, am ales Mediașul ca oprire pentru o ieșire de weekend, în ideea de a explora un loc nou. A fost o alegere excelentă!

Am ajuns în Mediaș vineri seara și după ce ne-am cazat am pornit spre centru. Am găsit parcare liberă chiar aproape de Piața Regele Ferdinand I și cum am coborât din mașină am căscat ochii mari văzând clădirile frumos renovate, în culori delicioase, cu obloane. Am dat ocol parcului din mijloc, apoi ne-am pierdut pe străduțe, din dorința de a simți mai bine sufletul acestui orășel. Nu am putut rezista unui cotlon cu indicatorul str. Bisericii, așa că am urcat cele câteva trepte spre cetate.

Ne-am trezit nu la biserică, ci pe o altă stradă, mărginită de case mici, unde aproape că puteai să atingi liniștea. Ce mi s-a părut șocant de frumos a fost calmul de pe aceste străduțe și faptul că există și case în fața cărora NU sunt parcate mașini, deci poți face poze fără să ai porțile ascunse. Nu știu în câte locuri te mai întâlnești cu șansa asta.

Continue reading

La masă în Valencia – mâncare spaniolă și nu prea

Mâncarea e unul dintre capitolele mele preferate când merg în vacanță. Nu doar atunci, dar mai ales atunci.

În Valencia am observat că, în general, e nevoie de rezervare ca să prinzi loc în restaurantele mai drăguțe, mai ales seara și mai ales în weekend. Sunt locuri unde poți ocupa o masă doar cu rezervare. Nu e cazul peste tot, însă în restaurantele bine cotate cam asta e practica (din ce am văzut, începe să le aplice și pe la noi).

Am evitat restaurantele unde chelnerii “pescuiesc” clienți de pe stradă (e valabil oriunde, nu doar în Valencia). Nu sunt adepta mâncatului exclusiv de preparate tradiționale, de-ale locului unde merg, însă evident că sunt curioasă să încerc și bunătățile locale.

Bistrourile, restaurantele și cafenelele următoare le-am ales cu ajutorul lui Google Maps, am pescuit recomandări din articole și clipuri, la care am adăugat un pic de spontaneitate.

Continue reading

Locuri de văzut în Valencia (cu buget redus)

Sunt multe locuri de vizitat în Valencia și nu mă refer aici (doar) la muzee. Cred că a judeca orice oraș strict prin prisma instituțiilor de cultură mărețe înseamnă să-i faci o mare nedreptate, când un oraș înseamnă și povești, curiozitate, viață. Nu știu cum stă Valencia la capitolul muzee (deși intuiesc că foarte bine), dar dacă vă plac clădirile inedite, panoramele și parcurile, cu siguranță nu o să vă plictisiți aici.

Iată câteva locuri care mi-au plăcut și pe care le recomand în Valencia, Spania:

Continue reading

Ce m-a impresionat în Valencia, Spania. Gânduri de vacanță

Mi-era tare dor de o vacanță pe cinste, de o săptămână întreagă într-un loc nou, unde să descopăr colțuri speciale, să mănânc bunătăți și să mă odihnesc. La Valencia mi-au ieșit primele două, cu al treilea punct am rămas restantă 😀

Vacanța în Valencia o plănuisem de prin martie-aprilie, când am luat deja biletele de avion (Wizz Air, 500 lei/persoană, Timișoara-Valencia și retur) și am rezervat cazare (în centrul vechi, la 5 minute de Mercat Central – aprox. 3.250 lei, 2 persoane, 7 nopți).

Cu greu m-am abținut să nu pozez tot ce-mi iese în cale. Mă rog, de fapt nu prea m-am abținut. Pe scurt, mi-a plăcut enorm Valencia, cu spiritul ei mediteranean, colorat și primitor. Îmi marcasem pe Google Maps câteva locuri de văzut, însă fără pretenția de a le bifa pe toate sau a mă limita la ele.

Continue reading

Plimbare prin Nuremberg: statui înfricoșătoare, castel și biserici

A trecut mai bine de o lună de la vizita mea în Nuremberg, însă mi-am dorit să povestesc oricum despre această vacanță, ca să am și ceva amintiri scrise, ușor de revăzut peste ani.

Am tras de timp până să mă apuc de scris articolul de față, pentru că a fost prima dată când am ajuns în Nuremberg și am fost oarecum copleșită de cât de multe sunt de văzut aici. Însă acum, stând la laptop și făcând selecția fotografiilor, am devenit curioasă să descopăr ce se află în spatele celor văzute, în special a statuilor.

Statuile

Dacă până acum cel mai impresionată am fost de statuile din Praga, diverse și surprinzătoare, iată că Nuremberg vine rapid din urmă la acest capitol. Sculpturile răspândite în oraș, în special în centru, sunt neobișnuite, iar unele de-a dreptul sinistre.

Continue reading

Două locuri cu mâncare delicioasă în Munchen (+ 2 bonusuri)

A treia oară în Munchen a fost cu revederi, alergări și mâncare bună. Am stat doar o zi jumate aici, dar am avut totuși timp de strâns amintiri frumoase în suflet și oameni dragi în brațe.

După o minunată alergare matinală în Olympiapark, unde am explorat mai toate aleile, inclusiv alea în urcare, am pornit cu mare foame spre restaurantul unde urma să luăm prânzul.

Restaurant thailandez Kun-Tuk

Interiorul e destul de întunecat, dar cu lumini elegante care creează o atmosferă plăcută, un mix între rafinat și casual. Am ajuns imediat după ora deschiderii, dar s-a aglomerat repejor. Probabil că mulți erau în pauza de prânz de la lucru (am mers acolo în timpul săptămânii).

Continue reading

Statuia inedită din Gyor

Cea mai creativă statuie a Sf. Gheorghe am văzut-o în Gyor, un mic oraș din Ungaria, unde ne-am oprit să luăm prânzul într-o sâmbătă frumoasă de decembrie.

Pe drum spre restaurantul cu pricina am dat peste o statuie lunguiață, mai exact un domn stând pe o sferă. După șopârla de la picioarele sale am dedus că ar putea fi Sf. Gheorghe și balaurul pe care ar fi trebuit să-l învingă.

Ce mi-a plăcut e că în cazul de față sfântul e foarte meditativ, ba chiar fumează o țigară (!) La început am crezut că așa era statuia, însă apoi mi-am dat seama că cineva îi strecurase printre degete obiectul cu pricina. Oricum, a fost foarte inspirat, se potrivește de minune cu starea personajului. Un Sf. Gheorghe foarte relaxat, care-și strânge cuțitul în mână, dar nu e hotărât ce să facă. Oare merită să se obosească să omoare balaurul sau mai bine să-l lase să moară de la fumul țigării?

Continue reading