Ce cuplu faci cu mâncarea?

hrana si iubireRelaţia cu hrana e ca o relaţie de cuplu.

O relaţie armonioasă cu persoana iubită, în care găseşti un echilibru între libertate şi angajament, îţi oferă posibilitatea de a te manifesta aşa cum simţi, fără a avea sentimente de vinovăţie. Treci prin stări diverse, de la bucurie, extaz, curiozitate, până la dezamăgire şi furie. Ai parte de momente picante, dulci, amare sau sărate. Însă toate aceste trăiri sunt cât se poate de reale, de vii şi de aceea te hrănesc şi îţi dau energie.

Cred că ăsta este avantajul principal al unei alimentaţii sănătoase: putem savura de toate fără să ne simţim vinovaţi. Avem libertatea de a ne hrăni cu de toate, atâta timp cât ne respectăm organismul şi menţinem un echilibru între capriciile noastre şi poftele lui. Exact ca într-o relaţie.

O relaţie armonioasă cu mâncarea ne face să experimentăm gusturi diferite la intensitate maximă, încât nu simţim nevoia exceselor. Mâncarea adevărată nu doar că ne produce plăcere, dar ne dă energie şi vitalitate. Continue reading →

7 sfaturi pentru o abordare mai optimistă a vieţii

  1. Deschide ochii şi priveşte altfel lucrurile din jurul tău. Caută frumuseţea acolo unde la prima vedere nu e nimic neobişnuit: într-un gest, un peisaj, o clădire, un chip etc. Pentru a-ţi fi mai uşor, foloseşte-te de artă. Fie că e vorba de pictură, arhitectură, dans, fotografie sau altele, arta oferă o interpretare originală a lucrurilor simple, relaxându-ţi mintea şi sufletul. Practicată sau doar admirată, îţi va arăta o privelişte plăcută asupra vieţii.
  2. Ce te face fericit? Scrie în fiecare zi 2-3 chestii care ţi-au adus zâmbetul pe buze sau ţine un jurnal al lucrurilor bune care ţi se întâmplă
  3. Schimbă-ţi obiceiurile, învaţă ceva, mergi în alte locuri decât cele pe care le frecventezi de obicei, fă cunoştinţă cu oameni noi şi află poveştile lor. Pentru că încă există adevărate modele, persoane care impresionează prin puterea de care dau dovadă, prin iniţiativă sau curaj. Lasă-le să te inspire. mic-dejun-cu-ceai-si-croissant
    Continue reading →

Mituri, fobii şi adevăruri despre alimente – Joe Schwarcz

mituri fobii si adevaruriCând am văzut cartea asta în librărie, mi-am zis că citind-o o să pot înţelege mai clar care-i treaba cu alimentele controversate, adică acele produse despre care unii zic că fac bine, iar alţii că sunt otravă curată. Ei bine, cred că ideea principală a cărţii este că nimeni nu ştie de fapt care-i treaba. Sau cel puţin asta a fost impresia mea. În absolut fiecare caz menţionat sunt citate studii peste studii cu rezultate care se bat cap în cap. Păi dacă nici oamenii de ştiinţă nu se pun de acord, noi ce facem?

Se pare că un gest atât de vechi şi natural ca cel al hrănirii a devenit o dilemă, iar abundenţa de informaţii despre alimentaţie mai mult ne încurcă decât ne ajută. Şi, aşa cum bine spune şi autorul, „cu toată pleiada de studii actuale se pot găsi «dovezi» pentru aproape orice teorie”.

Cartea este structurată în mai multe capitole de sine stătătoare, fiecare prezentând informaţii despre anumite alimente, nutrimente, substanţe chimice, prin prisma teoriilor vehiculate despre ele. Câteva exemple de titluri: „Un măr pe zi”, „Ciocolata şi flavonolii”, „Miraculosul suc de goji”, „Grâul şi glutenul”, „Agricultură ecologică”, „Glutamat de monosodiu pentru gust”, „Laptele şi calciul” etc.

Laptele este un aliment care stârneşte, se pare, multe controverse. Continue reading →

Ravello – Villa Cimbrone şi Villa Rufolo

Din toată vacanţa de pe coasta amalfitană, cel mai mult mi-au plăcut Villa Cimbrone şi Villa Rufolo din Ravello, ambele îngrijite şi bine amenajate, cu vegetaţie bogată şi spaţii de unde se pot vedea marea şi împrejurimile. Din nou, nu am putut să nu mă gândesc la Villa Balbianello, de pe malul lacului Como, însă aceastea două sunt mult mai frumoase, cu privelişti care îţi taie răsuflarea. N-o să încerc să le descriu în cuvinte, pentru că nu prea se poate, aşa că o să mă limitez la fotografii:

Villa Rufolo

villa rufolo - vedere spre mare1

Continue reading →

Sorrento şi coasta amalfitană – impresii şi amintiri (II)

Amintirea cea mai frumoasă din Amalfi este legată de un prânz delicios, la un restaurant unde am servit masa pe o terasă acoperită de pe care am privit marea printre picăturile de ploaie. Aici am fost serviţi cu nişte pâinici negre, cu cerneală de sepie, aduse într-un săculeţ din pânză, cu un miros divin. Am savurat şi nişte scoici şi un peşte la grătar cu legume.

paine cu cerneala de sepie

midii / cozze

Continue reading →

Sorrento şi coasta amalfitană – impresii şi amintiri (I)

Weekend-ul trecut am avut parte de o mică vacanţă pe coasta amalfitană, care s-a dovedit a fi tare plăcută şi relaxantă, chiar dacă a fost… udă. A plouat aproape tot timpul, sub forme diferite, de la stropi mărunţi până la rafale puternice, dar a existat şi o parte bună: n-a bătut vântul :D. Ploaia nu ne-a împiedicat să ne plimbăm prin Sorrento şi prin împrejurimi (chiar dacă la adăpostul umbrelelor), să admirăm peisajele şi să gustăm din bunătăţile locului.

