Restaurantul Fibrio – sănătos, gustos şi săţios

restaurant FibrioUPDATE: Localul s-a închis.

Am fost foarte încântată când am aflat de restaurantul Fibrio, în primul rând pentru că mâncărurile gătite aici se bazează pe metoda indicelui glicemic. În al doilea rând, aşa cum sugerează şi numele, bunătăţile sunt pline de fibre, săţioase, fiind pregătite din ingrediente proaspete şi nerafinate, la care se adaugă multă creativitate. Sunt atât de delicioase şi aromate, încât nu ai spune că sunt raw vegan sau vegetariene.

Se pot savura şi feluri mai clasice, cum ar fi pizza, după părerea mea printre cele mai gustoase ever, cu blat subţire din făină integrală, presărat cu multe, multe legume şi alte bunătăţi. Pofta de dulce scapă de valenţele de vinovăţie pe care le-ar putea căpăta în mintea unora, pentru că la Fibrio chiar şi deserturile sunt divine şi sănătoase în acelaşi timp.

Restaurantul este amenajat simplu, nepretenţios. Preţurile mi se par decente; dulciurile sunt puţin mai scumpe, în comparaţie cu cele din cofetăriile obişnuite, însă vă asigur că merită! Încercaţi prăjitura “Giovanni” 😉

biscotti-fibrioRecent, s-a deschis şi un magazin Fibrio Life, aproape de restaurant, pe strada Hatmanul Arbore nr. 11 (în spate la Perla). Update: Magazinul s-a mutat în incinta restaurantului. Aici se găsesc tot felul de bunătăţi, cu şi fără foc: prăjituri, bomboane, biscotti cu fructe uscate sau ciocolată neagră, crackeri cu condimente, beţişoare cu spirulină şi chlorella, biscuiţi cu „Legumiţe”, biscuiţi cu germeni de grâu şi crupe de hrişcă, legume deshidratate pentru supe, caramele raw, ciocolată de casă, unt de cocos etc. Continue reading →

Azi sunt recunoscătoare

Azi sunt recunoscătoare pentru că pot să merg, să dansez, pentru că pot să admir culorile şi statuile care îmi plac atât de mult, să zâmbesc celor din jur şi să-mi îmbrăţişez oamenii dragi.

Sunt recunoscătoare pentru că pot să ascult muzică, să savurez un ceai şi să simt gustul amărui al ciocolatei, prospeţimea fructelor şi ploaia de primăvară.

ploaie de apus in bucuresti

Graffi-tea

Avantajul plimbărilor de voie prin Bucureşti e că descoperi pe neaşteptate tot feluri de locuri şi lucruri interesante, dacă ai ochii în patru şi mintea deschisă.

Într-un mic pasaj de pe Calea Victoriei, vizavi de Teatrul Act, am găsit peretele colorat cu nişte scene simpatice. Prima dată am trecut prin zonă anul trecut, prin noiembrie, când erau încă în lucru, iar autorul schiţa primele personaje. Zilele trecute, că tot s-a încălzit afară, am mai fost pe-acolo şi am văzut rezultatul final. Mie mi se pare reuşit şi mi-ar plăcea să văd în mai multe locuri din oraş graffiti colorate, chiar şi pe trenurile de metrou. Dar să nu fie doar măzgălituri şubrede, întortocheate şi neînţelese, ci şi imagini sau vorbe cu sens. Acum îmi pare rău că nu l-am întrebat pe artist mai multe despre proiect, dacă l-a făcut din proprie iniţiativă, care e povestea lui.

De ce-mi place să alerg

Acum vreo câţiva ani, a face mişcare însemna pentru mine a obosi. Atât şi nimic mai mult. Pur şi simplu nu puteam să văd nimic dincolo de transpiraţia, febra musculară şi slăbiciunea care urmau inevitabil oricărei tentative de a mări ritmul. Sau poate mi-era doar lene să fac ceva susţinut, nu ştiu.

muzica de alergare

Foto: Alexandru Farca

Ştiu doar că după ce am descoperit cât este de distractiv să dansezi, am înţeles că „a face mişcare” nu-l exclude pe „a te simţi bine”. De atunci totul a fost un pic mai uşor. Timid, am explorat şi alte moduri de a face mişcare. Am început să refuz intimitatea liftului şi să tratez cu indiferenţă scările rulante. Am ieşit de la metrou pentru a merge puţin pe jos. Am mai participat la câte un workshop de pilates. Şi încet-încet, în mintea mea şi-a făcut loc ideea că a te mişca nu e, la urma urmei, ceva chiar atât de neplăcut. Continue reading →

Impresii şi imagini de la Târgul Raw Vegan – 25 martie 2012

Weekendul trecut am fost, printre altele, şi pe la Târgul Raw Vegan Generation. Am ajuns pe după-amiază, când evenimentul era în toi, iar lumea mişuna veselă şi curioasă pe la standuri, în căutare de bunătăţi.

