Săptămâna trecută, răsfoind presa online, am dat peste scandalul cu campania la margarina Rama. Din câte ştiu eu, campania circulă pe tv de ani buni, aşa că m-am mirat că de-abia acum se ia atitudine. Publicitatea la tv a fost dublată şi de o campanie într-o şcoala, unde copiii au fost învăţaţi cât de sănătos e să mănânce margarină (!).
Discuţia a pornit după ce Robert Turcescu a postat pe contul său de Facebook un mesaj nu foarte măgulitor la adresa Nadiei Comăneci, imaginea campaniei, în care o acuză ca induce în eroare părinţii şi copiii, promovând consumul de margarină, un aliment destul de controversat.
Vreau să subliniez de la bun început că nu sunt de acord cu jignirile, indiferent de cine le emite şi cui sunt adresate. Fiecare poate să promoveze orice produs consideră de cuviinţă, iar noi avem dreptul să alegem dacă îl credem sau nu. Însa, pe de altă parte, pot să înţeleg un părinte enervat că nici măcar la şcoală copiii nu sunt scutiţi de reclame, care de multe ori nu au nimic de-a face cu sănătatea sau interesele consumatorilor.
Deci ce-i cu margarina asta?
Am citit câteva articole şi impresii despre margarină, care mai mult m-au băgat în ceaţă. Se pare că e nevoie de noţiuni solide de chimie pentru a înţelege ce mănânci. E incredibil cum un lucru atât de simplu, pe care oamenii îl fac dintotdeauna – a mânca – a devenit aşa de complex încât e nevoie de cunoştinţe aprofundate de biologie ca să pricepi ceva.