Vacanţa a început cu o mică aventură: din Napoli am luat trenul greşit şi în loc de Sorrento am nimerit în Sarno, un sătuc liniştit, capăt de linie al Circumvesuvianei. Conductorul a fost amabil, ne-a îndrumat în direcţia corectă şi din fericire n-a trebuit să plătim din nou biletul. Într-un final, după ce am schimbat trenul de două ori şi am tremurat prin gări, am ajuns la destinaţia noastră, Sorrento, un mic orăşel cochet care musteşte de turişti, cu multe magazine de lux, dar şi străzi liniştite şi pitoreşti.

sorrento - vedere spre mare

Continue reading →

În vizită la Muzeul Delta Dunării din Tulcea

Când eram mai mică, îmi petreceam o parte din weekend-uri prin muzeele din Tulcea, având în vedere că în micul orăşel posibilităţile de petrecere a timpului liber erau destul de limitate. Stăteam ore bune cu gura căscată la vitrinele cu animale împăiate, comentam tablouri sau admiram bijuuri cochete din epoca bronzului. Pe atunci, muzeul Delta Dunării se afla în altă clădire, respectiv Casa Avramide, în prezent proaspăt restaurată.

De câţiva ani, muzeul s-a mutat într-o locaţie nouă, aproape de faleză, într-o clădire special proiectată şi construită. Faţă de vechiul spaţiu, acesta mi se pare mai mic, dar mai modern, cu lucrări de calitate, amenajat adecvat. Acvariul este mai prietenos şi mai bine luminat faţă de cel vechi şi cuprinde atât peşti din deltă, cât şi exotici. În plus, muzeul are şi un colţ pentru conferinţe, cursuri şi un loc de joacă pentru copii.

Ce e de văzut la Muzeul Delta Dunării? Continue reading →

Unde e acasă?

apus-in-bucurestiSunt oameni care aleg să îşi schimbe domiciliul, iar unii fac asta destul de des, de plăcere sau de nevoie, mutându-se în alte oraşe/ţări, la mulţi kilometri depărtare de locul în care s-au născut şi au crescut. Existenţa opţiunilor mi se pare un lucru minunat, pentru că oferă ocazia unor noi începuturi, e un mod prin care poţi să-ţi urmezi pasiunea sau iubirea, să fii stăpân pe viaţa ta şi să te eliberezi de anumite condiţionări.

De multe ori mă întreb însă cum e să fii un hoinar care se mută de colo-colo în lumea mare, fiindu-i dificil să mai spună unde e acasă. E locul de unde vii sau locul în care te-ai stabilit? E un concept căruia îi dai „refresh” în funcţie de prezent sau e ceva stabil, pentru totdeauna? Mai e şi problema persoanelor dragi, care nu se mută o dată cu tine, ci rămân despărţite de distanţă.

Pe de altă parte, cred că a te deplasa de colo-colo îţi dă un sentiment plăcut de libertate, fiindcă nu te mai simţi constrâns de un loc anume, ci eşti ca o pană purtată de vânt, uşoară, fără constrângeri. Mă gândesc că devii mai detaşat de lucrurile materiale şi înveţi să păstrezi mai ales în suflet chestiile la care ţii, alături de persoanele de care îţi e dor. Dincolo de stresul schimbării, noile situaţii de viaţă te fac mai vigilent, mai matur, îţi dau un curaj al cărui gust nu e cunoscut celor „statornici”. Continue reading →

Cum să cumperi sănătos – April Lane Benson

cum sa cumperi sanatosM-am amuzat teribil citind aventurile lui Becky din seria „La cumpărături”, în care o tipă simpatică intră în tot felul de belele din cauza pasiunii pentru shoppingul excesiv. Însă dincolo de distracţia şi peripeţiile acesteia, din carte se desprinde o realitate tristă şi tot mai des întâlnită: cumpăratul compulsiv. Din păcate, dependenţa de cumpărături este banalizată, percepută ca fiind „cool” sau considerată chiar hilară, imagine întreţinută şi încurajată indirect cam de toţi agenţii economici.

Persoanele care trăiesc acest fenomen pe pielea lor ştiu, în adâncul sufletului, mai bine ca oricine că a avea mai multe nu înseamnă a fi mai fericit, însă cu greu recunosc acest lucru şi le este şi mai greu să se debaraseze de acest obicei. Lor li se adresează cartea „Cum să cumperi sănătos”.

La fel ca alcoolul, tutunul sau drogurile, cumpărăturile creează o adicţie puternică, deşi la prima vedere par inofensive şi „fără efecte adverse”, poate cu excepţia aspectului financiar. La nivel psihologic, pericolele sunt aceleaşi: ruperea de realitatea şi goana după o fericire iluzorie. O persoană este dependentă de cumpărături dacă iroseşte prea mulţi bani, timp şi energie pentru această activitate, astfel încât viaţa este influenţată în mod negativ pe unul sau mai multe paliere: muncă, viaţă socială, pasiuni sau relaţii de familie. Continue reading →