Oferta a fost variată, aşa cum au promis organizatorii: de la legume, ceaiuri, produse de igienă, condimente, fructe uscate, până la cărţi, aparate electrocasnice, haine, jocuri şi instrumente pentru gătit. Am văzut multe tipuri de săpunuri fabricate manual şi m-a impresionat plăcut multitudinea de produse cosmetice; e un lucru pozitiv că există concurenţă chiar şi pe o piaţă atât de tânără ca aceasta. Până acum, de când am „descoperit” stilul de viaţă sănătos, nu prea am fost interesată şi de nişte cosmetice mai prietenoase, dar de curând am mai făcut nişte mici schimbări. (piatra de alaun este una dintre ele, o să povestesc curând despre ea).

Continue reading →

Recomandări pentru weekendul 23 – 25 martie 2012 în Bucureşti

În sfârşit a venit primăvara, deci ce poate fi mai plăcut decât un weekend în soare, cu voie bună şi zâmbete? Sfârşitul acesta de săptămână este plin de tot felul de evenimente interesante, aşa că pe lângă plimbat în parc sau mers la o cafea avem şi alternative:

Picanterii de Bucureşti

– Muzeul Municipiului Bucureşti, 23-25 martie, orele 10:00-20:00

În curtea muzeului ne aşteaptă standuri cu obiecte de artă, produse handmade, haine vintage, fotografii şi alte chestii retro. Vor avea loc şi tot felul de ateliere, spectacole, jonglerii, dans, concerte. Evenimentul îşi propune să ilustreze viaţa boemă a Micului Paris, aşa cum era ea odinioară, cu negustori, muzichii şi dichisuri. Continue reading →

Despre moarte… şi viaţă

“Nu mi-e frică de moarte, dar nu există nici măcar o singură zi din viaţa mea în care să nu mă întreb: cum ar fi dacă mâine nu aş mai fi? Şi atunci nu-mi mai rămâne decât să trăiesc. Să trăiesc, să iubesc şi să visez. Pricepi? Şi oricât de grea ar fi ziua respectivă, sau rea, sau deprimantă, este de-ajuns să-mi pun întrebarea asta şi găsesc imediat răspunsul.

Ce altceva îţi mai rămâne de făcut când te îndrepţi cu fiecare zi mai mult către bătrâneţe, către moarte, decât să trăieşti?! Să trăieşti cu toţi porii, din toate venele tale, să permiţi timpului să-şi sape lucrătura implacabilă pe pielea ta, dar să trăieşti, nene, să trăieşti ca şi cum nimic nu e tragic în viaţa ta, chiar dacă e, fiindcă este timp pentru toate, numai să asişti la înmormântarea ta nu vei putea niciodată. Decât dacă zilnic mori încet în tine, lăsând să treacă întâmplările fără să le înţelegi rostul.”

Strugurii s-au copt în lipsa ei – Zully Mustafa

lisabona-noaptea

Bio, eco, natural, organic. Marketing?

Bio, eco, natural, organic. Sunt cuvinte pe care le întâlnim des în ultima vreme, se pare că toată lumea este de-odată preocupată să mănânce sănătos şi să consume alimente „pure”. Chiar şi super- şi hipermarketurile au rafturi dedicate produselor de acest tip, pe lângă magazinele naturiste, plafare şi farmacii. Majoritatea alimentelor din această categorie sunt mai scumpe decât corespondentele lor obişnuite. Dar sunt mai bune?

Pentru unii, simplul fapt că un aliment este eco/bio/natural este o garanţie a calităţii. Aşa că îşi umplu coşurile de cumpărături cu biscuiţi şi prăjituri bio, fără a mai citi ce conţin de fapt. Eco/bio/natural nu înseamnă întotdeauna sănătos. Există tendinţa de a consuma în cantităţi mai mari produse light sau eco, având ca scuză faptul că ar fi mai sănătoase. Iar unele chiar sunt. Însă multe nu.

Niciun aliment ecologic nu este sănătos, dacă echivalentul său obişnuit nu este sănătos. Continue reading →